2,486 matches
-
cioară, răbegită de frig, aproape înghețată și a pus-o în pupitrul colegului Dudu Gh., singurul țigan din școală. În clasă, cioara s-a dezmorțit și la intrarea profesorului, cum era obiceiul, ridicau capacul pupitrului și scoteau cărțile și caietele. Cioara eliberată a zburat spre geam, spre uimirea și disperarea elevilor. Toți se așteptau ca profesorul să izbucnească, dar a zâmbit și a spus: Ce, mă Dudule, ți-au venit rudele ?! Scoateți pasărea!” Singura avere a profesorului Marinescu a fost o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșărtăciune, cari trăiau pe sama vărului avut [...] un popor de servitori, țigani și străini, cari "jos" trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteț care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu sălile impunătoare din jur. Dar este o prăjină sacră, folosită pentru jertfe aduse Cerului și se numește Suolungan. Conform tradiției, în timpul ceremoniei, în banița din vârful prăjinei se pun boabe de orez și măruntaie de porc pentru a hrăni ciorile, în semn de jertfă adusă Cerului. O legendă spune că fondatorul dinastiei Qing (inițial Jin Târzie), Nurhachi, urmărit odată de dușmani, a ajuns în situația de-a nu mai avea unde să se refugieze și s-a culcat într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
urmărit odată de dușmani, a ajuns în situația de-a nu mai avea unde să se refugieze și s-a culcat într-un șanț plin de iarbă, lăsându-se în voia sorții. Tocmai în acest moment greu, un stol de ciori s-au așezat peste el și l-au acoperit complet, încât a scăpat de dușmanii care-l urmăreau. După ce Nurhachi a fondat statul Jin Târzie și a devenit împărat, a ordonat ridicarea unei prăjini în curtea fiecărei gospodării în vârful
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dușmanii care-l urmăreau. După ce Nurhachi a fondat statul Jin Târzie și a devenit împărat, a ordonat ridicarea unei prăjini în curtea fiecărei gospodării în vârful căreia să fie o baniță de staniu, în care să fie pusă hrană pentru ciori. El a vrut astfel să-și exprime recunoștința față de aceste păsări care i-au salvat viața. De aceea, astăzi vedem în curtea imperială o astfel de prăjină, numită Suolungan. Dinastia Qing a început să asimileze și elemente ale culturii populației
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ochii mai tare. A fost o frîntură dintr-un Ajun mai vechi, pe care, pînă astăzi, n-am vrut să-l mai chem în amintire; fusese un Ajun petrecut la mansarda unui bloc din București, blocul Yanis din Parcul cu Ciori. N-aveam voie să intrăm prin față doar pe scara de serviciu. "Astăzi, cît vom mînca, vom asculta împreună Oratoriul de Crăciun de Bach, știu că n-ai auzit de el; vei învăța de la mine tot ce trebuie, apoi vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stă în putere. Și nici să dorm liniștit nu cred c-am s-o pot face de astăzi înainte; noaptea aș visa că vine lângă patul meu Doamna Ana, punctul meu cardinal, femeia de la mansarda blocului Yanis din Parcul cu Ciori, starnie și necunoscută, risipită în ființa mea fără s-o pot recompune vreodată singura care mi-a arătat Steaua Polară; "Vlădeanule din Sânzieni, ca și străbunul vostru Vlad-haiducul, ești un armăsar tînăr și sălbatic, doar că pe tine te simt speriat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de viitor, e frumoasă... vorbeam eu șoptit, mult prea timid să-i mărturisesc preocuparea mea pentru literatură, chiar dacă o revistă literară îmi publicase un grupaj de versuri, din care mi-a mai rămas în amintire unul singur: Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l... Mda, a oftat bucătăreasa, ca fizician nu poți face greșeli politice, decît doar spunînd că de fapt descoperitorul cutărui fenomen este cel știut de toată lumea, nu cel scris în cărțile noastre de liceu, dar asta, de-acum, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femeile sunt curve, afară de