16,530 matches
-
bănetul, și gata. DĂNILĂ: Apoi, măi Codârlic, pune-ți-ar Sarsailă pielea la saramură, de câte ori ai spus că ba asta, ba cealaltă încercare a fi cea de pe urmă, nici nu mai știu. Ia, parcă-mi vine să te-apuc de coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să te potolești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa, să stăm măcar cât stă cânele pe coadă. (se așază împreună cu Anisia) Și să ne spui și nouă, măi frate, ce-ai învârtit de-ai scos la lumină bănăretul pământului... ANISIA (cu însuflețire): Așa, așa, să ne spui, cumnate Dănilă, că-s numai ochi și urechi. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aluni, printre garduri fumurii și solitare ce se uită-n urma noastră cu mirare... B3: Și, din treacăt, ici și colo, să culegi sânziene cu tulpinile întregi, margarete, scânteioare și aglice un buchet de flori orfane și calice, lung în coadă și ghimpos și cu țărână; la plecare, să-l ții falnic într-o mână, dar, cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu și, la urmă, să mi-l dai să-l duc tot eu... * F2: Întârziată fără vreme se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să savureze mărul... De-atunci există-n lume atâtea lucruri bune Violuri, adultere, bătăi, înșelăciune, Otrava, dinamita, kalașnikovul, tunul, De-atunci există-n lume alcoolul și tutunul; Păcatele-n tot locul și-au înmulțit răsadul, Cei mici mă trag de coadă; cei mari umplură iadul. Din adevăr, savanții au făurit minciuna, Escrocii sunt mai siguri decât întotdeauna, Iar ale Evei fiice dau buzna în livadă Din merele oprite să facă marmeladă! Ei, între drac și teatru sunt legături subtile Ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SISOE: Sssst! O viespe. Iaca ce chilipir! Multă nădejde nu trag eu, da' măcar să-ncerc... (simulează zădărârea viespii) MAVRICHIE: Ce tot spui acolo, Sisoe? Ce nădejde tragi? SISOE: Păi n-ar trebui să aibă și asta ac și venin în coadă, precum se cuvine? Poate s-o supăra până la urmă c-o tot zgândăr, să-și vâre măcar vârful acului... Că n-am mai simțit urmă de durere sau de usturime de când am ajuns în Rai, ca să mă pot bucura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-l șmotresc de dimineață până seară să vezi numai ce-aș scoate dintr-însul... Nu cum s-a întâmplat mai anțărț colo, la Mărul lui Adam... MAVRICHIE: Ei, s-a-ntins un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE: Las-o pe-aceea. Dar ți-a plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în iarbă și rostogolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-mi spui doar atât: cam ce făceai acolo cuvioșia ta? ILINCA: Iaca se ruga și el pentru amărâta aceea lipsită de vedere. NIȚĂ (spre ea): Nu te-am întrebat pe tine. Ce te vâri în vorbă ca musca-n coada calului? Nu-ți ajunge că mi l-ai adus aici? BABA RADA: Și ce ai sfinția ta în contra dacă sfinția sa face minuni? NIȚĂ: Minuni, ai? (face un pas spre Sisoe) Și cu ce drept vii cuvioșia ta să faci minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am făcut și eu un desen strașnic. El înfățișa un șarpe boa care tocmai înghițise un elefant. Am vi-l arăt. (scoate din spatele avionului Desenul 1) Așa arăta șarpele boa pe dinăuntru. Ăsta-i capul, aici este elefantul înghițit, dincoace coada. Pe urmă am colorat frumos desenul, așa încât să se vadă numai șarpele boa pe dinafară. Când a fost gata, arăta așa. (scoate Desenul 2) Vedeți, se cunoaște că șarpele boa tocmai a înghițit un elefant. L-am arătat oamenilor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzește-mă. MICUL PRINȚ: Ce trebuie să fac? VULPEA: Trebuie să ai foarte multă răbdare. La început, vei sta ceva mai departe de mine, uite-așa, ca acum. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti niciun cuvânt. Când n-ai încredere în cineva, sau când nu-l cunoști îndeajuns, graiul poate deveni izvor de neînțelegeri. Dar, pe zi ce trece, vei putea să te așezi din ce în ce mai aproape de mine... MICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
televiziunea trecuse la programele de vară. În tot acest timp, Nae: cu stânga pantalonii jos dădea, fundu-n geam mi ți-l proptea și cu dreapta ce-mi făcea? O mătură el că lua și lumina c-aprindea. O aprindea cu coada. Groaza-n pensionari băga, când un fund roșu vedea cum spre ei se mi se holba. Adică trebuie surprins momentul de scurtă euforie al voyeuriștilor din balcoane când au văzut că uite, totuși lumina se aprinde și vor afla dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
proceda la fel și cu soția? Tanti Magdalena are principii. Nu-i plac nesimțiții. Ăia care vor TV în fiecare cameră de exemplu. Sau fandositele cărora un duș pe zi nu le ajunge. Și fac risipă. Și-o calcă pe coadă. El, repede, „Du-te, făăăă, la mă-ta acasă aveai budă din doi araci și-aicea vrei jacuzzi, fă, crizato?“. Tanti Magdalena are un stil extrem de coroziv. Adică ți-o zice domnule! Nu rămâne datoare. Păi, cum? Un scriitor spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
