3,254 matches
-
înfipt în țărână și un singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sub copacul vechi, care ascundea stelele. Aceleași planuri de viitor, aceleași întrebări de zece, de o sută de ori, și același răspuns al ei: "Da, și pentru totdeauna..." Răstimpuri de tăcere, cu obrajii lipiți... Grația cu care consimțea să-mi clipească pe față, ca să mă dezmierde cu genele ei lungi... Respirarea pură, fină, pe care o simțeam pe obraz ca o șoaptă caldă a pieptului ei mic... Despletirea părului, care îmi cădea pe față și pe mâini, înspre ziuă, cu mișcări
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Văratic și Agapia, înspre care se încovoia câmpia cu lacurile în pantă, munții, ca niște valuri de fum gros, izvorau parcă atunci din pământ, dîndu-ne iluzia că asistăm la originea lucrurilor. Iar peste toate, departe în adânc, dincolo de înălțimile Sihlei, clipea din secundă în secundă o pleoapă de foc colosală și sinistră ca reflexul unui incendiu din altă lume. Adela se opri, îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată. Ea nu știa că pleoapa sinistră de foc erau lucorile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
consecvent în a-i acorda acest privilegiu bărbatului doar... în lipsă. "Muntele nemăsurat și diform (...) inspira neîncredere și neliniște. Adela îmi luă brațul în al ei și stăturăm așa multă vreme..." (p. 132). Sau: "iar peste toate, departe în adânc, (...) clipea din secundă în secundă o pleoapă de foc colosală și sinistră (...) Adela se opri, îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată" (p. 154-155). Când se referă strict la sine, naratorul notează divagațiile bărbatului cu aspect aforistic: "Voința de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nega acest lucru? Evident, doamna Fedder îi povestise îngrijorată psihanalistului despre cele nouă copci ale lui Charlotte. M-am pripit, cred, când i-am relatat lui Muriel povestea asta veche și răsuflată. Ea îi reproduce totul mamei ei cât ai clipi. Ar trebui, desigur, să obiectez, dar nu pot. M. nu mă poate auzi, sărăcuța de ea, decât când ascultă și mama ei. Dar n-aveam nici un chef să discut cu Sims despre copcile Charlottei. Nu după doar un singur pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
barză picior peste picior, clămpănind din ciocu-i lung, muiat parcă Într-o vopsea roșie ca sângele), ne metamorfozăm Într-un cocostârc și-l ajutăm să se Împerecheze... Și asta, cum să-ți spun, Într-o fracțiune de secundă. Cât ai clipi din ochi sau ai bate din... aripi. - Ptfu, pufni Mașa. Deci cu asta vă ocupați, ajutați cocostârcii să se Împerecheze!? Credeam că faceți lucruri mult mai... - Și aceste lucruri trebuiesc făcute de cineva, replică oaspetele. Poate pentru tine par neserioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să spui bădărănești? - Bărbații ăștia, o fac mereu pe interesanții, replică Mașa, desprinzându-i degetele reci, de culoare sinilie, ce se Încleștaseră pe brațul său. Toți sunt o apă și-un pământ. Cică au intenții curate, dar nici nu ai clipit bine din ochi, că au și pus mâna pe fundul tău. - Greșești aici, Mașenca, zău că greșești, spuse Extraterestrul, luând o bucățică de pâine de pe masă și vârând-o În păhărel. Eu nu sunt ca alții. Nu am nici o intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din particule ce se rotesc cu o viteză infinită. Mișcându-ne cu o viteză infinită, putem fi prezenți În același timp Într-o infinitate de locuri... După cum, În funcție de caz, putem lua și orice formă... Ne putem schimba Înfățișarea cât ai clipi din ochi. În universul nostru nu există dimensiuni. La noi conținutul e totuna cu forma, iar universul mare e circumscris celui mic... Înțelegi?“ Desigur că Mașa nu Înțelegea nimic din toate aceste teorii. Care, la drept vorbind, nici n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
