1,574 matches
-
să mă lupt vizibil ca să rămân În poziție verticală. Un individ așezat la biroul agenților de pază a izbucnit În râs. — Înșelătoare ușa asta, ce zici? Nu e prima oară când văd asta și n-o să fie nici ultima, a chicotit el, iar obrajii cărnoși i se scuturau de râs. Te-a prins bine În gheare. L-am analizat rapid din cap până-n picioare și am decis să Îl urăsc, și am știut și că nici el nu avea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
șoptit ceva la ureche. Am aruncat o privire În direcția mamei, care părea că În vreo zece secunde avea să cadă În stare de inconștiență, cu micile ei riduri din jurul ochilor adâncite cât niște tranșee. În sfârșit, În sfârșit, au chicotit amândoi, s-au Întors spre noi și au rostit Într-un glas: — O să avem un copil. Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În picioare cu atâta iuțeală, Încât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am pus jos plasa cu ziare, mi-am aruncat brațele În aer și un șold spre stânga și mi-am țuguiat dramatic buzele: — „A material! A material! A material! A material!... WORLD!“ aproape am urlat eu, la care el a chicotit, a apăsat butonul și, clic, mi-a dat drumul Înăuntru. De ținut minte: A discuta cu Eduardo când și unde e cazul să mă facă de băcănie. Am sărit din nou În lift și am dat năvală pe lângă Sophy, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de sincer, Încât m-am simțit chiar vinovată pentru că nu-l plăceam. — Bună dimineața, domnule Tomlinson. Ce vă aduce aici atât de devreme? l-am Întrebat eu.Vă informez cu părere de rău că Miranda nu a venit Încă. A chicotit, iar nasul i-a tremurat ca unui rozător. — Da, da, nu vine decât după prânz, cred. Andy, a trecut prea mult timp de când noi doi am stat de vorbă. Spune-i tu domnului T: Cum merg lucrurile? — Stați să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că nu sunt ai mei. — Ăă, ai mei? am Întrebat fără să‑mi dau seama decât după ce vorbele Îmi ieșiseră pe gură că spusele mele sunau nu numai nerespectuos, ci de‑a dreptul neobrăzat. Gașca de Tocători a Început să chicotească, până când Miranda și‑a Întors mânia asupra lor: — Mă Întreb cum se face vă vasta majoritate a asistenților mei de modă par a nu avea nimic mai bun de făcut decât să chicotească aici ca niște fetițe. A Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
neobrăzat. Gașca de Tocători a Început să chicotească, până când Miranda și‑a Întors mânia asupra lor: — Mă Întreb cum se face vă vasta majoritate a asistenților mei de modă par a nu avea nimic mai bun de făcut decât să chicotească aici ca niște fetițe. A Început să arate cu degetul spre fiecare În parte, dat fiind că n‑ar fi fost În stare să‑și amintească numele vreunuia dintre ei nici sub amenințarea armei. — Tu! s‑a adresat ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fusese Înconjurat În permanență de blonde sclifosite. Blonda sclifosită de vreo douăzeci și șase de ani care urma să‑i devină mireasă stătea tăcută de‑a dreapta lui și Îl privea În adorație. Ținea În mână un pahar de ceva și chicotea la glumele lui. Miranda stătea la brațul lui B‑DAD, arborând cel mai fals zâmbet imaginabil. Nici nu aveam nevoie să aud ce spune ca să‑mi dau seama că nu face decât să rostească un minim de cuvinte potrivite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu s‑a uitat În direcția mea. Adu‑mi un pahar de San Pellegrino și pe urmă ai grijă ca șoferul să fie la scară. Sunt gata de plecare acum. Cele două femei și bărbatul care stăteau lângă ea au chicotit și am simțit cum mă Înroșesc toată. — Firește. Mă Întorc imediat. Am adus apa, pe care a primit‑o fără să zică mulțumesc, și mi‑am croit drum prin mulțimea rărită spre mașină. M‑am gândit inițial să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru câteva ore, până când evaluează marfa. Setul de voiaj Louis Vuitton - cele două sacoșe