38,100 matches
-
compar cu personajul interpretat de Dustin Hoffman în filmul Rain Man) este una cu totul nepotrivită, fapt evident pentru oricine privește din afară insolitul cuplu. Văzut de Niki, fratele mult mai pragmatic al personajului principal, cuplul Stere-Adriana arată jalnic și cititorul aproape că simte arsura umilinței pe care o trăiește fără voia lui și fără să o știe, personajul: "Alături de ea, în lumină, fratele meu se agita inutil vrînd s-o ajute. Pentru a ajunge la înălțimea ei se cocîrjase și
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
și complexe dintre ele, putînd fi citit în cîteva chei complementare, dintre care cea metafizică nu era cea mai puțin importantă, fusese insuficient înțeles. Nu cred că Virgil Duda, autor a numeroase romane foarte bine primite de critică și publicul cititor deopotrivă, capabil să resusciteze epoci, lumi și personaje în cele mai diferite registre, va fi fost tentat de un asemenea recurs în legătură cu volumul său, Șase femei (Editura Albatros) distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru cea mai bună carte
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
Cronicar "Infamie"" Observatorul cultural nr. 223 ne-a amintit din nou de lumea "Moftului român". Cititorii noștri își amintesc, firește, de întîmplarea din Infamie", una dintre cele mai teribile schițe ale lui Caragiale. Ai zice că e pură invenție, că așa ceva nu există sau, oricum, nu mai există în zilele noastre. Să primești o recomandare de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
noștri. Iar că Noica nu era tocmai un spirit religios sau "mistic" îi scapă lui A.M. În plus, dacă o carte vîndută în 30.000 de exemplare în circa o jumătate de an e elitistă, dacă o carte scrisă "pentru cititorul de azi, de regulă sceptic, de cele mai multe ori incult teologic", nu destinată specialiștilor (lucru spus explicit de autor, dar trecut sub tăcere de dl A.M.) și considerată de "un tînăr exigent" a fi chiar "de cultură generală" a ajuns elitistă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
de regulă sceptic, de cele mai multe ori incult teologic", nu destinată specialiștilor (lucru spus explicit de autor, dar trecut sub tăcere de dl A.M.) și considerată de "un tînăr exigent" a fi chiar "de cultură generală" a ajuns elitistă pentru un cititor de talia lui Marino, atunci D-l Marino ar trebui să fie, într-adevăr, foarte, foarte îngrijorat. Dar nu pentru D-l Pleșu ! Alergia la succes" Colegul Dimisianu l-a învățat odată pe Cronicar nu lecția lui Caragiale, ci pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
Rămîi visător: să fie o laudă la adresa celor mai harnici cetățeni ai țării, să fie o pură întîmplare, să fie o legătură ascunsă care ni se va dezvălui mai tîrziu? Și pentru că am intrat în teritoriul politicii îi anunțăm pe cititori că revista lunară Sfera politicii poate fi procurată gratuit, începînd cu nr. 101, de la sediul revistei din Piața Amzei nr. 13, etajul I. l Din nr. 108, care ne-a sosit la redacție, semnalăm un incitant grupaj de documente din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
imagini și se apropie de elementele lor cu privirea îngândurată; un glas, când patetic, când monoton, rostește un fel de predică în pustiu. În Rugăciuni crește încet o poezie a întrebărilor fără răspuns (așa cum se întâmplă și în Psalmii arghezieni); cititorul pătrunde într-o lume de-familiarizată treptat, ghidat discret de o împletitură a două fire de fum, un fir al liniștii cu un altul al neliniștii, o lume în care se simte dureros absența, dar în care, în același timp
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
ediției (p. 29) ni se promite că va fi reprodus interviul pe care Monica Lovinescu l-a luat în 1972 lui Grigore Cugler, însă textul lipsește din sumar. O fi o farsă a editurii, făcută atât îngrijitorului ediției, cât și cititorului? Nu are nici un haz.
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
marxiști, fără să fi încercat pe pielea lor marxismul ca ideologie a regimului comunist. îndefinitiv, nu eu, ci Marx a spus că o filosofie nu e valabilă dacă nu schimbă lumea. Îți mulțumesc, Matei Călinescu. Și nu vreau să ascund cititorilor noștri că am avut pentru conversația noastră un prilej aniversar: împlinești luna aceasta 75 de ani. închei prin a-ți dori "La mulți ani!"