legate de maternitate. Eu am ieșit din discuție o vreme. Când am reintrat, se vorbea despre naștere. — Ascultați, a zis ea cu o voce scandalizată, Ted nu e de acord să nasc natural. — Bravo lui, a zis Sheba. Sue a clipit. — Nu, adică el are niște argumente totuși. Pun pariu că tu ai fost cuminte și ai luat chestia aia epi-cum-îi-zice de prima oară când ți-au dat-o. — De fapt, nu, a zis Sheba. Când s-a născut Polly, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis, de ce nu? Am împărțit nota. Bangs a calculat în cap că jumătatea mea se ridica la 23.45 de lire, plus bacșișul 1,64 (sau 2,34 dacă voiam să fiu „generoasă“). Apoi și-a netezit pantalonii și a clipit: — Mergem? Poate că mă amețisem de la vin. Poate că mă agățam de ideea că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate că pur și simplu nu suportam ideea de a mă întoarce în apartamentul meu, cu părul încă țeapăn de la fixativul coafezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceva rău în mine care voia să joc jocul până la capăt. Ah, am zis. — Ghicești cine? a întrebat el. Și a zâmbit cochet. Dacă ar fi avut un evantai, acum l-ar fi deschis. — Hmmm, m-am uitat la tavan, clipind. Prefăcându-mă că mă gândesc. Eu? Fața i-a înghețat de surpriză. — Încearcă să nu pari așa de scârbit, Brian, am zis. A râs. — Oh, tu. Știi că n-am vrut să spun asta. Dar întâmplarea face, Barbara, să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cel care-o să-ți ceară mâna. Abia așteptam clipa asta. Știi, Jina, toate lucrurile vin la timpul lor. Nu trebuie să fie grăbite doar pentru că ... pentru că tu ai nevoie să demonstrezi că n-o să te maturizezi niciodată. Jina a clipit ca să-și oprească lacrimile. Nu-i venea să creadă cât tupeu avea Mike. Da’ m-am maturizat, s-a apărat ea. Oare nu așa e omul care-i poartă de grijă copilului său, care cumpără o casă pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de mine ? M-a transformat într-o dementă, înnebunită după sex. Jina, a scris de toate aventurile mele ! Dacă Naji află - N-o să afle. El nu citește decât reviste medicale. Trăiește în lumea lui. Dacă află, mă părăsește cât ai clipi. Și descreieratu’ ăla de frate-su o să mă omoare cu pietre. Fiindcă Alice nu s-a obosit să mai zică și ce-am făcut în ultimii șapte ani, nu ? Nu m-am mai uitat la alți bărbați. Tu știi ! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
serviciu. Iar Naji nu face lecturi de plăcere. Ceea ce nu înseamnă însă că n-o omor pe Alice. Și tu ? a chestionat-o Jina pe Mary. Irene mi-a zis c-ai început să primești telefoane. Mary a început să clipească mai des. Ochii căprui i s-au umplut cu lacrimi. Necunoscuți, a răspuns ea. Bărbați. Sună noaptea târziu. Vor ... E oribil, vocile alea. Și felul cum ... respiră. Jina și-a pus un braț pe umerii lui Mary. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Zach urmau să iasă pentru prima dată pe un râu învolburat și, pentru că ea nu mai făcuse niciodată așa ceva, a început să viseze valuri înalte de trei etaje și ascuțite ca dinții de dinozaur, valuri care îi devorau cât ai clipi. Când a deschis ochii, luna dispăruse, iar cerul se făcuse roșu, ca fețele oamenilor de munte. O duzină de astfel de bărbați stăteau în jurul gabarei. Cei mai în vârstă erau îmbrăcați în salopete, iar pe cap aveau pălării de cowboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râul, a continuat el. Danny. Jina a vrut să-l ia în brațe, dar puștiul s-a lipit cu spatele de zid. Uneori oamenii văd ceea ce vor să vadă, i-a explicat ea. Nu ceea ce există într-adevăr. Danny a clipit. Crezi că inventez ? Crezi că sunt nebun ? Nu ! a exclamat Jina cu convingere. Sigur că nu. Dar ... apele se tulbură. Ne dorim ceva cu atâta intensitate încât ajungem să credem ... Eu l-am văzut, i-a retezat-o Danny cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Deschid ochii și e ca și cum aș fi acolo. Miros pinii și râul. Crezi că acolo e raiul ? Jina i-a luat mâna într-ale ei. Cred că, dacă ar fi avut ocazia, acolo și-ar fi dus viața. Danny a clipit. O dată, de două ori. Alice a zis în carte că nu se pricepea să meargă pe apă. Jina a clătinat din cap. Nu-i adevărat. El era născut să meargă pe râuri. L-ai iubit ? Închipuirile și visele erau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