enorme, geanta de mărime medie și un geamantan - Îmi aduseseră doar ele șase miare, iar când au Încetat, În sfârșit, să șoptească, să examineze și să chicotească, am ieșit de acolo cu un cec de peste treizeci și opt de mii de dolari În mână. Ceea ce, după calculele mele, Însemna că puteam să plătesc chiria și să mă hrănesc timp de un an Întreg până găseam o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o dată, băieți, bine v-am găsit! repetă Boerescu cu glas puternic de întrunire publică. Făcu o mică pauză, așteptând vreun răspuns de mulțumire, cum se obișnuiește. Oamenii tăceau. Numai câțiva în uliță se mai zbăteau să se apropie, bombănind și chicotind. Prefectul nu-și pierdu cumpătul. În clipa când vru să continue, primarul răcni energic: ― Oameni buni, faceți tăcere!... Tăcere!... S-auzim pe domnul prefect! Boerescu ținu apoi o cuvântare patriotică. Își umfla glasul, gesticula, se roșea. In gura lui, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Parcă nici nu eram eu... Știi că visez colorat ? — Orice om visează colorat, nu ? — Nu știu, dar e mai frumos ca în realitate. Vin aicea mereu, rochia asta e de vreun an în vitrină, știu toți că e a mea. Chicoti : Sau te pomenești că e așa scumpă, de-aia n-o ia nimeni... Era un subiect pe care Petrache nu știa cum să-l ducă mai departe. Așa încât porni iar, cu Aurica pe urmele lui. Se opri în dreptul unui felinar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mai continuă câteva clipe și după ce călușeii se opriră. Poate că aștepta ceva, pe căluțul ei, legănându-și capul și înălțând umerii, când unul, când celălalt, și atunci Petrache se încu metă, întinse brațele și o luă de subsuori. Fata chicoti, stătură așa, câteva clipe, îmbrățișați, obrajii li se lipiră, dar bărbatul nu mai știu ce să facă și se depărtă, privind în jur, stânjenit. Merseră la tarabele cu dulciuri. Aurica își luă un băț cu vată de zahăr, cufundându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul ei, lățind brațele cât s-o încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce-te cu fața la mine... spuse Petrache, făcându-și loc pe scaun. Pune piciorul ăsta aici și celălalt în partea cealaltă, cum ar veni să mă încaleci... — Ba uite că încăpem, șopti ea, luându-l pe după umeri. Privi într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trece prin cap cu ce te poate surprinde. Dar vorbea de vibrații. Se schimbă ceva, frecvențele, unii mor, alții înnebunesc... — Așa a fost de când lumea, spuse Filip, oarecum dezamăgit. Și ce mai rămâne ? — Întotdeauna mai rămâne ceva, conchise Efrem. Papi chicoti, ciocănind paharul gol cu unghiile ei lungi, sidefii. — Mie aici nu mi-a mai rămas nimic... Efrem se ridică, iar curcubeul se căzni, zadarnic, să se lipească de haina lui din piele întoarsă. — La fel ? întrebă, luându-i paharul. — Campari
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e simțitoare cu inima, strigă după el Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu mai știau ce să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti că e de datoria lui să reînnoade conversația. Lângă el, Mierlă ciripea, din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zi, spuse, moale, fata. Dacă te uiți în calendar, azi e chiar Sfânta Polixenia. — Să sărbătorim atunci... râse bătrânul, fără să se mai încurce în amănunte, și râsul lui semăna cu trosnetul de creangă uscată. — Văd că ai și început, chicoti fata. — Nu de asta ziceam... E o șampanie în dulap... S-o deschidem ! „Clănțăni-ți-ar dinții ca grindina, boșorogule !“, îi trecu lui Maca prin minte. Umbra i se lărgi, mușcând din tot ce atingea. — Mai târziu, gânguri fata. Acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Sa, împăratul Hsien Feng... Întâi de toate, în genunchi, îi corectează mama manierele. Kuei Hsiang își îndreaptă neîndemânatic postura. Piciorul stâng i se agață de colțul robei, și fratele meu se prăbușește pe podea. Rong și cu mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere de stomac. Cu ceva vreme în urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă pot controla. N-o să mai râzi când o să începi să exersezi tu însăți, crede-mă, zice patroana. E nevoie de mult efort ca să stăpânești trucul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
