105,754 matches
-
canon. Astfel, trei motive explică, în primul rând, numărul ridicat din anticariate al unor cărți sau autori: fie au publicat foarte mult, fie au fost publicați în tiraje foarte mari sau reeditați constant, fie pur și simplu nu se mai citesc. Dintr-un motiv sau altul (lesne de ghicit oricum), în funcție de fiecare autor. Astfel, într-unul dintre cele mai mari anticariate din centrul Bucureștiului, unde fluxul de achiziții și de vânzări este de-a dreptul impresionant, am constatat următoarele. La capitolul
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
multe titluri), urmați la ceva distanță de Eugen Barbu, Mihai Beniuc, Gheorghe Tomozei, Marin Preda (dar numai cu Albastra zare a morții), Ana Blandiana, Augustin Buzura, Petre Sălcudeanu, Constantin Țoiu, Nicolae Labiș și Mircea Dinescu (și el numai cu Moartea citește ziarul). La categoria siniștri: Aurel Mihale, Dan Zamfirescu, Dumitru Popescu și Vadim Tudor. Foarte rar Adrian Păunescu. Cum sunt direct interesat, pot spune că nu se găsesc - din varii motive - aproape deloc: Agopian, Bacovia, Blecher, Brumaru, Cărtărescu, Livius Ciocârlie, Cosașu
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
locul nefericirii și neîmplinirii, pierderilor și evanescențelor. Traducerea poemelor scrise inițial în limba franceză (traducere făcută de autor și în cîteva cazuri de Miron Kiropol) readuce uneori somptuozitatea, ușoara prețiozitate și grandilocvența perioadei românești a poeziei lui Ilie Constantin, însă citind și variantele în franceză (cîteva, așezate în finalul antologiei) oricine își poate da seama că mai vechile trăsături sînt mult estompate. Antologia ne arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
scriitorului - și poartă, pe coperta a patra, recomandarea lui Sorin Alexandrescu, care admiră „curajul autoarei în a aborda un autor «clasic-modern» cu atîta prospețime și inventivitate.“ Dincolo de încercarea - altminteri eșuată pentru că analiza autoarei nu aduce nimic nou - de a-l citi pe Eliade cu ajutorul instrumentelor pe care le oferă el însuși, două ar fi tezele cărții: mai întîi că Eliade e, avant la lettre, un scriitor postmodern - „primul postmodern în acest spațiu cultural“, apoi că Dionysos e arhetipul eroului din romanele
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
mai mult sau mai puțin veleitar Romulus Decebal dă ochii cu personajul romanului său Nostalgia mării, Virgil Codrună, iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski. Ambele povestiri ar putea fi citite și ca niște foarte interesante eseuri despre relația dintre lumea literaturii și lumea reală, dintre viața scriitorului/cititorului și viața personajului. Cel puțin scrisoarea lăsată de personajul de roman Virgil Codrună după moartea autorului care i-a dat viață este
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
factori ai discursului, întruniți sub semnul vital al unui comentariu intemperant, tangent la comeraj: „Miez de decembrie. Sărbătoare la muzeu./ Discursuri în aerul crud,/ calorifere sparte, meșteri pe schele.// Bonom, primarul molfăie numele/ unor scriitori pe care nu i-a citit,/ deși i-au adus nota supremă/ la școala interjudețeană/ a roșului partid.// Decembrie 1998./ Creștinii cu bani înjunghie porci/ bine hrăniți cu mătreața istoriei/ municipale.// Ei sînt veri cu primarul,/ vecini cu prefectul, sînt finii/ redactorului șef.// Numele lor, tămîiat
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
parte ceea ce cîștigă înzecit dincolo, în public: unul în mod tradițional dornic de poveste și retractil la opacitatea limbajului cultivată de mai vechii minuitiști. Literatura houellebecquiană ar putea fi una de consum și, de ce să nu recunoaștem, ea poate fi citită, mult împuținată, ca atare: o literatură pentru uzul soixante-huitarzilor ratați, aflată în metastază pornografică (“o masturbare pe fiecare pagină” exclama indignată o cronicară din “Le Monde” la apariția Particulelor elementare), brodînd mereu în jurul relațiilor dintre sex și iubire. Nu-i
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
printre altele, și eticheta de “literatură a cadrelor”. În Le Roman français contemporain, Laurent Flieder o sugerează, în cadrul capitolului “Romane de criză și romane în vogă”, sub titlul, ironic, “Déprime grave chez les cadres”4, dar e drept că nu citise la vremea aceea decît primul roman al scriitorului. Nișa tematică aleasă nu părea să cîștige o miză majoră în timp. După 1998, însă, era clar că încadrarea devenea restrictivă și că Michel Houellebecq înțelegea să-și încarce ficțiunile cu gloanțe
