2,135 matches
-
seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine!” Iar la sfârșit slujbașul spusese ca și data trecută: „Însărcinarea aceasta este dureroasă și pentru mine.” Samuraiul nu se clinti din loc. Casa era ciudat de liniștită, iar sufletul lui își pierduse puterea de a mai simți vreo emoție. O nouă judecată. Noua judecată nu era decât o scuză. Doar se dezvinovățise și își ceruse iertare de nenumărate ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o frecvență bună. Începutul a fost greu, satul era sărac, nu exista un local de școală propriu. Se lucra în săli mici, neigienice. Între 1 septembrie 1929-31 august 1935 este detașat la Școala primară Racova. Perseverent, cu o voință de neclintit, cu o neasemuită putere și dragoste de muncă, cu tact pedagogic, urmărea zi de zi, an de an dezvoltarea intelectuală și psihologică a elevilor săi. Procesul verbal de inspecție făcut învățătorului Ioan C. Marcu de către subrevizorul școlar Ioan Antohi în
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
în valoarea Națiunii. nealterabil devolament pentru libertatea și binele ei primește din mânele Națiunii și pune pe capul său simbolul suveranității României, emblema stabilității și asigurării viitorului. Poartă, Sire, poartă, Doamnă, cu fală și credință această Coroană Regală. Ea stă neclintită pe Capetele Voastre, căci s-a oțelit prin sângele nostru și s-a întărit prin devotamentul și iubirea noastră. Urmașii Voștri o vor purta cu aceeași mândrie, cu aceeași tărie și dinastia voastră va fi tot atât de națională ca și Voi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
interferează cu obiectivitatea; când se ajunge la luarea unor decizii privind programele politice, doar atitudinea critică nu ajută prea mult. Ea trebuie combinată cu un set de valori și convingeri care este apoi supus unui proces de evaluare critică. Credința neclintită în propriul interes poate fi mult mai puternică decât încercarea de a găsi un interes comun. Modul de gândire tradițional este mai adecvat căutării certitudinii decât cel critic. El nu distinge între credință și realitate: religia sau echivalentul său primitiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mai bine și pune barieră tuturor aspirațiunilor sale. După o-ndelungată intuiție, însă a mersului firii și a necurmatei sale prefaceri; din convingerea lăuntrică a rațiunii sale și a instinctului de viată, omul ajunse a nimici puterea morții prin credința neclintită întru o înviere a tuturor mai curând sau mai târziu căci timpul măsurat de mărginirea minții noastre, nu prețuiește nimic în fața eternității. De atunci, și vor fi milioane și milioane de ani, omenirea păstrează din tată-n fiu credința în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu strălucirea steluțelor de pe cer. Final.... de poveste Cinstire Murei, mamei mele, care nu mai este! A plecat acolo unde, poate, se odihnește. Mâinile ei de aur sunt o amintire vie la tot ce a rămas în casa părintească. Sunt neclintite, iar pernele au tot colțurile apretate și ridicate așa cum îi plăceau ei. Plângem și deplângem plecarea ei. Plângem și deplângem singurătatea acelei case în care, cu patru ani în urmă, cei șapte nepoți crescuți de ea, făceau să se cutremure
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și multe, chiar și sub formă de banc. Nu deschid ochii. Spiritul somnolează odată cu pleoapa. Cineva îmi dă brânci să-mi comunice că un italian a fost arestat mulțumită unei femei goale. Sau chiar de o femeie goală. Nu mă clintesc. Nici măcar caii nu mă pasionează - caii despre care scriu ori de câte ori nu am despre ce scrie. Dar nu mă simt obosit. Aș minți argumentând patetic că m-a răzbit oboseala, la care are drept constituțional orice explorator. Eu nu obișnuiesc a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dormea normal, întins de-a lungul patului, acoperit cu pătura sa și contemplându-l mi-am dat seama că și eu dormisem buștean, dacă nu-l auzisem mișcându-se; am avut grijă, în continuare, de somnul lui, nu m-am clintit o vreme, apoi mi-am luat curaj, am coborât, m-am dus unde trebuia; pe coridor, m-am întâlnit cu Enescu, pornit energic tot într-acolo, tot în pijama, cu un prosop la gât, ca boxerii spre ring, volubil din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? Îi spusesem pe toți. Mai erau însă orașe și locuitori pe care nu-i spusesem, să mă mai gândesc. Se lăsă o tăcere nefirească în marea încăpere de clasă. Timpul trecea, profesorul stătea neclintit la catedră și aștepta. Totul parcă încremenise. Ce vroia de la mine? Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi. ― Gîndește-te! mă somă bătrânul domn ca și când mi-ar fi ghicit gândurile. Și deodată răcni: gîndește-te! Și se dădu jos
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de îngrijorare. Vorbea despre altcineva, nu-i așa? —Contează? Mi-a dat drumul la mână. Nu fi caraghios, Peter. Sigur, contează. I-am luat mâna în a mea și am încercat să merg mai departe, dar ea nu s-a clintit. —Vrei să spui că nu ești evreu? — Nu spun nimic. Tu o spui, și Harry, și fata din tabără. Și-a smucit mâna din a mea. Nu e o glumă. —Bineînțeles că e. Mi-a luat mâna și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la L.A. - din motive financiare: Zach ca să-l întâlnească pe un cumpărător de sfeclă de zahăr, iar Jina sperând să-și vândă acolo o parte dintre tablouri. Când l-a văzut prima dată pe Zach pe punte, stând drept și neclintit printre valurile mari, cu un cuțit de vânătoare care n-avea ce să caute acolo petrecut pe sub curea, pe Jina n-au mai interesat-o absolut deloc banii. Nu c-ar fi fost vreodată vreo deșteaptă la capitolul ăsta. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în poziție perfect paralelă cu râul, fiind însă propulsată în apă cu un zbor silențios, ca și când n-ar fi vrut să sperie peștii. Jina a atins apa ca o muscă prinsă-n vârf de undiță. Aproape că nici n-a clintit undele. Preț de-o clipă, a rămas plutind, după care a început să se scufunde. 4 Maria Cea Fără de Prihană Colegii de la serviciu trebuiau să se prindă până la urmă. Mary Bonelli le povestise săptămâni întregi despre romanul prietenei ei, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mult putea Irene să vorbească și să-i reprezinte pe amândoi. Ea i-a povestit cum a decurs prima ei probă pentru un rol: rezultatul a fost atât de lamentabil, încât ea a rămas întinsă pe scenă, refuzând să se clintească din loc. Primise rolul cadavrului. În sfârșit, Naji a râs, a întins o mână peste masă și și-a lipit două degete de pieptul ei. Ai o inimă de colibri, i-a spus el. Bum-bum-bum-bum-bum-bum. Irene ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încheieturi încă necicatrizată, ideile i se împleteau în creier. Maria Cea Fără de Prihană. Râul Fără Întoarcere. Sex, Minciuni și un Pistol Fumegând. Fiecare dintre titlurile astea era ca un șarpe, care stătea și se holba la ea, refuzând să se clintească din loc. Alice a închis ochii și s-a chinuit s-adoarmă, dar visurile îi erau pline de finaluri surprinzătoare, de întorsături de fir narativ cum nimeni nu mai folosise vreodată în nici o carte. Mijlocul romanelor îi submina încrederea; dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ellis. A murit, i-a spus ea. Lasă-l în pace. L-a ajutat pe Ellis să se ridice în picioare și i-a făcut semn lui Alice să ia o lopată. Sapă, a zis ea. Alice nu s-a clintit. Evident, fusese confundată cu Irene sau cu Jina ori cu vreo persoană puternică. Sapă, a repetat Helena, pe un ton mai dulce. Alice a lovit pământul cu lopata și-a dat de-un strat de pietre. Brațele au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
