1,541 matches
-
Mike Metrou era și el acolo. Și Frankie Dolan. Dolan era un băiat irlandez cu un ochi cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață. Era un jefuitor de drojdieri foarte Îndemînatic, dar fața nu-l ajuta. Orice gabor tresărea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
timp am lăsat ziarul și m-am uitat În jur. La masa vecină cineva vorbea despre lobotomie. „Secționează nervii.” La altă masă doi tineri Încercau să vrăjească două fete mexicane. „Mi amigo es muy, muy...” Căuta un cuvînt. Fetele au chicotit. Conversația avea o monotonie de coșmar zaruri vorbitoare aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers pe moarte. Încetasem să mă droghez de două luni. CÎnd te lași de marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și-ar fi reprimat un sentiment indecent care o clipă îi încolțise în inimă, a plecat privirea și a rostit cu glas stins: -Da, sunt brigadier în comuna Steagul Roșu. Acum sunt brigadier... Dar de ce? Doctorița, în loc să continue dialogul, a chicotit cristalin. În locul ei, a adus explicații asistenta medicală: -Doamna doctor se miră, fiindcă nu arătați a brigadier, de-aia!... Tata a surâs și el, amar, a spus sărut mâna și a ieșit. De la dispensar, s-a oprit în stația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în orașul ei, curând începea școala. Și-au jurat dragoste veșnică și credință veșnică. Toată iubirea lor s-a mutat în scrisorile pe care acum și le trimiteau cu o regularitate de ceasornic elvețian, în fiecare zi, la post-restant. Funcționarele chicoteau pe seama lui Victor, când îl vedeau zilnic, înființându-se la ghișeu. Dar lui nu-i păsa. Era convins că trăiește un sentiment unic, suprem în frumusețea și în curăția lui. Se simțea cel mai norocos și cel mai bogat om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în timp ce eram dus sus, la etajul al patrulea, unde se afla Serviciul de Moravuri, m-am pomenit nas în nas cu Vally. Prin urmare, și el... Bineînțeles că ne-am recunoscut și ne-am bucurat. — A, prin urmare vă cunoașteți?! chicoti Radu Marin, care era și el prezent în lift. Da, am fost colegi de facultate! În general însă, în cele douăsprezece zile de Prefectură nu prea am fost deranjat cu interogatorii. Pesemne că situația mea „excepțională“ de grevist juca un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
americanii cu care stăteam la rând în aeroportul local nu înțelegeau anunțurile din difuzoare. Adolescentele pe jumătate despuiate la o temperatură de 6-7 grade Celsius, îngrămădite ca niște pui de găină pe creanga de arbore în celebrele cab-uri englezești, chicotind și înjurându-se una pe cealaltă pentru a înfrunta frigul de afară. Cimitirul din apropierea universitații, presărat cu tot felul de morminte de francmasoni. Vechi, de secol XIX, aveau o arhitectură atât de stranie încât îți înghețau sângele în vine. Erau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care un bărbat l-ar fi putut nutri pentru o femeie. „Deflorarea“ mea a avut loc în clasa a patra. Mă întorceam de la o festivitate de făcut pionieri pe strada de la Palat, cu alte colege de clasă. Râdeam și chicoteam toate în costum, cu cravata roșie în vânt. Fusta Cristinei era așa de scurtă, încât i se zărea cusătura de la hamleții albi cu găurele, Lia avea niște pantofi roz de lac, cadou de la studenții greci de la medicină unde preda taică
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ritm.... Stânga înainte... dreapta înainte... Ideea e să nu-mi fac griji în legătură cu cât de mult înaintez, ci să continuu tot așa. Probabil am să ajung acasă înainte să-mi dau seama. Două adolescente în haine groase trec pe lângă mine chicotind, dar eu sunt prea pornită ca să reacționez. Stânga înainte... dreapta înainte... — Pardon, aud un glas aspru, iritat. Puteți, vă rog, să eliberați trotuarul? Mă întorc - și, spre groaza mea, văd o femeie cu șapcă de baseball și adidași apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe care privirea ei de laser ambulant să se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges? — Arăți minunat, mami! Și culoarea asta te prinde foarte bine. Lasă-mă doar să-ți... Iau un șervețel, îl umezesc un pic la robinet și îi șterg obrajii, pe care a reprodus cât a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
concediat toți florarii din New York?... Tipa care-i organizează nunta mai are un pic și intră la balamuc! Cine se ocupă de nunta ta? — Mama, răspund, și Erin cască ochii mari. — Mama ta organizează nunți? N-am știut! — Nu, prostano! chicotesc, începând să mă binedispun. Mama îmi organizează nunta mea. Are deja totul sub control. — Am înțeles. Erin încuviințează din cap. Ei... probabil că e mai simplu așa. Și tu poți să te ții departe de toată nebunia! — Da. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