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
nu aș numi asta o actualizare, ci, mai degrabă, o nouă lectură făcută azi. Pentru că nu se urmărește forțat și cu orice preț actualizarea, ci se ajunge acolo firesc, prin ritmurile, contextul și presiunile la care mintea, trupul și sufletul cititorului de azi este supus. Neputînd rămîne indiferent, pe creator îl arde și îl costă prezentul fierbinte. Relațiile umane sînt, pînă la urmă, aceleași, cînd este vorba de iubire, de trădare, de crimă, de neputințe, de dreptate și nedreptate. Cred că
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
de ficțiuni, de narațiuni care să integreze tot acest material într-un flux existențial coerent, într-o Poveste verosimilă. Deocamdată avem niște fragmente, cu care noi, cei care am mai apucat comunismul, putem reface imaginar întregul, dar celor mai tineri cititori care încep deja să ne urmeze în lectură le trebuie reconstituiri funcționale, de sine stătătoare. Le trebuie povești, istorii cu cap și coadă, cu intrigă și punct culminant. În fine, ultima parte a cărții, Fursecuri, o constituie cele mai proaspete
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
Cătălin D. Constantin Fiecare cititor împătimit își are jocurile și ritualurile lui de lectură. Mai simple sau mai puțin simple. Cînd e vorba de o carte de poezie, jocul meu e comun de tot: deschid volumul la întîmplare și întreaga lectură se compune în jurul paginii
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
nu se lasă descifrat. Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc al oricărui visător care privește, pe jumătate nostalgic, pe jumătate detașat, înapoi? Epilog sau punct de suspensie?... Greu de spus, dar avantajul cel mare îi revine cititorului. Pentru că alăturarea aduce beneficiul lecturii într-un nou context. Pentru că alăturarea confirmă și infirmă ceea ce știam - vom ști - despre Mircea Cărtărescu. Aș începe de altfel cu o constatare cuminte, cu o impresie vizuală, aptă de a fi extinsă simbolic. Cititorul
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
cititorului. Pentru că alăturarea aduce beneficiul lecturii într-un nou context. Pentru că alăturarea confirmă și infirmă ceea ce știam - vom ști - despre Mircea Cărtărescu. Aș începe de altfel cu o constatare cuminte, cu o impresie vizuală, aptă de a fi extinsă simbolic. Cititorul nu ține în mînă o carte obișnuită, tipărită în format "standard", adică în formula editorială în care au apărut inițial poeziile cuprinse acum în Plurivers. Plurivers nu e o carte-suport, e aproape carte-obiect, cu o grafică simplă, dar interesantă, mergînd
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej pe deplin favorabil jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe care o manifestă oricare cititor în fața unui text știut cu care se reîntîlnește în alt context. Și probabil primele semne ale relecturii critice a poeziei lui Mircea Cărtărescu le găsim în postfața lui Paul Cernat, subtilă analiză a poeziei cărtăresciene. Paul Cernat e convins că
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
refuză colocvialitatea postmodernă, patosul revoluționar sau sentențioziatea apocaliptică revărsate din angajamente estetice sau/și politice încă prizate în Europa - adesea un surogat. În schimb, intrigă la început cu fraze scurte, tăioase, impersonale și elegante, eliptice dar metaforice. Refuză să invite cititorul într-o atmosferă comod-retro sau ultraprezentă, pentru a puncta prin note de subsol datele unei istorii reale în adevărul căreia crede: invazia japoneză din Manciuria anilor 1930. Refuză să arunce priviri retrospectiv-ironice asupra unei istorii a literaturii, refuză să fie
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
datele unei istorii reale în adevărul căreia crede: invazia japoneză din Manciuria anilor 1930. Refuză să arunce priviri retrospectiv-ironice asupra unei istorii a literaturii, refuză să fie ludică. Nu vrea să-și transforme textul într-o operă interactivă pe care cititorul tobă de carte o ia astăzi ca martora nenumăratelor lui suspiciuni hermeneutice. În sfîrșit, se poate să greșesc cu această ultimă afirmație: Shan Sa predă o lecție de go, dar go-ul nu e nici atît de riguros ca șahul
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
