KorAP: Find »[drukola/base=cireș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...110 >

2,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care năvăliseră peste o livadă dintr-un sat nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și, multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

a-l vedea sănătos era un scop pe care-l împărtășea cu Hideyoshi, de la care primise, în ajun, o scrisoare de încurajare din Harima. Dacă vei merge în ritmul ăsta, te vei putea ridica din pat la vremea când înfloresc cireșii. — Oyu, n-am fost decât o pacoste pe capul tău, nu-i așa? — Ce prostii mai sunt și astea? Hanbei râse ușor: — Nu ți-am mulțumit înainte, fiindcă suntem frate și soră, dar, în dimineața asta, simt, cumva, că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mâinile, înfășurate într-un șirag de mătănii, și plecă fără o vorbă. CĂDEREA CLANULUI TAKEDA — Hai să petrecem primăvara asta în munții din Kai, spuse Nobunaga, în timp ce ieșea călare din Azuchi, în fruntea armatei sale. Putem să privim florile de cireș, să culegem flori, și apoi, să admirăm priveliștile din jurul Muntelui Fuji, pe coastă, la întoarcere. Succesul expediției contra provinciei Kai părea, de astă dată, asigurat, iar plecarea armatei fusese aproape relaxată. În cea de-a zecea zi din Luna a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
munții și câmpiile din Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos. Cu florile de cireș pe munții din depărtare, anotimpul ne dăruiește o zi minunată pentru a muri. Cu siguranță, nu ne vom dezice de reputația noastră, sperând să privim promisiunea unor câștiguri materiale. După cum ați văzut, am fost rănit în luptă, acum două zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
luptând în ultima voastră bătălie, în timp ce voi aștepta aici, calm, inamicul. Apoi, voi putea sfârși, luptând după placul inimii. Așa că, ieșiți! Croiți-vă drum prin porțile din față și din spate și arătați-le cu cât curaj cum cad florile cireșilor de munte! Strigătele de răspuns din partea aprigilor războinici, susținând că aveau să îndeplinească porunca întocmai, răsunară ca un vârtej de vânt. Cu toții priveau în sus, spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și, un timp, se auziră, la nesfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-l avea de făcut și strigă spre inamici de la fereastra îngustă lângă care stătea: — Voi toți, cei care luptați pentru Nobunaga și Nobutada! Ascultați glasul Neantului. Nobunaga se mândrește acum, în singurul său moment de triumf, dar fiecare floare de cireș cade și castelul fiecărui cârmuitor va arde. Acum vă voi arăta un lucru care nu va cădea și nici nu va arde, pentru veșnicie. Eu, al cincilea fiu al lui Shingen, Nobumori, am să v-arăt! Când soldații clanului Oda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-ți face griji. Trebuie să percepi ansamblul mai larg al lucrurilor. Cu secole în urmă, Seniorul Michizane a susținut altoirea sufletului japonez cu priceperea chinezească. Fie că importăm obiceiuri din China sau artifacte din Apus, culorile toamnei și florile de cireș ale primăverii nu se schimbă. Mai degrabă, când cad stropi de ploaie într-un iaz, apa se împrospătează. Faci greșeala de a judeca oceanul după șanțul de apărare al Templului Honno. N-am dreptate, Soshitsu? — Ba da, stăpâne, un șanț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
care se deschidea repede. Crezând că era Nobunaga, se opriră, privind spre dormitorul întunecat. Singura persoană din cameră, însă, era o femeie îmbrăcată într-un kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ca de obicei și vedeți ca ajutoarele mele să stea pregătite, ordonă el, în timp ce se ștergea pe față. Hideyoshi porni călare, sub o umbrelă mare și roșie, cu stindardul înainte. Legănându-se ușor în șa, trecea pe sub frunzele proaspete ale cireșilor înfloriți, care creșteau pe drumul dintre poarta templului și poalele muntelui. Hideyoshi nu-și făcea niciodată rondul zilnic al taberei la oră fixă, dar rareori pornea atât de devreme dimineața. În ziua aceea, părea mai bine dispus și, din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Katsuie. — Nu atât de mare, stăpâne, replică Oichi, deși era clar că jinduia după un ținut mai cald. Când încep să se topească zăpezile din Echizen? întrebă ea. — Aici nu suntem în Gifu sau Kiyosu. Când acolo înflorește rapița și cireșul începe să-și scuture florile, acești munți mai sunt încă așternuți cu zăpada care se topește. — Și până atunci? — Așa e în fiecare zi. — Vreți să spuneți că zăpezile nu se topesc niciodată? Doar zăpadă, o mie de picioare adâncime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770