grimasă de scuză. — Și Danny a zis ce-ar fi să venim cu el la petrecere și să te luăm prin surprindere! — În orice caz, se pare că există cel puțin o persoană cu adevărat luată prin surprindere, Tarquin! zic chicotind. Pur și simplu nu pot să-mi șterg zâmbetul fericit de pe față. Suze, Tarquin și Danny au venit cu toții la petrecerea mea. — Știu. Suze are un aer ușor vinovat. Și cât am vrut să-i dau vestea cât mai delicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Bex chestia aia de la mama ei? — A, am uitat-o la hotel, spune Suze și se întoarce spre mine. Bex, am trecut pe la ai tăi în drum spre aeroport. Pur și simplu nu mai știu altceva decât nunta, nunta, nunta! Chicotește. Numai despre asta vorbesc toată ziua. — Foarte de înțeles, spune Danny. Se pare că va fi ceva absolut extraordinar. Catherine Zeta-Jones o să-și muște mâinile de ciudă. — Catherine Zeta-Jones? spune Suze brusc interesată. Ce vrei să spui? Împietresc pe loc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Unde? Capul lui Danny se răsucește disperat în toate direcțiile. Vin imediat. Dispare în mulțime, iar eu respir, ușurată. — Cât am stat la ei, n-au făcut altceva decât să se certe cât de mare să fie cortul, spune Suze chicotind din nou. Ne-au pus să stăm pe peluză și ne prefacem că suntem invitați de la nuntă. Nu vreau să aud despre toate astea. Iau o gură mare de șampanie și încerc să mă gândesc la alt subiect. — I-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
duc să le spun la toți! — Mai bine nu! — Dar e absolut incredibil! Când te gândești că azi-noapte erai la Plaza și acum... Se oprește, alarmată. Hei, sper că nu ești tot cu rochia de mireasă! — Normal că nu! zic, chicotind. Nu sunt chiar așa tâmpită. Ne-am schimbat în avion. — Și cum a fost călătoria? — Cool de tot. Pe bune, Suze, cred că de-acum încolo n-am să mai zbor decât cu Lear jet. E o zi frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rănești cu aceleași arme ?... Nu zace de aceleași boli ?... Nu se vindecă cu aceleași leacuri ? Nu-i e cald și frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul ?... Dacă mă Înțepi, nu sângerez ? Dacă mă gâdili, nu chicotesc ? Dacă Îmi dai otravă, nu mă sfârșesc ? Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm ?... Dacă suntem la fel ca voi, În toate celelalte, vă vom semăna și Întru aceasta !” (Neguțătorul din Veneția, actul III, scena 1, traducere
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ci și studentă la Drept, îl consiliază pe Emil ca o avocată e convențional comică și convențional înduioșătoare. Convențional e și felul în care ea și Emil se apropie unul de altul mîncînd brînză cu pîine pe marginea patului ei, chicotind sub așternuturile împărțite cast ș.a.m.d. Noaptea lor de sex e tot o convenție ceva ce trebuie să se întîmple între erou și eroină. întoarcerea lui Emil la locul crimei, la timp ca să întrezărească familia îndoliată a victimei, e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe care n-am reușit s-o reconstitui pas cu pas - despre fuga lui din sanatoriu pe undeva prin Italia. A hoinărit un timp pe acolo, denunțându-și copiii cu o vehemență demnă de Regele Lear În fața unor străini care chicoteau amuzați, până ce a fost prins printre niște stânci sălbatice de niște banali carabinieri. În iarna anului 1903, mama, singura persoană a cărei prezență o putea suporta bătrânul În momentele lui de nebunie, s-a aflat permanent alături de el, la Nisa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
brad lipită de perete și legănându-și picioarele lungi, a trăncănit cu servitorii (ceea ce eu nu se cuvenea să fac și nici nu știam cum) - cu un valet bătrân cu favoriți, pe care nu-l văzusem niciodată până atunci și chicotind cu o fetișcană de la bucătărie, În timp ce eu remarcam abia atunci ceafa ei goală și ochii Îndrăzneți. După ce Iuri și-a terminat cea de-a treia convorbire interurbană (am observat cu un amestec de ușurare și dezamăgire cât de groaznică era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de leac... să... să te oblojesc... O cataplasmă... Trage coptura. Ce cataplasmă?! bodogăne Ștefan .... De cataplasme-mi arde mie?! E obrintit! Zău așa!... Să nu ți-l taie! Ștefan ridică șomoiagul chicotind: Ducă-se! E putred! Mai am unu'! spune și ridică piciorul sănătos. Mai rău de cap: n-am altul de schimb... Ți-l taie! amenință Daniil necruțător. Capul? Piciorul! Daniil întinde mâna să-i scoată bandajul de la frunte. Mă lași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să se ia cu moldovenii iștea zărghiți?! Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă; zicala asta o avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un surâs șăgalnic. Poate... poate cu turban cu tot. Așa mai înțeleg... Juga, cu un zâmbet misterios: Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic!... Boieri dumneavoastră, chicotește Ștefan, deschidem harem în Cetatea Sucevei?! Numai obiceiuri sănătoase am luat de la turci! Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-a-nvățat. Era... e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt, neîndurător. Voichița, rănită, pleacă ochii și tace. Adică... adică, pe celălalt mal și înapoi, desigur, o drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată! Nu?!... Ce gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-o Doamne și-o mai bate, Că m-a băgat în păcate, Bat-o Doamne, arz-o focu', Că m-a ... că m-a..." Na... c-am uitat! Descânte-mă tu mai departe. Știi să descânți? Ohoo! Știu o grămadă, chicotește Voichița. Te-a învățat taica? o înțeapă Ștefan. Nu mai descânt! se bosumflă Voichița. Te rog!... Bine!... Voichița se reculege câteva clipe, cade într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l, Cercetați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a scos din minți; și doar Vodă-i geambaș de muieri. Semn de bătrânețe când ți se aprind călcâiele după prospătură. Te pomeni că-i dragoste cu năbădăi, chicotește Negrilă. L-o pus jos, munteanca. O fi ajuns tărășenia la urechile Măritei? se întreabă Negrilă, ros de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii încornorate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]