2,402 matches
-
refăcute, dar și pentru a nu repune anatema pe țelurile strategice sovietice."287 Petru a-i ațâța pe bulgari, serviciile secrete sovietice au lansat zvonul că România pregătește un atac asupra Cadrilaterului. La fel, cu incitarea Ungariei: "Cu o duplicitate cinică înfiorătoare, Moscova încuraja Ungaria să-și clameze dreptul de a interveni în favoarea coetnicilor de peste hotare, în baza unui principiu pe care refuzaseră să-l admită în cazul României, referitor la coetnicii din R.S.S. Moldovenească (sau RSS Ucraina)."288 România mai
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
studiul, apărut în serial, Alexandrina Cernov, Statutul limbii române în Ucraina după 20 de ani de independență, în "Oglinda literară", Focșani, ani XI-XII, nr. 119 124, noiembrie 2011 aprilie 2012. 92 Ibidem, p. 56. 93 Istoricii contemporani vorbesc de gândire cinică și despre actul de la 1812: "Procedeul anexării Basarabiei prin Tratatul de la București (16/28 mai 1812) a ilustrat perfect lipsa de scrupule și cinismul diplomației țariste." (Ion Agrigoroaiei, Basarabia în acte diplomatice. 17111947, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2012, p. 36
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată l-a ispitit acolo "Nenumita"; o conversație aspră cu un medic e, în fapt, un dialog despre "Moarte"; unei aeriene Ilen i se recomandă cinic: "Îmbracă trupul Morții în câmpie..." Hipnoticul inventator al unui Baaad fantasmagoric acum în cea mai bună formă se retrage într-un simbolic Turn (titlu al câtorva poeme); act inițiatic, o astfel de ascensio afirmă nevoia de perspective largi. "Fixat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adevărata rasă canină. Cum spunea Mark Twain : "de cînd mi-am luat cîine, mi-am schimbat impresia despre oameni". Acești vagabonzi cosmici își propun, de fapt, o ruptură radicală cu tot ce există, implicînd răvășirea lumii. În felul său, eroul cinic este un misionar ; el anunță apariția unei lumi noi... Încă o dată, cu visele ei de mărire și cu filosofia sa antifilo sofie, Franța destructurează Europa. A vrut să evite un șoc, dar a creat un electroșoc, care ne zgîlțîie bine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
piețele nu mai cred în ele, iar acestea au în spate manipulatori foarte puternici, care au decis să sacrifice Europa pentru a îmbuna Zeii. Că tot nu mai credea în Ei. Unul dintre marii opozanți ai monedei unice europene declara cinic agenției Reuters: "Am parte de o criză excelentă. Este finalul unei ere. Cei care se așteaptă să își reia afacerile ca pînă acum este clar că nu înțeleg ce se întîmplă. Suntem martorii colapsului sistemului financiar și nu e nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de bolnav e sistemul? Cităm în mai departe: "Trebuie să perfecționăm în continuare un sistem care asigură debușee pentru manifestarea agresivității native a oamenilor, care le permite să fie egoiști" (472). Asta sună nazistoid de-a dreptul, sau cel puțin cinic. Totuși, autorul are o calitate: din cînd în cînd spune adevărul, remarcă indiferența față de cei loviți de sărăcie, din ultima castă, cu trimitere la filosoful Peter Unger (Living High and Letting Die) și se miră și el că-i vine
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
altă mînă de fier, cum ar fi generalul Ashfaq Kyani. S-ar putea astfel ca americanii să mai adauge una la lungul lanț de greșeli din politica lor externă. Oricum, George W. Bush a atins apogeul neputinței sale arogante și cinice într-o discuție cu ziaristul Ron Suskind de la New York Times. Iată ce spunea recent președintele american: "Voi credeți că soluțiile vin din analiza judicioasă pe care o faceți realității observabile. În realitate, lumea nu mai merge așa. Acum suntem un
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pro-ducă o nouă și trainică modernizare, un partid creștin-democrat, european și tradițional în același timp, care să simtă pulsul societății și să o rupă cu această morișcă infernală, care-i permite acum unui Adrian Năstase, de pildă, să facă glume cinice la televizor și pe la ziar, după toate scandalurile în care a fost implicat. Poporul român e prea ușor de condus, dar elitele sale nu trebuie să mai permită să fie păcălit. Ele trebuie să se adune și să creeze acea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
calitate” și în consecință un stresor major din viața lor a fost îndepărtat. Dependența de sex Dependența de sex este o modalitate prin care unele persoane gestionează stresul astfel încât comportamentul lor sexual devine principalul lor mecanism de coping. În mod cinic acest lucru poate fi exprimat prin sintagma „un orgasm pe zi ține stresul la distanță”. Heron (1998aăvezi www.human-inquiry.com/homebase.htm prezintă o „teorie autentică sex-negativă” în care spune: O persoană care își neagă funcționarea catharctică și își reprimă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și a gândirii cirenaice în toate dialogurile lui Platon? Gânditorul din Cirene apare în ele o singură dată, dar și atunci este tratat cu răutate: Platon subliniază absența lui