află aici pentru a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng Kuo-fan se dă cu fruntea de pământ și tremură violent. Încerc să nu chicotesc când aud clinchetul bijuteriilor lui Tseng. Împăratul e fascinat: — De ce nu-mi răspunzi la întrebare? Ar trebui să fiu pedepsit și să mor de zece mii de ori înainte de a murdări urechile Majestății Voastre cu acest nume, răspunde omul. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
portretele strămoșilor. Mă simt teribil de slabă și de singură, și aș vrea ca mama sau Rong să fi fost aici. Acest ritual nu a fost luat prea în serios în trecut, când oamenii veneau doar ca să gângurească și să chicotească în jurul unui copilaș. Însă în vremurile de acum astrologii sunt cei care dictează - monarhii manciurieni nu mai sunt siguri pe ei înșiși. Totul ține de „voința Cerului“. Dacă Tung Chih va alege floarea sau un ac de păr în loc de sigiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când aveam paisprezece ani și venisem În vizită din Poughkeepsie. Și În seara aia tot la Elaine fuseserăm, tot la o petrecere pentru o carte și Îl Întrebasem pe Simon: „Nu e ciudat că cineva ne pozează când mâncăm?“ El chicotise și continuase să-și mănânce salata. „Bineînțeles că nu, draga mea, tocmai de aceea ne aflăm cu toții aici. Dacă n-ar exista nici o fotografie În paginile rezervate petrecerilor, atunci a avut loc oare cu adevărat vreo petrecere? Nu poți plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de pe genunchii lui. Nici măcar nu mi-am dat seama că vorbea despre mine până când nu m-a luat În brațe pe la spate și a spus: „E descoperirea mea - nu-i așa că e beton?“ Iar eu, ființa Încântătoare, descoperirea beton, am chicotit satisfăcută, i-am luat fața cu ambele mâini și l-am sărutat apăsat pe gură. Ceea ce, din fericire, e ultimul lucru pe care mi-l amintesc. 8 O voce nervoasă de bărbat m-a trezit brusc. M-am Întrebat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușile s-au deschis și doi portari În uniformă s-au Întors să asiste la sosirea noastră. —Dispăreți, spuse Philip, mergând În fața mea, cu mâna ridicată, cu palma În față, către indivizii care rânjeau. Azi nu vreau să aud nimic. Chicotiră, În mod evident obișnuiți cu Philip ieșind cu femei străine din apartamentul său și deschiseră ușa În tăcere. De-abia când am ajuns afară am Înțeles unde ne aflam: Christopher și Greenwich, În vest, cam la un cvartal de râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am Început să merg pe lângă clădire. Mă strigă, pe un ton aproape Îngrijorat. Nu trebuie să fii atât de sensibilă, scumpo. A fost doar o glumă. Azi noapte nu s-a mișcat nimic. Nici tu, nici eu... L-am auzit chicotind, Încântat de propria inteligență, dar am continuat să merg. —Bine. Cum vrei tu. N-am timp de istericale chiar acum, dar te găsesc eu. Acum pe bune, femeile rezistă rar farmecului meu, așa că poți să mă consideri cu adevărat intrigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bette? —Hmm? —Ai vreun plan să te vezi cu Philip În weekendul ăsta? —Philip? Cine e Philip? credeam că mai vorbește Încă despre Listă, dar se pare că făcuserăm pe nesimțite trecerea Înapoi spre viața mea personală. —Bette! Începu să chicotească. Supermasculul ăla superb În al cărui pat te-ai lăfăit azi-noapte. O să te vezi cu el, nu? —A, da, Philip. Nu a fost chiar așa, Kelly. A fost mai degrabă... —O, Bette, oprește-te chiar În clipa asta. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]