3,274 matches
-
și tigăile țiganilor - nimic!; un părinte se opărise când explodase cazanul de țuică și azvârlise În jur borhot fierbinte și aburi Încinși - să fie clar: era vorba de un cazan de stat, nu de unul ilicit; altuia Îi stricaseră niște ciobani venetici fâneața necosită și umbla prin judecătorii: avea nevoie de un mic sprijin moral din partea fiului care, deși la o vârstă crudă Încă, dovedea cumpănire de om trecut prin viață. A doua zi, imediat după ferchezuit și după ceaiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mărimea de care aveau nevoie găsiseră la Nicu Fieraru, care se arătase chiar bucuros de afacere, căci primise În schimbul ei doi litri de vin roșu, sânge de iepure. După ce frații construiseră arma, merseseră cu ea să le-o arate unor ciobani ce coborâseră cu oile tocmai de la munte, ca să le pască pe miriștile Întinse din Baltă. Încercaseră pușca pe un prăpădit de câine care abia se târa și, În urma focului tras, cotarla murise aproape pe loc, după ce mai dăduse de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu crampoane, minge de piele, jambiere vărgate, chiloți și tricouri adevărate, genunchiere, cotiere, ba chiar și un fluier de arbitru. Secretul bogăției lor Încetase curând să mai fie o taină: vrând să-l omoare pe un al treilea, cei doi ciobani folosiseră pușca, fuseseră prinși și spuseseră la Miliție de unde Își făcuseră rost de armă. Ancheta, Însă, Îi ocolise pe cei doi frați, care erau minori și orfani de tată. Lucrurile nu se opriseră, căci mocanii, pe Întuneric, descărcaseră arma În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dreaptă a Bahluiului (Dealul lui Vodă, Dealul Bisericii) apar sub forma unor măguri izolate, fără platouri interfliviale și alungite colinar, constituind niște martori de eroziune. Dealurile și colinele sculpturale de pe partea stângă a Bahluiului (Cireșului, Vișinului, Grădiștea, Budai, Boului, Petroșica, Ciobanului) apar sub forma alungita, conform inclinării stratelor cu altitudini descrescânde, de la nord la sud, segmentate de o rețea de vai diferite la origine. Terasele Bahluiului se prezintă sub forma unor trepte mai mult sau mai puțin dezvoltate, etajate. Terasele, prin
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
ar trage de un oarecare Badea: „numele satului Bădeni ar veni de la o legendă, care spune ca pe șesul Bahluiului era o lunca, iar locuitorii din satul Zagavia își trimiteau oile la păscut în această lunca. Fratele mai mic al ciobanului era trimis cu mâncare la Badea, de unde a rămas și numele de Bădeni”. Urme ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri sunt mai vechi. Astfel , la nord - est de sat, pe Movila Grădiștei și Dealul Vișinului s au descoperit silexuri din
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
debut are loc mai târziu, în 1963, când publică în revista „Luceafărul” povestirea Roata. Cea dintâi carte, culegerea de povestiri Sâmbăta morților, îi apare în 1968. Predilecția autorului pentru proza scurtă se relevă de la început, păstrându-se în Roata (1968), Ciobanul și cireșul sălbatic (1973) și chiar în construcția romanelor ce vor urma, compuse din fragmente ce pot exista și independent. Lumea satului bucovinean, întâmplări din timpul războiului și din anii imediat următori, ritualuri vechi și obiceiuri mai noi alcătuiesc universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Versurile din volumul Baladele Arborei (1977) și Nord (1979), de manieră tradițională, își extrag substanța din același spațiu predilect, la care G. revine mereu cu nostalgie. SCRIERI: Eminescu în versuri ucrainene, București, 1958; Roata, București, 1968; Sâmbăta morților, București, 1968; Ciobanul și cireșul sălbatic, București, 1973; Curs de istoria literaturii ucrainene, partea I: A doua jumătate a secolului XIX, București, 1975; Baladele Arborei, București, 1977; Nord, București, 1979; Calul negru, București, 1983; Un an, o viață, București, 1986; Măgărușul năzdrăvan, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
E un lup. Panica se reactivează și mai puternic. O iei la fugă. Strigi după ajutor și simți gâfâiala animalului în spate. Goana ta continuă, până te împiedici, te rostogolești, îți pierzi cunoștința. Când te trezești, lângă tine este un cioban sprijinit în botă și, alături, lupul, de fapt, câinele lui de nădejde. Răsufli ușurat și te bucuri, mai ales că ciobanul te ia la stână și te omenește. După masă, ieși în curte ca să admiri peisajul și, în drum, dai
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