nedemnă în ziua morții lui Socrate... Același lucru în ce privește inexistența filosofilor cinici în corpusul filosofului idealist. Ce să credem despre informația care-i prezintă pe sofiști ca pe niște vânzători de relativitate, când numele lor sunt reduse la cele servind drept titluri dialogurilor lui... Platon? Cum să apreciem, în acest context, gândirea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spiritul este comun, filosofii Antichității, în cvasitotalitatea lor, nu pun nimic mai presus de libertatea lor, și nenumărate fapte diverse atribuite unora sau altora reamintesc pe scurt marile idei sau tezele esențiale ale unui filosof. Hegel greșea atunci când reducea filosofia cinică la o sumă de anecdote lipsite de interes și de sens. Pentru că, la Diogene, ca și la Democrit, nimeni nu consumă carne crudă, nu trage pârțuri și nici nu se masturbează în piața publică fără ca toate acestea să însemne mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepsească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Liceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat (ceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Aristip funcționează și ei ca niște personaje conceptuale: unul exprimă cinismul, celălalt hedonismul. Figurile lor, asemenea unor personaje de teatru, par a-i servi, dar, de fapt, cel mai adesea îi deservesc. Paradoxal, eu aș spune că Diogene nu era cinic, nici Aristip hedonist, dacă ne limităm la neînțelegerile și aproximările asociate cel mai adesea cuvintelor și numelor proprii reduse la niște caricaturi. Astfel încât greșesc cei care-i cantonează pe Diogene și pe Aristip în rolul de mici socratici, sau chiar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de raliere, o ocazie de conivență. Influența lui reală încă nu a fost scrisă... MOMENTUL AL PATRULEATC "MOMENTUL AL PATRULEA" Plăcerea dorinței împlinite: constelația cinicătc "Plăcerea dorinței împlinite \: constelația cinică" VIItc "VII" DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor”tc "DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor”" 1 Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără să fi deranjat niciodată pe nimeni... Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde umor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal nu există, pentru că există doar realitatea pe care o denumește ea. Mai târziu, și pe baza aceluiași principiu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. În schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
te sinchisești de privirea și de judecata aproapelui, primă condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota, în esență? Că nu-ți poți afla fericirea urmând calea trasată de nomos, că trebuie să urmezi îndemnurile naturale și să-ți asumi apoi singurătatea efortului filosofic, care te condamnă la privirile dezaprobatoare
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în seama dorințelor când, de fapt, el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță și nu tolerează nicio slăbiciune. Corpusul cinic rămâne incert. Dispunem de o mână de fragmente care permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laertios - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
doar cazanele în care-i fierbe pe anumiți oameni pentru a-i întineri pe alții, Diogene celebrează puterea dobândită asupra propriei ființe prin solicitările la care este supus trupul. Odată trupul și sufletul reconciliate în, prin și pentru efort, filosoful cinic îndeamnă la o stăpânire absolută de sine: fie că este vorba de dorințele, instinctele sau pulsiunile individului, scopul este de fiecare dată același: cunoașterea și stăpânirea propriei ființe. Pentru aceasta, el îndeamnă și la o purificare a plăcerilor: de unele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o altă plăcere mai fină, mai subtilă, mai densă: doar filosoful o poate cunoaște. 4 Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
noi posibilități de existență, creator al unor noi virtuți, propagator al unor idei novatoare, revoluționând filosofia, gândirea, coborând pe pământ și pentru toți o practică oficială altădată confiscată de elite, sintetizând curentele subversive și alternative - atomismul abderitan, hedonismul cirenaic, asceza cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. Încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Aristip, de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici este vorba de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Socrate. De asemenea, câteva pagini consacrate lui Antistene. Despre Socrate însuși, a se vedea sinteza greu de depășit, dat fiind enciclopedismul ei, a lui Jacques Mazel Socrate, Fayard, Paris, 1987, precum și Pierre Hadot, Eloge de Socrate, Allia, Paris, 1998. * ** Memoria cinică. Cinicii dispun de doxografia lor grație valoroasei lucrări a lui Léonce Paquet Les Cyniques grecs. Fragments et témoignages, Ed. de l’Université d’Ottawa, 1975. Un excelent studiu universitar, foarte dens, al Mariei-Odile Goulet Cazé, L’Ascèse cynique. Un commentaire
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]