2,405 matches
-
dus la locul știut să sărbătorim evenimentul... Sîrbulescu, masivul, cum îi spuneam eu cu infinită simpatie, fiindcă vederea lui te calma ca o forță liniștită a naturii, era cel mai comunicativ, deși nu vorbea mult. - Ei, vezi? zise el când ciocnirăm halbele cu bere. Hî, ai văzut? Ei, na! Bineînțeles că văzusem. Cum să nu fi văzut ceea ce se petrecuse? Ceva însă nu mergea. Geo Dumi- trescu era tăcut, totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vinul roșu, toate te Îmbie să iei loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm mai Întâi câte o bucățică de paște cu apă sfințită, ne Închinăm și spunem rugăciunea de duminică, după obiceiul nostru. Apoi, ciocnim câte un ou din coșuleț și chicotim la fiecare ciocnitură; nu știu cum se Întâmplă, eu câștig de fiecare dată. Și totuși, tu ești mai norocos fiindcă mă săruți, parcă aș fi câștigat la vreun concurs . Servim pește- macrou afumat- și bem
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului. Și a simțirii, desigur... Mituri naive
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vlăguit, toropit de somn, n-aude întrebarea, nici nu mă vede prin ochelarii lui mici, aburiți. Întind un pahar roșu partenerei, care mă refuză, speriată. Albă la față, cu cearcăne cenușii, se strânge în ea însăși, mereu atentă, captând semnale. Ciocnesc cu Neagu. Sub privirea Balaurului, mereu treaz, căci n-a băut nimic... — S-ar putea să fi... își amintește muzicianul întrebarea. Parcă auzisem ceva. Cu Hariga, înainte de închisoare. Ar fi pierdut copilul, se zicea. Poate în temniță. N-a discutat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grăbea sfârșitul, în sud-estul bătrânului continent, la țărmul Mării Negre. Decorul de cretă al unei gări pitice, văruită în albul proaspăt al verii. Forfota crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta prudent. Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el, îi zâmbi, umplu distanța ultimului pas care îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei doi domni privesc zăpada. — Glumele astea, jumătățile de măsură... reia colegul, oprit în poarta casei. Celălalt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-l schimbe, deși Apostol uitase să dea ordine. Îi părea rău că pleacă din singurătatea care acuma îi era dragă. Se strecură prin tranșeele în zigzag, pe la spatele santinelelor înțepenite lângă arme. Când să cotească spre șanțul de legătură, se ciocni cu căpitanul Cervenko. ― N-am putut închide ochii toată noaptea, murmură căpitanul abătut. Îmi pare rău c-ați nimicit reflectorul, nu știu de ce... Ați ucis lumina, Bologa! ― Aici e lumina! răspunse Apostol, triumfător, bătîndu-și inima cu palma. ― Da, da, ai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de pe scaun, își tîrî picioarele și se lungi în pat... Îndată ce puse capul pe pernă, avu senzația că trupul i-a amorțit. În schimb, creierii porniră într-o goană sălbatică. Mii de frânturi de gânduri scânteiau în aceeași secundă, se ciocneau, se amestecau, se înlănțuiau. Și printre ele, ca un bondar roșu, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când în șoaptă și mereu sub forme noi, obsesia că, în noaptea aceasta, trebuie să se sfârșească, negreșit. Îi era somn, râvnea să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol continuă mai fierbinte, înfigîndu-și ochii aprinși în ochii ei speriați: ― Trebuie să vii, Ilona... acuma trebuie... de la biserică... negreșit... te aștept... Ilona se cutremură și dădu să treacă. El îi aținu calea să-i audă răspunsul înainte de toate. Se ciocniră piept în piept și Apostol o strânse brusc în brațe și o sărută prelung parc-ar fi dorit să-i soarbă tot sufletul dintr-o dată. Fata, cu brațele moarte, murmură aproape deznădăjduită: ― Doamne... Doamne, iartă-mă... ― Să vii, Ilona... Ilona