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
lui distonează cu domnia ludicului. Fără a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat în lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
proteste, zgomot, muzică neagră.»2) Huelsenbeck a făcut mult zgomot și a accelerat ritmul. În plină euforie, s-au inventat poeme abstracte, s-a făcut poezie cu cuvinte necunoscute. În sala arhiplină, Ball, chircit într-un costum cubist de carton, citea poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în rîs și aplaudau
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
artistică». Cuvîntul Dada apare aici pentru prima oară, fără vreo precizare. De altfel, nu găsim nici un text teoretic care să lămurească obiectivele mișcării ce se pregătește. Revista se voia ultimul strigăt în materie de avangardă.18) Conținea, în principal, poemele citite la Cabaret, printre care și Amiralul caută o casă de vînzare, un text «simultan» de Iancu, Huelsenbeck și Tzara, reprezentat la Cabaret pe 31 martie 1916. La recomandarea lui Ball, toate exagerările au fost evitate. Sîntem departe de agitația propagandei
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
mai tineri și începătorii nu îndrăzneau să ocupe un scaun la masa aceea, pe care, în gândul lor, poate că și visau s-o răstoarne... Se iscau certuri și discuții violente... Cei mai nărăvași erau simboliștii. Macabrul poet Obedenaru ne citea poeziile numai la miezul nopții. Se ridica solemn și, cu voce alui groasă de bas, tuna: Metal oribil: revolver! Ești trăsura de unire Între viață și mister! Mă întrebi ce cred eu despre proza noastră de azi. Admir puterea de
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
peripețiile dușmanilor în mod obiectiv, fără a cădea în capcanele naționaliste, este semnificativ și exemplar. Ei au dat întregii literaturi universale, prin refuzul de a compromite literatura prin exacerbarea unor pasiuni belicoase sau politice, un exemplu demn de urmat. Cînd citim Iliada, nu știm exact dacă cei care povestesc întîmplările și conflictul sînt elenii sau troienii. Ceea ce este minunat! Eu susțin azi că, din nefericire, sensul moral, etic al literaturii antice a fost uitat și abandonat, așa încît avem foarte puține
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
romanul dumneavoastră „Întoarcerea caravelelor”, tradus și în română, personajele care ajung la țărm aparțin mai multor epoci. Lucrați, așadar, și cu o simultaneitate temporală, pe lîngă ambiguități. Ați afirmat că nu vă puneți probleme atunci cînd scrieți. Dar cînd vă citim sau vă ascultăm, noi ne punem probleme. Nu credeți că acesta ar fi încă unul din rosturile literaturii? ALA: Nu sînt un intelectual. Cred că am o vocație animală. Marea are un miros de cadavru, un cadavru cu corbi albi
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
arăta a adunătură de borfași. Dacă aceste figuri patibulare și-aceste fețe boțite mă reprezintă pe mine în marile capitale ale lumii, m-am ars! Neîndrăznind să-și contrazică pe față șeful, se mulțumeau să arunce priviri piezișe, în care citeai porniri inspirate din biografia lui Jack Spintecătorul, a lui Râmaru și Terente. Noroc că președintele era ocupat să-și debiteze pamfletul înmuiat în acizi etici, pentru că altminteri ar fi avut toate motivele să-l treacă fiori de spaimă: ura, violența
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
sau la Mitterrand, îți dai seama ce departe de Europa se află politicienii români și sub raport intelectual. l Și cît de departe se află liderii de un simplu membru al unui oarecare partid, tot din epoca de tranziție, vedem citind Schițele pentru un autoportret, din numărul pe iunie-iulie al Vieții Românești. Calități morale și literare excepționale,noblețe de spirit, umor, erudiție. Membrul de partid cu pricina, dacă o mai fi fiind activ, se numește Nicolae Balotă. l Într-un număr
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
Membrul de partid cu pricina, dacă o mai fi fiind activ, se numește Nicolae Balotă. l Într-un număr ceva mai vechi al “Luceafărului”, de la începutul lui iulie, dl Alexandru George ne face plăcuta surpriză de a recunoaște că ne citește din cînd în cînd, ba chiar că îl consideră pe directorul revistei noastre unul dintre “cei mai importanți critici ai vremii noastre”. Măgulitoarea apreciere îi servește dlui George drept introducere pentru o severă punere la punct. E vorba de un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