așa era în orice mariaj sau poate că asta se întâmpla numai în cazul lor, dar era limpede că el nu mai putea să facă exact ce-și dorea. Hai să mai stăm înc-o zi, a spus el. Jina a clipit. Nu-mi face mie nici o favoare. Zach s-a tras cu un pas înapoi, nedumerit de furia Jinei atunci când el nu făcuse decât să-o ofere ceea ce ea părea să-și dorească. Se simțea obosit de efortul de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei făcând apel la argumente în favoarea iertării și la versuri pline de miez și meșteșugit rostite. Alice își închipuise scena ca un scriitor de romane cu succes la mase: cadre în succesiune rapidă, cu personaje care se transformă cât ai clipi. Întotdeauna se pricepuse mai bine să facă lucrurile astea în scris. În scris nu fusese crudă. Cât timp scrisese romanul, Alice suferise de mila prietenelor; le așternuse poveștile pe hârtie și se învelise cu durerile lor. Viețile Secrete din Clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încetase să mai cânte, iar tăcerea era acoperită numai de sunetul râului cel trândav. Un șoim s-a rotit deasupra pajiștii și i-a distras atenția lui Danny. Mingea l-a lovit cu putere în genunchi. Hei ! a țipat Danny clipind repede ca să nu plângă. Jina s-a ridicat în picioare, dar Danny a dat din cap cu înverșunare. Charlie a alergat să prindă mingea, după care a proiectat-o într-un copac. Când a văzut cum coaja de pe trunchi explodează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
privească pe Jina. O să înaintăm pe mal cum putem. Nu poți să renunți, Jina. Nu-mi pasă că nu ești destul de puternică. Chiar și dac-o să cazi în râu, tot nu poți să renunți. Jina a ridicat ochii și-a clipit. Sigur că Zach îi cerea foarte mult. Soțul ei se aștepta ca ea să treacă de toate vâltorile fără ca, măcar o dată, să n-arate că-i era frică. Bărbatul își dăduse însă acum seama că Jina nu era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
duș cu apă fierbinte ca să-și revină la verticală. Acum a plecat șontâc la bucătărie, unde a pus de-o cafea mai tare decât îi plăcea Jinei. Partea asta a casei era absolut liniștită. Mike a ridicat transperantele și a clipit de mai multe ori ca să-și adapteze ochii la lumina becurilor de pe stradă. Din nefericire, Post-it-ul galben fosforescent de pe masă a fost primul lucru pe care i-au căzut privirile. Mike a început să fumege când a văzut numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fructele fără nici o grijă. Danny a văzut că fetița avea un păr galben-pai, care-i ajungea până-n dreptul umerilor cei mai micuți umeri pe care-i văzuse vreodată. Copila arăta ca mai puțin de-o jumătate de om. Danny a clipit, dar faptura n-a dispărut. Copila se legăna ușor, apoi s-a întors puțin către el. Și-atunci puștiul și-a dat seama că făcuse o greșeală. Copilul din fața lui avea osatura delicată și era plăpând, dar cu siguranță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a lăsat încet pe vine și-a atins pământul cu fruntea, cu nasul și cu palmele. Tu ai terminat-o cu mine de la-nceput, a șoptit Alice ștergându-și lacrimile. Noi două n-am fost niciodată prietene. IRene a clipit. Era adevărat, numai că nu-i plăcea ca situația să fie recunoscută în mod atât de public. Dansul ăla, în care nici una n-o plăcea pe cealaltă, ar fi putut să continue ani de-a rândul. Mary s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trebui să te oblige să rămâi în poziția asta. Irene a ridicat un deget către el. Poți să detești ceea ce-am făcut, a spus ea, dar nu-ți permit să mă tratezi în felul ăsta. Naji nici n-a clipit. S-a uitat la ea de parcă soția lui ar fi fost un pește mort, care strica luciul râului. N-ar fi trebuit să vin, a spus el. Bărbatul a rămas pe loc, cu brațele în lungul trupului, drept, enigmatic. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]