jur și în sufletul meu, stau și admir frumusețea colțului de rai în care mă aflu, rai făcut cu mâinile mele. Admir și savurez mirosul puternic al ultimelor zambile la care se adaugă o altă suavitate a parfumului floral al cireșilor, vișinilor, merilor, perilor și prunilor la care se va adăuga curând și cel al viței de vie, iar spre sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai neîntrecutul parfum al miilor de lăcrămioare ce apar de sub prunii cu rod bogat. Să

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
tuturor oamenilor mei din pluton, în timp ce mă aflam concentrat imediat la nord de Tighina, în martie-iunie 1940. Iar m-a provocat Oprea. Am inserat articolul în forma următoare, pe care o consemnez, astfel, având titlul: „Măi băieți, mâncați cireșe din cireșul tatei”. Prin 1939-1940, în timpul primelor concentrări la granițele țării serios amenințate din toate punctele cardinale, m-am bucurat când printre cei repartizați în plutonul meu am recunoscut numele și persoana unui consătean cu 4-5 ani mai în vârstă ca mine

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
am lăsat, în timp ce eu mi-am văzut de treburile mele în calitate de comandant de pluton - responsabil. Foarte bucuros și meșter la treabă, Ghiță a terminat ce-și propusese, rămânându-i destul timp să inspecteze vecinătățile, mai ales că ochise el un cireș goldan dintr-o vie oarecare. Luându-și ranița s-a dus țintă la cireșul goldan din care s-a ospătat și a umplut și ranița cu cireșele mari, frumoase, apetisante, ispititoare. Când am terminat programul și am revenit la corturi

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
responsabil. Foarte bucuros și meșter la treabă, Ghiță a terminat ce-și propusese, rămânându-i destul timp să inspecteze vecinătățile, mai ales că ochise el un cireș goldan dintr-o vie oarecare. Luându-și ranița s-a dus țintă la cireșul goldan din care s-a ospătat și a umplut și ranița cu cireșele mari, frumoase, apetisante, ispititoare. Când am terminat programul și am revenit la corturi pentru masa de prânz, Ghiță îmi arătă ranița plină ochi spunându-mi: „V-am

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
liberi să se odihnească. Imediat comand adunarea plutonului pe două rânduri, trimit pe Ghiță să aducă ranița cu cireșele care făceau cu ochiul către cei prezenți, și mă adresez ostașilor mei spunându-le: Măi băieți, mâncați și voi cireșe din cireșul tatei. Oamenii au râs, luminându-se la față, apoi am împărțit câte o mână de cireșe celor patruzeci de ostași ce-i aveam, rămânând și pentru noi - eu și ordonanța - cam tot pe atât. Cum timpul „își urmează lunga timpului

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
Poate... dincolo vom rezolva și acest lucru. Prin această rememorare am dat curs îndemnului d-lui Oprea, care, cu felul de a fi mă provoacă mereu. Încă unei asemenea provocări îi voi da curs. E vorba de „Moartea bravă a cireșului meu goldan”, pe care încă nu am finalizat-o, dar e pe aproape. Am siguranța că, răspunzând acestei provocări, îmi vor fi lansate și altele, pentru că așa e el, mereu provocator - de bun augur - zic eu. Tot atunci, ca o