țopăind. Câinele a găsit o bucată de lemn adusă de apă și s-a apucat s-o facă bucăți. Drew i-a oferit o mână lui Alice ca s-o ajute să urce în ambarcațiue, dar femeia nu s-a clintit, lăsând încet în jos mâna pe care o avusese în șold. John a ieșit pe verandă. Uite-l, a anunțat Jina. Urcă, Alice. Dar Alice nu s-a mișcat, iar Danny știa de ce. John nu era îmbrăcat în pantaloni scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cele mai groaznice scenarii, dar, dacă te gândești mai bine, asta e minunat. N-ați irosit nici o secundă din timpul pe care l-ați avut împreună. Asta n-am scris în carte. Îmi pare rău, Jina. Nimeni nu s-a clintit din loc. Apoi Jina a întins un braț și-a luat-o pe Alice de mână. Nu-i nimic. Alice și-a lipit obrazul de umărul Jinei; Mary le-a cuprins pe amândouă cu-n braț. Irene s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plecat, și-a spus singură mai târziu, dacă ușa nu s-ar fi deschis chiar în clipa aia. Jina a auzit pași și-un hârșâit. Te provoc să pleci, s-a gândit ea, dar picioarele nici nu i s-au clintit - ca un copil care știe ce-i mai bine pentru el, așa că face exact invers - era incapabilă sau poate că nici nu voia să se controleze. Adevăr: nu ajungi nicăieri atunci când privești în urmă. Jina s-a uitat înapoi, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apuce să facă asta, Zach a ajuns pe malul apei și s-a lăsat pe genunchi, ca să fie la același nivel cu fiul lui. S-a uitat la părul roșu al lui Danny, la deschiderea picioarelor datorită căreia puștiul stătea neclintit în apă, la ochii care, atunci când trebuia, nu reflectau teamă. Salut, a zis el. Danny a întors privirea către Mike, care i-a zâmbit și i-a făcut semn să înainteze. Jina a clipit mai des ca să-și oprească lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
însă știa să le fie iar folositor. Trimis din nou cu misiuni de aprovizionare și cuarteruire, indulgența acelor vremuri de binefacere și destindere îl ferea de suspiciuni. Era totodată în plină lumină și la adăpost, cum bine socotise. La cea clintii alarmă, nici vorbă, ar fi fugit. Era un sentiment ce nu suferea analiză. Lică nu putea înfrunta greutăți. Era, de altfel, vinovat sau nu era? Fusese bolnav! Nu atâta cât să nu poată plecai De ce nu plecase? Tot timpul acela
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
distanță soluționase chestia spitalului. Rim, renunțând la discreție, solicitase și el pe profesorul G., care, ca o datorie colegială, primise să opereze. Operația tardivă, deși artistică, nu putuse salva situația desperată. Gemenii telefonau Linei mersul boalei, dar ea nu se clintea. - Al cui o fi fost! se întrebase față de babă, ce-și făcuse cruce. 263 - S-o îngroape, maică, cine a omorît-o! fusese orațiunea anticipată a babei. Sia, după ce băuse zadarnic unele ceaiuri, se dusese din capul ei la o moașă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un spațiu gol rămînca pe perinile de căprioară, ea era mereu mai alăturată de el. în "capa" de blană subțire, așternută în automobil ca să o acopere la nevoie, sta acum refugiată într-un fald călduț, care apăsa umărul lui Marcian, neclintit. Pe șosea fu vidul unei văi mici, ca o uncia; apoi respirația verticală, scurtă, a unei eline. Elena, în voia acelor mișcări, fu acum aplecată peste umărul lui Marcian. Involuntar mâna lui se strânse prin pled, pe ovalul genunchiului, căutând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara, simțindu-și obrazul fibros din efortul de a nu se dezlipi de cellalt, fixă, cu ochi de asasin, umerii lemnoși ai șoferului. Pe tot parcursul, omul acela nu clintise .. dacă tocmai atunci s-ar fi întors spre dînșii! ... Cu privirea înfiptă ca un junghi în spatele de manechin, Marcian căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ști precis cum va reacționa la acest contact. Poate că vom avea o surpriză plăcută. El, personal, se îndoia, dar știa că, în actuala situație, trebuia să țină seama de părerile și speranțele oamenilor. Unii dintre ei nu puteau fi clintiți din convingerile lor decât cu ajutorul faptelor. Dacă realitatea îi va sili să-și schimbe ideile, atunci - numai atunci - vor fi pregătiți sufletește să accepte soluții mai drastice. Grosvenor învața, încet dar sigur, arta de a-i influența pe oameni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și e septembrie? Sau Nici nu și e cuvânt. Ce știu eu? Sau Știu Că în carte e toamnă Și peste foile goale Cad frunze. Fereastra gândului Era deschisa și-aburindă Sau Nu s-a deschis. Neclintita de mine Sau clintită de vânt, Privind prin sticla de pâclă Cum cad frunzele În versul terminat.
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92948]