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Iartă-mă, poate că sunt bădăran, totuși... nu pricep! Nu pricep nimic! ― Ei, dacă ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, ce farmec ar mai avea viața? răspunse Bologa vesel. Mai bine șezi colea, odihnește-te puțin și să ciocnim ouă roșii, că e a doua zi de Paști. Și, în vreme ce Klapka se așeză la masă, aiurit, Apostol ieși în tindă și se reîntoarse apoi împreună cu Ilona, care aducea o farfurie cu ouă roșii și alta cu pască și cozonac
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În pădure ar putea chiar aștepta să se facă ziuă... ferit și adăpostit... Totuși, își continuă drumul ca și cum gândul de întoarcere ar fi privit pe altcineva, nu pe el. Cărarea ocoli iar un picior de stâncă și Apostol Bologa se ciocni piept în piept cu un om care, sărind brusc înapoi, strigă înfundat: ― Halt! Wer da? Lui Apostol i se păru cunoscut glasul și răspunse: ― Offizier... Urmă o tăcere scurtă, gâtuită. Ochii lui Bologa sfredeleau întunericul cu priviri curioase. Apoi deodată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de bariton melodia din boxe, iar Sandu Șpriț lăcrimează cu ochii În pahar pe trei sferturi golit... Ce nu Înțeleg eu, fraților Întru suferință, este de ce era Gigi pericol social până mai acu’ câteva ore, iar dintr-o dată poate să ciocnească ouăle sub control judiciar, În vila de la Pipera. Nu nțeleg și pace... Zice a mea că sunt greu de cap, o avea dreptate... Gicu, abia intrat pe ușă, pentru că a participat cu elan casnic mimat la prepararea cozonacilor (alături de consoarta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu ochiul dracului În portofel, s-a scos. A sărit de pe grătarul justiției. Măcar de Înviere... Se-aude Ploieșteanu, cântând despre trenul care trece printre munți, ca un șarpe lung, cu țigări Naționale, sus la deținuți... La care Sandu Șpriț ciocnește paharul de sticla cu vin: Becali a ieșit! Gore și Gicu prind mișcarea și lovesc coniacele: Adevărat a ieșit! 18.04.2009 De-ale chefliilor - La biserică... Fiindcă este o ambianță propice feluritelor degustări, vorba lui Sandu Șpriț, cei trei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
grija lui! Bă, nici lumânările nu mai ard cum ardeau o dată, am luat lumină și mi s-a stins flacăra-n pumn, am aprins o de la brichetă, ăsta o fi vreun semn?... Gore Îl privește sugestiv pe Gicu și mai ciocnește un ou. Hristos a Înviat, Gicule! Adevărat a Înviat, Gore! Sandu Șpriț dă din cap pe ritmul unei melodii interpretată de Puceanca și murmură. La anu’ nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de dolari? Pac milionul, că are balta pește. Și pe urmă cât câștigi când scoți antidotul, ai? Ia pune-ți mintea la contribuție, c-a prins pânză de păianjen... Sandu Șpriț ridică din umeri În semna că asta e și ciocnește paharul de al lui Gicu. Bă, unde-i cu logică nu poți să mai zici nimic. O fi Gore slab de Înger, că de-aia pupă termometrul, da’ când le zice, le zice. Noroc! Vorba aia: nu e pasăre ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e primăvară-n cuget și simțiri. Tovarăși, să nu uităm niciodată că muncitorul trebuie respectat. El ne pune la toți pâinea pe masă... Să-l prețuim cum se cuvine și să vărsăm o lacrimă În onoarea lui... Cei trei amici ciocnesc paharele, apoi ascultă preț de câteva secunde cum cântă Ioana Radu ciobănaș cu trei sute de oi... Gore apucă lămâia din paharul cu bitter și gustă din ea. Se strâmbă. Acră ca viața asta pe care o ducem acu’. Care muncitori
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