mama"; așa am gîndit și eu despre Doamna Ana: era deasupra a ceea ce-mi sugerase cel care m-a chestionat cînd am vrut să intru pe ușa din față în blocul Yanis din Parcul cu Ciori, pentru ca scara de serviciu fusese deja blocată. De-aceea m-am și legat sufletește de bucătăreasă, din clipa în care am văzuit-o: mi s-a părut că pot găsi în ea o altă Doamnă Ana, dar n-a fost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prințese, așa o numea generalul Dragomir, "prințesa mea", o copilă ca un boboc de floare, mare pianistă, Anastasia și nu mai știu cum, da' generalul îi zice "Ana mea scumpă", locuia la etajul patru, în blocul Yanis, din Parcul cu Ciori... Blocul Yanis?! tresar eu. Îmi dădea mereu bacșiș; era singura la care mă duceam sobru, îmbrăcat elegant, ca la o adevărată prințesă; cred c-a murit la Canal... Mai locuiau în blocul acela și altele, femei din acelea luate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămîn o mîrțoagă la cheremul lor..." Și croncăne-o cioră văzduhul umplîndu-l", am început eu să-i citesc într-o seară din revista literară cu care venisem sub braț, fericit nevoie mare că debutasem. "Palatul prințesei e azi cuib de ciori", mi-a șoptit ea și m-a rugat să refac poemul, amune pentru noi doi. Nu mai țin minte ce-am scris: Doamna Ana stătea pe genunchii mei și-mi tot dădea să beau din sticla cu coniac, iar către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lîngă masă și m-a tras peste ea rîzînd. Nu mai știu ce scrisesem cred că Doamna Ana a rupt pagina, să n-o găsească cineva -, țin minte doar că se repeta de mai multe ori versul "La Parcul cu Ciori, la Parcul cu Ciori". Mai beau un pahar cu apă, să se dizolve mai bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a tras peste ea rîzînd. Nu mai știu ce scrisesem cred că Doamna Ana a rupt pagina, să n-o găsească cineva -, țin minte doar că se repeta de mai multe ori versul "La Parcul cu Ciori, la Parcul cu Ciori". Mai beau un pahar cu apă, să se dizolve mai bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gîndindu-mă la ea. "De mîine îmi iau concediu de odihnă și termin capitolul pe care vreau să-l includ în roman. Ar trebui să modific puțin și structura romanului, ba chiar și ceea ce spun acolo. Bucureștiul și Parcul lui cu Ciori poate să mai aștepte. Trebuie să scriu. Să fiu mereu eu însumi. Cine spunea că trebuie să dăm seamă de ale noastre cîte le scriem? Miron Costin, da-da, el spunea asta: "Eu voi da seamă de ale mele, cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de vânt ale vremurilor, în 3 volume: vol. 1 partea întâi: Drăcușorul cu ochi verzi; partea a doua: Pe unde trece un scriitor... vol. 2 partea a treia: Doamna în hermină albă; vol. 3 partea a patra: La Parcul cu Ciori; partea a cincea: Un senator, doi scriitori... Ediția I: Editura Cartea Românească 1979 Redactor de carte: Cornel Popescu Ediția a II-a: Editura Junimea, Iași 2008 Redactor de carte: Simona Modreanu Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
hîrlețul pe umér. Încé-i mai résunau În cap uralele colhoznicilor și, În timp ce urca dealul, și-i Închipuia pe colhoznici În vale, strigînd „Ură!” În fața monumentului. Nicolai Arsenievici vedea tribuna, microfoanele negre aliniate, care din mulțime seménau cu un șirag de ciori, iar În spatele lor, Între steaguri și flori, Anton Procofievici trecîndu-și mîna prin pér, tușea prefécuté a lui Gherasim Nicolaevici și rîndul de cravate atîrnînd pe burți ca niște pești lați puși la uscat. Nicolai Arsenievici tuși că sé alunge fiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
