13,837 matches
-
dreptate, tată Toadere - a apreciat profesorul. ― Da’ ce a spus neamțul, Nicule? - a Întrebat Petrică. ― La prima vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la mine... Îți mulțumesc. Dar eu, așa cum îți spuneam mai înainte, n-am nevoie de nici un ajutor, mă descurc convenabil... Și să știi că ar trebui să-i dai Măndicăi cele două pogoane de pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clasă... Când ieșiră înapoi la lumina zilei, Stelian îl văzu pe Iorgu ștergându-și ochii cu batista, copleșit de emoție și de o adâncă tristețe. Oare acolo, în Israel, se întrebă el retoric, o să se găsească oare vreun colț de cimitir și pentru mine?... De ce-ți faci asemenea griji, tată? îl consolă Valentin, care tocmai ducea la mașina parcată în fața casei un samovar voluminos de culoare argintie, foarte arătos. Dumneata o să trăiești o sută de ani!... Și după aia?... glăsui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spaimă. Nando, de ce vrei să strici iar totul?... Ce se întâmplă cu Pătrășcanu ăsta și cu mai știu eu cine nu ne privește pe noi... Stai aici cu noi... Să ne ducem la biserică, să ne rugăm, să mergem la cimitir, ca s-aprindem câte-o lumânare pentru răposații noștri... N-o face iar pe eroul, că n-ajută la nimic!... Nando își ascultă sora, pufăind gânditor din țigară. Când Mafalda își sfârși pledoaria, mai tăcu încă o vreme, părând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși, iar oamenii se grăbiră să plece pe la casele lor, Stelian ținu să se mai ducă încă o dată la cimitir, singur, ca să se roage și să se reculeagă la mormântul soției sale. Se apropia de vârsta de șaptezeci de ani, era singur și viitorul îi apărea trist și în ceață. Nu-i rămânea decât serviciul lui de la sfat, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din serviciul lui bun de la radio, serviciu pe care-l câștigase cu greu, prin concurs, și fusese mutat la dracu-n praznic, chipurile cu titlu de transfer, într-un serviciu de inginer responsabil cu întreținerea instalațiilor de iluminat de pe lângă administrația cimitirului Bellu. Lui Virgil i se păru că nu a înțeles bine și o puse pe Norica să-i mai repete o dată toată istoria. Nemaipomenit! Nu se poate!... exclamă Virgil, plesnind din palme, ca să sublinieze cât de surprins și de consternat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un loc de muncă corespunzător, unde avea absolut toate condițiile să-și pună în valoare competența și potențialul creator, bla-bla-bla... Sever nu avea, însă, nicidecum de gând să se înmormânteze nici la figurat și nici la propriu în serviciul de la cimitir și acum el umbla pe la tot felul de cunoscuți și de binevoitori, în speranța de a găsi undeva, cumva, înțelegere, omenie și sprijin. Consternat de-a binelea de cele aflate, Virgil nu găsi prea multe de spus. El își amână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trebuise formal să se conformeze deciziei luate de conducere, ca să nu rămână pe drumuri, dar și în virtutea spiritului de disciplină cu care fusese deprins din copilărie, el nu era nici pe departe resemnat cu soarta, convins fiind că serviciul de la cimitir nu era decât o scurtă și tristă paranteză a carierei sale inginerești. Simțea, știa, era perfect conștient că pregătirea și competența lui meritau mai mult decât această pasageră și jalnică situare pe scara ierarhiei profesionale. Cu o anumită nostalgie, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din partea șefului de sindicat, care îl sfătuise s-o lase baltă cu toate demersurile lui inutile și să-și vadă de treabă, luând lucrurile exact așa cum erau, dacă nu voia să își agraveze și mai mult situația. Că și de la cimitir putea să fie transferat undeva și mai jos... Ei, dacă ținea așa de morțiș să știe motivele îndepărtării de la radio, n-avea decât să-și amintească de faptul că avea un socru fost moșier ("De unde fost moșier?!" sărise el indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să fac?... Uite ce-o să fac, vesti el precipitat, retezându-și parcă vorbele cu securea. Am să mă duc la minister și-o să le cer să-l mute pe Lulea la cimitir, în interes de serviciu!... Așa!... Că pentru asta e tocmai bun un neica nimeni ca el!... Nu mi-e frică mie de rudele și de proptelele lui, mă Norica!... Îi dau în moașă-sa pe gheață pe toți coloneii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult așteptate ale examenului de admitere. După un început de vară torid, vremea se schimbase brusc; peste noapte se făcuse răcoare și începuse să plouă ca în plină toamnă sau ca la munte. Sever își luă câteva zile libere de la cimitir și urmări îndeaproape desfășurarea examenelor. După fiecare probă, el îl puse pe Victor să-i dea socoteală amănunțit despre tot ce făcuse, verificând fiecare problemă care se dăduse și constatând cu satisfacție că rezultatele la care discipolul său afirma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își facă de cap, astfel că putu să-și împartă mai departe timpul între strand, cinema și hoinăreli cu bicicleta, o "Mifa" cehoslovacă, oferită în dar de Sever, mentorul său, la scurt timp după ce reușise să scape de serviciul de la cimitir. Dar, pe la sfârșitul lui iulie, Ticu schimbă foaia, amintindu-și