spate. Goana ta continuă, până te împiedici, te rostogolești, îți pierzi cunoștința. Când te trezești, lângă tine este un cioban sprijinit în botă și, alături, lupul, de fapt, câinele lui de nădejde. Răsufli ușurat și te bucuri, mai ales că ciobanul te ia la stână și te omenește. După masă, ieși în curte ca să admiri peisajul și, în drum, dai peste un alt câine pe care îl îndepărtezi, aruncând cu un băț spre el. Câinele pleacă smerit, în timp ce, aflat în preajmă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
te ia la stână și te omenește. După masă, ieși în curte ca să admiri peisajul și, în drum, dai peste un alt câine pe care îl îndepărtezi, aruncând cu un băț spre el. Câinele pleacă smerit, în timp ce, aflat în preajmă, ciobanul încremenește și abia mai poate vorbi: „Ăsta nu era câine. Era chiar un lup”; 5) Deschis. Puțin recomandabil, este tipul de final „în coadă de pește”. Cititorul vrea lucruri clare și nu acceptă șaradele, textele ce par indecise. În orice
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
presa cotidiană, acest tip de reportaj îl întâlnim în săptămânale generaliste, de tip magazin, în unele reviste ilustrate. Chiar dacă regulile de bază rămân aceleași pentru orice tip de reportaj, diferențele sunt impuse de vastitatea subiectului (de exemplu, Vaideeni, satul ultimilor ciobani de transhumanță), de mulțimea personajelor (Greci, satul ultimilor italieni români), de lipsa mărturiilor directe sau chiar istorice (istoria bisericii „Corbii de piatră” sau chiliile rupestre de la Bozioru). Aparenta lipsă de dinamism din reportajul monografic va fi compensată de o răbdătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care se adăuga și transhumanța. în primul rând la noi s-au stabilit locuitorii din Ardeal, numiți ungureni sau mocani. La Gârceni, Știoborăni satele se împart în răzeși și ungureni, satul Bărtăluș Puiești în două părți distincte, Răzeși și Mocani. Ciobani din Ardeal, practicând transhumanța, s-au statornicit din diverse motive și la Vetrișoaia, Fălciu, Perieni, Ivești, Pogonești. Locuitorii români din Bucovina s-au stabilit la Muntenii de Sus, Muntenii de Jos, Rafaila, iar cei de origine ucraineană la Dumești, Văleni
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
la București, 31 ianuarie 1975; participanți: Clara Georgeta Chiosa, Tatiana Slama-Cazacu, Valeria GuțuRomalo, Theodor Hristea, Ion Diaconescu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Ion Dumitrescu, P.Duțu, V. Răduleț, Ion Voinescu; intrevenții: Al. Toșa, Ștefan Mircescu, T. Petride, Gh. Șovu, Olga Duțu și Traian Ciobanul], LL, 1, 1975, 27-74. [54] RĂDULEȚ V., Probleme ale perfecționării comunicării verbale, “Limbă și literatură”, 1975, nr. 1, p. 60-65. [55] RUTHER, I., Problema însușirii limbajului scris, Timișoara, 1975. [56] SCHVEIGER, PAUL K.; K. OHNESORG (ed.), Colloquium Paedolinguisticum, Janua Linguarum
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Editura Coresi, 2007, 48 p. [15] CHIVULESCU, LILIANA-DANIELA, Caiet de vacanță pentru clasa a III-a, București, Editura Coresi, 2007,48 p. [16] CHIVULESCU, LILIANA-DANIELA, Caiet de vacanță pentru clasa a IV-a, București, Editura Coresi, 2007, 64 p. [17] CIOBAN, FLORIN, coord., Primii pași în limba română: studii și articole despre particularitățile metodice ale educației limbajului în învățământul preșcolar, Oradea, Didactica Militans-Casa Corpului Didactic, 2007, 127 p. [18] COJOCARU, ILEANA; BUTNARU, ELENA, BUHACIUC, LAURA, Limba și literatura română: clasa a
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
ce perfect redă limba noastră nuanțele penibilului!). Șaizeci de ani de frământări și agitație sterilă. Nu am câtuși de puțin complexul românesc al dezrădăcinării, dar mă gândesc uneori că aș fi fost mai aproape de adevăr dacă m-aș fi făcut cioban în sat, în loc să mă fâțâi prin orașul ăsta de saltimbaci” (438). De două ori mirare: orașul de saltimbaci nu-i altul decât Parisul în care a plecat să se salveze de minoratul românesc; cât despre complexul românesc al dezrădăcinării, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar fi fost un bun sihastru. De fapt, se hrănește din convingerea că vocația lui Ă ratată și abia astfel relevantă Ă era aceea de sihastru, de anonim pierdut în materie. De aici, regretele că nu a ajuns pădurar ori cioban, figuri care-i stârnesc admirația pentru că sunt opusul sterilității. Ratarea însăși, ca metodă de a ajunge la adevăr și de a crea sens, este opusul sterilității. Îl invidiază pe Wolf Aichelburg pentru că mai poate schimba din când în când, în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