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
prezentare. Fiind căldură mare, musafirii au preferat bucătăria de vară cu ușa deschisă larg spre umbra deasă a mărului dulce și a viței de vie. În timp ce eu aduc tot ce trebuie în această situație, Gil urcă puțin în grădină spre cireșul goldan, încărcat de fructe ce se vor coace în două săptămâni - și privește gânditor spre apus - exact ca în ajunul plecării lui în Franța cu ani în urmă. E copleșit de amintirile legate de răscrucea existenței lui de atunci!... Am

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
sacoșă zdravănă cu flori de trandafiri - aflați la apogeul înflorii, pentru ca mâine să-i depună pe mormântul soției dispărute de atâta timp. În ziua de joi, 24 mai, notam astfel: De dimineață ud roșiile și pomii și în mod deosebit cireșul goldan din fundul grădinii - extrem de încărcat cu cireșe care încep să dea semne că li se apropie perioada coacerii. Cireșului i-am dat și mai multă apă, din dorința de a-l ajuta să supraviețuiască în terenul mai mult nisipos

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
atâta timp. În ziua de joi, 24 mai, notam astfel: De dimineață ud roșiile și pomii și în mod deosebit cireșul goldan din fundul grădinii - extrem de încărcat cu cireșe care încep să dea semne că li se apropie perioada coacerii. Cireșului i-am dat și mai multă apă, din dorința de a-l ajuta să supraviețuiască în terenul mai mult nisipos, iar la orele serii am repetat operația și în gând mi-am zis: „Cred că-ți va fi de mult

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
aceleași repetate fulgere, tunete și trăsnete, fac puțină lumină cu o lumânare aprinsă și mă culc după ora 21, încredințându-mă odihnei de noapte. Trezindu-mă mult după miezul nopții am ieșit în curte și grădină și am constatat că cireșul meu goldan pe care-l udasem din belșug chiar în seara trecută, era îngenunchiat la pământ de strașnica vijelie!... Către ora 7 mă scol perfect odihnit și constat pe viu prăbușirea cireșului încărcat de rod bogat. Privindu-l mă simt

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
în curte și grădină și am constatat că cireșul meu goldan pe care-l udasem din belșug chiar în seara trecută, era îngenunchiat la pământ de strașnica vijelie!... Către ora 7 mă scol perfect odihnit și constat pe viu prăbușirea cireșului încărcat de rod bogat. Privindu-l mă simt trist - trist de parcă ar fi vorba de o ființă dragă. L-am sădit pe 4 aprilie 1974, deci acum treizeci și trei de ani. E frate cu cireșul goldan din vale, din fața casei. Nu

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
odihnit și constat pe viu prăbușirea cireșului încărcat de rod bogat. Privindu-l mă simt trist - trist de parcă ar fi vorba de o ființă dragă. L-am sădit pe 4 aprilie 1974, deci acum treizeci și trei de ani. E frate cu cireșul goldan din vale, din fața casei. Nu aveau decât un metru înălțime și rădăcini bogate - viguroase. Cel din vale a crescut mai mare, mai viguros, deoarece i-a priit mai bine în locul zarzărului uriaș pe care l-am găsit la intrarea

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
n-a vătămat decât trei, însă și acestea vor avea rod ceva mai târziu. Peste o săptămână aveam să culeg toate cireșele și să mă bucur de ultimul lui rod. Într-o încercare de a scrie despre dramatica dispariție a cireșului, d-lui Oprea i-a plăcut încercarea mea și mi-a sugerat să insist asupra acestui subiect, ceea ce voi face ceva mi târziu și-și va afla locul cuvenit în această lucrare. Iar mă provoacă dl. Oprea și voi căuta

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
că pământul se apropie de normalitate în privința umidității. Am amintit și la acest capitol tot obsedant pentru că spectrul secetei devastatoare ne-a urmărit până acum, dar poate fi socotit acum de domeniul trecutului. Redau aici o întâmplare cu cireșe din cireșul masiv din fața casei - în care de vreo trei ani nu am îndrăznit să mă mai urc. Apar la poarta mea doi tineri frumos și corect îmbrăcați, politicoși - nevoie mare - nu știam că sunt și prefăcuți și perverși. Mă roagă să

CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]