brusc de faptul că fiul său încă nu se desăvârșise în meșteșugul și arta de frizer. Așa că, punându-i mașina de tuns și briciul în mâini, începu să-l poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Teodora Racoce, este de "Insuficiență cardiacă. Stop cardiac", așa cum confirmă certificatul de deces anexat. Doamna Teodora Racoce ne-a asigurat că soția dumnea-voastră s-a stins ușor, senin, fără nici o suferință și că a înmor-mântat-o după ritul ortodox, în micul cimitir de lângă conacul "Racoce". La cerere, îi veți putea recupera rămășițele pământești, dar formalitățile sunt încă foarte greoaie în Ucraina. Atât eu, cât și fratele meu Dragoș ne alăturăm durerii dumneavoastră la această tristă pierdere. Cu condoleanțe și stimă, Ciprian Frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-a șters ochii înlăcrimați cu colțul negru al broboadei. Și i-au bătut clopotele, și i-au făcut cântarea de veșnică pomenire, și l-au așezat sub cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu s-a dus la-nmormântare, că în aceeași dimineață a născut fiu pe care l-a numit Emanoil-Nole și l-a trimis în viață și în Țară spre a modela români, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a putut identifica. Din mulțimea tovarășilor de joacă, unul singur a răspuns la apel. Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe septuagenarul dascăl: se simțea singur și străin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după vechi obicei. Tulnicăresele, cu sunete prelungi, au dus vestea jalnică la huțulii de peste șapte munți și șapte văi. Părintele Ilie i-a făcut cântarea de veșnică pomenire și a rânduit-o în cimitirul din vale alături de Cotelban al ei, călătorit din astă lume încă de acum vreo cinci ani. Taică părințele! Neneaca mi-a spus că trebe să ne spălăm obrazul față de cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în jumătatea de zi în care John se afla la școală. Atâta doar că se certau adesea pentru porția de mazăre scăzută, lăsată de mama pe plita din bucătăria improvizată în curte dintr-o rulotă adusă încă de tata de la cimitirul de mașini. Cum se trezeau destul de târzior și mai zăboveau apoi o oră cu spălatul și cu micul dejun, înseamnă că, până la revenirea lui John de la școală, mai rămâneau cam două ore sau două ore și jumătate pentru joacă. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-n alte drăcovenii, dacă te lași ademenit de el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții sau la fereastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
amintirile noastre nu pot deveni niște banale cadavre. Eu trăiam la polul opus: nu puteam transforma nici măcar iluziile în cadavre. Ce mult aș fi vrut... Aș accepta dacă iluziile mele ar putea deveni cadavre aș accepta să fiu administratorul unui cimitir al iluziilor. Dar iluziile nu mor. Iluziile mele, cel puțin. Supraviețuiesc într-o creșă de adulți care cultivă himere. Uneori am impresia că sunt un personaj cu o viață încropită din mii de iluzii cumpărate în rate. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu mor. Iluziile mele, cel puțin. Supraviețuiesc într-o creșă de adulți care cultivă himere. Uneori am impresia că sunt un personaj cu o viață încropită din mii de iluzii cumpărate în rate. Aș vrea să fiu chiar și un cimitir ambulant al iluziilor, al amintirilor urâte, dar nu pot. Poate că a trăi înseamnă și asumarea amintirilor nenorocite, a iluziilor. Credeam că există doar o judecată de apoi, clasică, de după moarte. Există însă și o judecată a tribunalului nostru interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceară topită. Numai confidentul doamnei Valy părea mai puțin pus în priză, de obosit ce era. Și fanfara militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte mult pe cei dispăruți. Unii prieteni cred că-i respect mai mult pe aceștia, decât pe cei în viață. Când revin în unele orașe în care am prieteni dispăruți, mă fac luntre și punte ca să ajung la ei, în cimitir, pentru a le lăsa o floare la căpătâi. Pentru mine, tu ființezi într-un fel de cimitir migrator, ești un dispărut ciudat, așa că, și dacă aș vrea să-ți pun o floare lângă cruce, ar fi greu să te găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cei în viață. Când revin în unele orașe în care am prieteni dispăruți, mă fac luntre și punte ca să ajung la ei, în cimitir, pentru a le lăsa o floare la căpătâi. Pentru mine, tu ființezi într-un fel de cimitir migrator, ești un dispărut ciudat, așa că, și dacă aș vrea să-ți pun o floare lângă cruce, ar fi greu să te găsesc. De aceea-ți scriu... Mă amuză faptul că, fără să vreau, aflu de la diferite cunoștințe, de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bucuros că această comoară se afla pe mâini bune. Cântând a murit unchiul meu. Cântând, dar nu orice: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!.../ Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Și-atunci când l-au dus la cimitir, preotul ar fi zis că n-a cunoscut în viața lui un om mai păcătos și cu o inimă atât de mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
preotul ar fi zis că n-a cunoscut în viața lui un om mai păcătos și cu o inimă atât de mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]