nici atît de riguros ca șahul - scrie undeva autoarea -, nu solidarizează colocvial ca jocul de cărți, nu dă dependență ca jocurile computerizate. Go-ul este un joc serios unde clarviziunea și imaginația conviețuiesc, pe termen lung. Ce motive ar avea cititorul român să accepte provocarea? În primul rînd, naratoarea din Jucătoarea de go își privește adversarul în ochi: frumoși ochi, obsedanți, îndrăgostiți. Min și Jing se numesc cele două iubiri ale ei, simultane și complementare, cum altfel, la o descendentă a
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor narative destabilizează cititorul: cine vorbește în romanul acesta, o ea sau un el? Cine este ea față de el, pentru că fiecare își povestește singur propria istorie, ca și cum istoria lui ar fi singura? Ea, jucătoarea de go, el, soldatul japonez, fiecare are repartizat un număr
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
război. Dușmanul devine singurul ei aproape. Avem de-a face din punctul acesta cu o rescriere a Celor o mie și una de nopți. Numai că sînt două voci povestitoare, iar ascultătorul se află în afara cadrului. Jocul de go al cititorului devine un "simultan": cînd cu ea, cînd cu el, așteptînd nu dez-nodămîntul, ci, pentru că întîrzie, nodul. Lecția de go devine curs de arta războiului care pune față în față două modele de înfruntare: cel macchiavelic al modernității și cel simbolic
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
simultan": cînd cu ea, cînd cu el, așteptînd nu dez-nodămîntul, ci, pentru că întîrzie, nodul. Lecția de go devine curs de arta războiului care pune față în față două modele de înfruntare: cel macchiavelic al modernității și cel simbolic al tradiției. Cititorul primește experiența unei înțelepciuni pe care scriitoarea a avut șansa, după ce a cules-o, să o poată exprima: nu contează cine învinge, ci încercarea de a cîștiga, tu, împotriva jocului însuși: Fericirea este luptă de asediu, un joc de go
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
aureolat a contribuit și faptul că n-a publicat foarte mult. "și după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe - curajul și puterea (omenească) s-au topit ca aburul".Editura Muzeului Literaturii Române pune la dispoziția cititorilor interesați de scrierile lui Virgil Mzilescu un volum intitulat Opere (ediție alcătuită de Alexandru Condeescu, prefață de Mariana Marin), cuprinzînd opera cunoscută pînă acum a poetului. Probabil că nici acest volum nu va reuși să disloce inerțiile, e posibil ca
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
în 1992) întregesc, alături de jurnalul ultimelor luni de viață (ianuarie 1984-aprilie 1984), portretul omului Virgil Mazilescu. Chinuit de obsesia unei iubiri imposibile, chinuit de boală, de ravagiile alcoolismului, este preocupat totuși - ultimă redută - de soarta operei, de impactul ei asupra cititorilor. Probabil că el nu era un boem pur-sînge. Era poate în spirit, dar nu în literă. Poezia pe care o scria nu era rod al inspirației risipite în retorica de pahar, ci, pînă să se înfiripe pe hîrtie avea nevoie
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
provocare îi convine de minune. Căci resursele lui par nelimitate și avide a se da în spectacol. Despre aceste câteva mici-mari diferențe mă voi strădui să vorbesc în continuare, cu regretul că reproducerile pe care a lucrat poetul rămân necunoscute cititorului cronicii. Dacă până nu de mult Șerban Foarță (pre)lucra poetic materiale retro, de data aceasta - mai mult decât în Erau ziare, evenimente (Brumar, 2000) -, instrumentarul, (pre)textul liric este nu doar științific actual, dar, se pare, unul dintre subiectele
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
îl văd pe cutare), nu mai e nimic de spus. Citim în ziare astfel de titluri de-o șchioapă: "Justiția eliberează infractorul". îl eliberează pe infractor pare deja o prețiozitate. l Erată. Cronicarul speră că nu le-a fot greu cititorilor să-și dea seama că junimistul Vasile Pojor (din articolul de la Revista revistelor din nr. 16) este una și aceeași persoană cu Vasile Pogor. Facem totuși cuvenita rectificare. "Academia Cațavencu" și viciile A apărut ALMANAH 2004 al Academiei Cațavencu. Tema
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]