îi era greu capul... creasta i-atîrna în jos, ochii lui cei rotunzi ca două altițe de oțel erau păinjeniți... el își plecă capul și-l ascunse sub aripa... își ridică un picior și adormi... Dar într-un par era o cioară care tot striga: crrr! tla! tla! tla! crrr... Sunetele astea-l urmăreau în somn... până ce simți că nu simte nimic... părea că o tabla neag [r]ă * se-ntinde naintea ochilor lui, apoi încetă și asta... apoi i se păru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mănăstirea spre a trăi bine pe moșiile și la curțile cunoscuților lor, afară de aceea, un popor de servitori, țigani și străini, cari "jos" trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteți care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și lăsase hainele într-o scorbură, ca să le ia repede după aceea. Avea un arc care trimitea săgeata cu vârtej și-l ținea doar pentru evenimente speciale. A tras în el cum l-a văzut pe mal, zgribulit ca o cioară plouată, și nici nu s-a mai uitat să vadă cum cade; a luat-o imediat de unde venise și dus a fost. Pentru Teodosie și pentru Zogru a fost cumplit, căci săgeata era otrăvită cu un amestec care intra greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
adaos valoros la ceea ce a scris până în prezent N.D.? Dați îndoielile (firești fiecărui creator) pe ușă afară și continuați cu încredere. Primul beneficiar voi fi eu, primul cititor fericit. P.S. Din ultima parte lecturată apreciez și mia plăcut tabloul cu ciorile. El mi-a amintit de descrierea vieții șobolanilor din „Cel mai iubit dintre pământeni” - de Marin Preda și de „Ciuma” lui Camus. A realizat și Topârceanu o descriere a ciorilor, dar acolo este vorba de altceva...de altă natură de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
Din ultima parte lecturată apreciez și mia plăcut tabloul cu ciorile. El mi-a amintit de descrierea vieții șobolanilor din „Cel mai iubit dintre pământeni” - de Marin Preda și de „Ciuma” lui Camus. A realizat și Topârceanu o descriere a ciorilor, dar acolo este vorba de altceva...de altă natură de talent. Vă urez un final fericit. Nichita Danilov îmi cere în continuare să-mi spun părerea despre cartea pe care o scrie și eu i-o corectez. Iată cea de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
ai Îmbrăcat acasă. Nu l‑ai purtat decât o singură dată, ca să‑mi faci mie plăcereă - Nu pot să neg că nu l‑am socotit utilizabil. - Utilizabil nu‑i cuvântul potrivit. Voi doi n‑ați fi Îmbrăcat nici o sperietoare de ciori cu el. Ravelstein, fumător În lanț, care aprindea o țigară de la alta, s‑a tras Îndărăt, poate ca să evite flacăra brichetei, poate pentru că se scutura de râs. Când a fost În stare să vorbească, mi‑a răspuns: - Mă rog, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rico, aș fi murit la San Juan. Și dacă, așa cum voiam eu, aș fi tras un somn bun În patul meu, m‑aș fi trezit mort. Rosamund zicea că fără oxigen n‑aș fi putut trece noaptea. Pe măsură ce se Însera, ciorile Își sunau claxoanele. Aici deveniseră păsări urbane. Un poet francez le numise les corbeaux délicieux - dar care poet anume? Mă Îndoiesc că măcar Ravelstein ar fi știut. Mintea mea nu mai izbutea să se urmărească pe sine. Dar eram convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
până la etajul trei, o Întâmpina pisica, ori salutând‑o, ori acuzând‑o că a neglijat‑o. Era un motan de la țară, care se hrănise În trecut cu șoareci, veverițe și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par mult mai mari decât ciorile de pădure - poate În contrast cu dimensiunile reduse ale vegetației urbane domesticite. Când se lasă seara, ciorile umplu văzduhul cu stridențe ca de ferăstraie pe acoperiș. Presupun că boala mea o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acuzând‑o că a neglijat‑o. Era un motan de la țară, care se hrănise În trecut cu șoareci, veverițe și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par mult mai mari decât ciorile de pădure - poate În contrast cu dimensiunile reduse ale vegetației urbane domesticite. Când se lasă seara, ciorile umplu văzduhul cu stridențe ca de ferăstraie pe acoperiș. Presupun că boala mea o fi servit vreunui scop biologic, dar pe mine nu mă interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]