pare nedreaptă. S-ar fi așteptat ca o lectură actuală s-o repare. Ceea ce dl George nu pare a fi înțeles din editorialul cu pricina este că exact aceasta este lectura nouă propusă și anume greutatea de a-l mai citi pe autorul lui Popa Man altfel decît ca pe un epigon paradoxal, adică al unor scriitori pe care i-a precedat și influențat. l De la Iași ne sosește o agreabilă publicație concepută și scrisă integral de elevi și care se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
și destul de bizar roman pe care, din motive numai de el știute, l-a publicat abia în anul 2003. Liviu Antonesei, autorul postfeței are perfectă dreptate atunci cînd spune că Mortido este un roman care, pentru a fi înțeles, trebuie citit de mai multe ori, cu aplicarea unor grile diferite de lectură. La o primă lectură cititorului îi va lua cam o jumătate de carte pentru a înțelege regula jocului din punct de vedere narativ (evenimentele sînt privite și relatate de
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
de naratologie și lingvistică, observații de sociologie și politologie, o mică istorie a perioadei de tranziție de după căderea regimului comunist și - aproape că nu mai e cazul să o spun - foarte multă poezie. Nu în ultimul rînd Mortido poate fi citit, așa cum sugerează Liviu Antonesei, ca o incitantă poveste polițistă. Fiecare frază a acestei cărți are sensuri multiple, trebuie citită și recitită, observată la microscop pentru a i se putea descifra toate înțelesurile. Mortido este un roman paradoxal. În paginile sale
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
expresivității), o oarecare superficialitate (lipsa de implicare a personajelor care acționează cumva mecanic) coabitează (experimental ?) cu o tehnică narativă foarte sofisticată, elemente de filozofia limbajului și teorii lingvistice și de comunicare dintre cele mai pretențioase. Este un roman dificil de citit, la sfîrșitul căruia nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact ce a vrut să spună autorul, dar care, pe de altă parte, oferă un sens, o grilă de lectură acceptabilă, chiar și pentru cititorii inocenți în chestiuni de
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
reprezentat regula de bază a nașterii speciei. Pseudo-definiția oferită în context împacă rigoarea logică și realitatea textuală: făcînd un uz informal și „cutumier” al noțiunii, Toma Pavel numește romane toate operele care, de-a lungul secolelor, au fost salutate și citite drept romane (p. 44). Paradoxal și surprinzător continuă să fie autorul mai ales atunci cînd își formulează metoda de analiză. Ne-am fi așteptat, din partea strălucitului stilistician, să opteze pentru examinarea romanului sub specia construcției sale verbale și să privească
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
pe după colț cu orice ocazie își caută eroul, omul simplu a cărei viață s-o urmărească, pur și simplu mergînd după un ziar ce trece din mînă-n mînă. Un ziar e o lume, el spune totul despre cel care-l citește după cum îl citește - așa se-ntîmplă în Moartea cotidiană a lui Dinu Pillat -, sau are o existență a lui pe care-o-mparte cu cel sau cea care-l răsfoiește, îl rulează sub braț, îl folosește în loc de jupon - ca în Poveste
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
orice ocazie își caută eroul, omul simplu a cărei viață s-o urmărească, pur și simplu mergînd după un ziar ce trece din mînă-n mînă. Un ziar e o lume, el spune totul despre cel care-l citește după cum îl citește - așa se-ntîmplă în Moartea cotidiană a lui Dinu Pillat -, sau are o existență a lui pe care-o-mparte cu cel sau cea care-l răsfoiește, îl rulează sub braț, îl folosește în loc de jupon - ca în Poveste cu un ziar
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
existență a lui pe care-o-mparte cu cel sau cea care-l răsfoiește, îl rulează sub braț, îl folosește în loc de jupon - ca în Poveste cu un ziar a lui O. Henry. Ziarul lui Lăzărescu se plimbă cu tramvaiul, e citit de domni eleganți și moși bărboși care uită să coboare la gară, ajunge de la un popă la un tînăr orb, e aruncat lîngă omul cu cîntarul și dat unui cuplu de juni, e uitat pe masa unui bar și luat
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]