opusul sterilității. Ratarea însăși, ca metodă de a ajunge la adevăr și de a crea sens, este opusul sterilității. Îl invidiază pe Wolf Aichelburg pentru că mai poate schimba din când în când, în România fiind, o vorbă „cu câte-un cioban” (516); de asemenea, pe fratele său, că a înotat în Olt (255). De altfel, lui Aurel Cioran îi declară: „În alte condiții m-aș fi putut întoarce la Rășinari, sau mai bine la Șanta, să mă fac pădurar”. Tot de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dată când am prilejul să lucrez ceva cu brațele, e parcă m-aș întoarce la copilărie. Nu eram făcut să ajung un intelectual. Ce decădere! Mai bine m-aș fi făcut lăcătuș” (5 iulie 1971 Ă 167). În fine, lăcătuș, cioban, pădurar sau orice altceva în afară de ceea ce este. „În alte condiții m-aș fi putut întoarce la Rășinari, sau mai bine la Șanta, să mă fac pădurar”, spune într-un loc (6 octombrie 1974 Ă 254). Sau, iată: „șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
6 octombrie 1974 Ă 254). Sau, iată: „șaizeci de ani de frământări și agitație sterilă. Nu am câtuși de puțin complexul românesc al dezrădăcinării, dar mă gândesc uneori că aș fi fost mai aproape de adevăr dacă m-aș fi făcut cioban în sat, în loc să mă fâțâi prin orașul ăsta de saltimbaci” (11 iulie 1972 Ă 438). Cioban, tot ca expresie a întoarcerii la originar. E uimit la un moment dat de urarea „De s-ar putea suporta”, care-i reactivează fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am câtuși de puțin complexul românesc al dezrădăcinării, dar mă gândesc uneori că aș fi fost mai aproape de adevăr dacă m-aș fi făcut cioban în sat, în loc să mă fâțâi prin orașul ăsta de saltimbaci” (11 iulie 1972 Ă 438). Cioban, tot ca expresie a întoarcerii la originar. E uimit la un moment dat de urarea „De s-ar putea suporta”, care-i reactivează fascinația în fața limbii române. Așa încât precizează: „Cu cât ești mai primitiv, cu atât ești mai aproape de înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care-i reactivează fascinația în fața limbii române. Așa încât precizează: „Cu cât ești mai primitiv, cu atât ești mai aproape de înțelepciunea originară, pe care civilizațiile au pierdut-o. Burghezul occidental e un dobitoc care nu se gândește decât la bani. Oricare cioban de la noi e mai filozof decât oricare intelectual de pe-aici” (6 aprilie 1972 Ă 181). În fine, să revenim la Dieppe și la avantajele muncii fizice. Tot lui Aurel Cioran îi scrie pe 16 aug. 1979: „Am petrecut o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
salva. Nu are puterea, însă, de a merge până acolo: „Nu devii invulnerabil decât prin asceză, adică renunțând la tot. Doar atunci lumea nu mai poate nimic contra ta” (I, 60). Când civilizația înseamnă tocmai convenție socială, Cioran preferă anonimatul ciobanilor pe care, spune, “îi invidiam”, „iar acum îi invidiez mai mult ca oricând” (I, 62). Absolut singur pe litoralul de la Croisic pe care-l străbate până la Roche-Bernard, exclamă: „pământul fără oameni, în sfârșit” (I, 116). Dar abolirea eului vanitos nu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
înțeleg mai bine cu evreii români decât cu românii «propriu-ziși». La fel era încă în urmă cu treizeci și cinci de ani, înaintea neînțelegerii create de Iron Guard. Cu evreii, totul e mai complex, mai dramatic și mai misterios decât cu acești ciobani și țărani înglodați în soarta lor nefericită și totuși oarecare” (III, 150). O știm prea bine, Cioran se considera, metafizicește, un evreu. Îi place complicația, proximitatea abisului și se urăște pe sine cu ardoare. Altfel, nu o dată regretă el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în soarta lor nefericită și totuși oarecare” (III, 150). O știm prea bine, Cioran se considera, metafizicește, un evreu. Îi place complicația, proximitatea abisului și se urăște pe sine cu ardoare. Altfel, nu o dată regretă el însuși că nu este cioban, un anonim, un ratat pierdut în propria tristețe neexplozivă. Vorbește cu Sanda Stolojan despre o cunoștință comună, un român numit Nenea. În patruzeci de ani petrecuți în Germania „n-a dat nimic”. Continuă Cioran: „Ce contează ș...ț. E un
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
izvor de energie. Și, pe acest fundament, al eșecului, se petrece poate chiar reconcilierea intimă dintre Cioran și propria țară. Nu spusese el că aparține unei nații pentru care eșecul este endemic?! Nu-și admiră el foștii prieteni rămași, asemenea ciobanilor din țara sa, niște anonimi?! Doar că Cioran are orgoliul eșecului. Iată ce spune: „I-am scris lui Arșavir că fără orgoliul eșecului viața ar fi aproape insuportabilă. ș...ț Cu toată sinceritatea, cred că nu există înfrângere mai gravă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]