legănat, În derivă, iar Bombonel a devenit doctor de politică, stetoscopul Îi mai lipsea, și este de părere că boala țării se numește Băsescu. Și țara? Zi-i, Gore, zi-i Gicule, cum rămâne cu țara? Gore și Gicu Își ciocnesc iar halbele și ronțăie semințe. E buget de criză, așa că au lăsat mizilicurile. Gore pune cojile Într-o scrumieră promoțională În interiorul căreia scrie „România - the land of choise”. Varsă cojile-n palmă și privește reclama dând din cap. Sandule, eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și cu Băselu, ca să dea apă la comentarii... - să vadă nu știu ce fel de centrală, de-aia nucleară, cică franțujii au curent căcălău măria ta, nu le trebuie de la alții. Fac toată treaba centralele alea. Și Băselu vrea și el. Gore ciocnește halba de-a lui Gicu. Pe Argeș În jos, pe un mal frumos. Mă, povestești ca la gura sobei, mult Îmi place, ai o limba dulce, Sandule, tu trebuia să te faci povestitor cu carte de muncă. Ia mai zi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
plângea că nu vede sfârșitul serialului. Ziceți și voi, nu am eu dreptate când spun că acasă tv a trimis femeile În depresie? Gore și Gicu dau amândoi din cap, În același timp, de parcă ar fi trași de sfori. Gore ciocnește paharul de-al lui Sandu. Sandule, dacă-ți puneai pe cap pălăria aia a ta de soare, aia pe care scrie copacabana bici of lov, și dacă mai puneai și firu-n gură, eu cred că prindeai mai multe posturi decât
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că munceam. Uite-așa roteam de volan, uite-așa Înghițeam kilometrii patriei noastre dragi, uite-așa săltam pe transfăgărășan cu remorca după mine... Și-mi cânta azurul la ureche și făceam cu ochiul la cucoanele de pe margine... Gore și Sandu ciocnesc paharele În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu. Da’ ce căutai tu pe transfăgărășan, duceai legumele la Înaltă altitudine? Că legume cărai... Și aveai cucoane pe marginea transfăgărășanului? Gicule, ai Încurcat transfăgărășanul cu centura și cucoanele alea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu cum sunt privit drept guru de cârciumă, ca să mă exprim așa. Nu te văd prea des pe-aci, ceea ce este oarecum jignitor, dar Îmi trece repede, nu sunt supărăcios. Mie mi plac clienții fideli, Însă un pahar cu vin ciocnim cu mare plăcere... Cele două pahare, unul cu vin - bănuiți al cui, mai ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu sunt supărăcios. Mie mi plac clienții fideli, Însă un pahar cu vin ciocnim cu mare plăcere... Cele două pahare, unul cu vin - bănuiți al cui, mai ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși celui care l-a interpelat pe Sandu. Acesta, un mustăcios Înalt, aplecat un pic de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că a fost eroare umană când cu avionul polonezilor. Gicule, salvează mă! Gicu cere Încă o bere. Și tace. Nici nu mai ridică din umeri, știe că ar pierde timpul de pomană. Sandu mută privirea de la unul la altul și ciocnește paharul de sticla proprie... Noroc, sfântă sticlă! Mai bine aș bea singur, una două o dați În politică sau În fotbal și vă luați de-ai mei. Adică ai mei sunt mai ai dracu’ decât ai voștri. Vorba vine, toți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm Și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia de urechi. Viață, viață, subțire ca o ață... Cei trei ciocnesc paharele cu mare foc, iar Gore dă să verse o lacrimă. Se oprește la timp fiindcă observă privirea dezaprobatoare a lui Sandu Șpriț. Dar Înghite cu noduri... Sună un telefon mobil. Răspunde Sandu, al lui era. Îl duce la ureche
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Nu, Gicule, e de-a noastră, e fantomă de aici, nu de import. Și mi-am dat seama de asta pentru că deschide ușa de la șifonier și zice În toiul nopții Sanduleeeeeee, Sanduleeeee, ce mai faci? Gore și Gicu râd și ciocnesc halbele. Adică vine fantoma și se interesează de situația ta? Nu cumva visezi cu ochii deschiși? Nu, și are vocea lu` soacră-mea, pe cuvânt de onoare, vocea ei este, o recunosc dintr-o mie. Și atunci când trăia tot așa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]