La dispensar era plin de oameni prevăzători. Apa de la robinet avea niște substanțe pe care pastilele alea trebuiau să le anihileze. Altfel, v-am spus, făceam o gușă până la buric. Și acesta nu era deloc un lucru bun. Stăteam la coadă, gura maaaaare, dup-aia tanti aia grasă avea grijă de noi și ne dădea să bem apă. Să se ducă pastila aia pe gât, să alunece corespunzător. Era așa, prin iunie. Anul nu-l mai știu, dar simt gustul prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
avea niște criterii foarte clare după care înșfăca găinile. Ei, povestea omul, și chiar în momentul în care vulpoiul se pregătea să răpească o găină suficient de dolofană, care întrunea toate criteriile, el l-a și apucat pe nenorocit de coadă. O coadă stufoasă, superbă. Și vulpoiul s-a zbătut o vreme, s-a zvârcolit până când s-a izbit cu fruntea de o piatră. Omul trăgea într-o parte, vulpoiul în cealaltă. Până când tăietura din frunte s-a tot lărgit, vulpoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
criterii foarte clare după care înșfăca găinile. Ei, povestea omul, și chiar în momentul în care vulpoiul se pregătea să răpească o găină suficient de dolofană, care întrunea toate criteriile, el l-a și apucat pe nenorocit de coadă. O coadă stufoasă, superbă. Și vulpoiul s-a zbătut o vreme, s-a zvârcolit până când s-a izbit cu fruntea de o piatră. Omul trăgea într-o parte, vulpoiul în cealaltă. Până când tăietura din frunte s-a tot lărgit, vulpoiul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să stai în primărie cât poftești, dar trebuie să știi că îți răcești gura degeaba . Și să zici bogdaproste că nu te-au pus sătenii pe fugă. Mai vedem noi cine are dreptate - a răspuns cu scrâșnet intrusul, ieșind cu coada între picioare. Du-te învârtindu-te și să vii când te-om chema noi - a grăit moș Țâdulă, aflat între oamenii din primărie. Tu vezi, măi Costăchele, că aiștia ți-o pus gând rău? Ai grijă, dragul moșului, că cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tată, că Țâdulă aista mi-o făcut capul călindar și m-o amețit cu stelele lui... La poarta hanului, s-au despărțit. Măi Țâdulă, pe la prânzul cel mare să mă aștepți aici, că altfel ai să-i pui sare pe coadă armăsarului meu și pe la miezul nopții îi ajunge și tu acasă. Uite că jupânul a și simțit a mușteriu și s-o ițit colea în prag. Bun găsit, jupâne - a deschis vorba moș Dumitru, când hangiul i-a deschis poarta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și ce gândiți voi? Să cad în genunchi în fața acestei strânsuri de netoți? Să le spun: „Poftiți, domnilor legionari, scaunul de primar vă așteaptă!” Și eu să plec cu coada între picioare? Asta niciodată! Să vină ei la mine și mai vedem noi... și-a încheiat vorba Costăchel. Avea fulgere în priviri. Gândește-te bine, Costăchele. Voi singuri nu le puteți sta împotrivă. Ei sunt mulți și nu se vor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe gânduri, cu ochii în soare... Când și ultima rază de lumină a fost biruită de întuneric, a strigat peste pârleaz: Petrache, ești gata? Gata-s de dimineață. Așteptam doar ordinul de plecare... Pe drum, Petrache îl tot fura cu coada ochiului. Costăchel privea înainte, încruntat... De ce ești așa întunecat, Costache? Ce vrei să spui? Parcă îți ninge și-ți plouă... Îs îngrijorat doar... Ghicindu-i oful, Petrache a vorbit: Măi Costache! Tu ai dat în mintea copchiilor. N-o spus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ajunge la ele.” „Dacă urcăm într-un marfar, pe parcurs trebuie cercetată busola mereu, pentru a nu ne trezi că ne întoarcem din drum” - am făcut-o eu pe specialistul... În seara următoare, ne aflam în cabina frânarului, cam pe la coada garniturii. Către ziuă am băgat de seamă că trenul o cam cotea spre răsărit. La un urcuș, unde locomotiva își trăgea cu greu sufletul, am sărit din tren. Apoi... am mai păcălit noi destule marfare, dar de fiecare dată inima
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Poftește aici în față, să audă toată lumea - a grăit delegatul. Apoi eu n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat delegatul. Mustăcind a râde și trăgând cu coada ochiului la cei din jur, moș Dumitru a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi-s rupți în dosul casei. Și ce-o zice lumea? Aista n-are nici pantaloni pe fund și se crede mare gospodar. Un hohot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ori vânzători, oamenii se interesau când anume se vor aduce adidași (copite de porc) sau tacâmuri. Unii dobândiseră deja o experiență tristă; deși se sculau cu noaptea în cap, când ajungeau la boxa de carne, nu reușeau să zărească fruntea cozii și erau nevoiți să plece acasă cu sacoșa goală. Circula ideea că fericiții cumpărători își petrecuseră toată noaptea în preajma magazinului cu pricina. Nu trebuia să fii psiholog ca să deslușești pe fețele triste, obosite, ridate, că zâmbetul și bucuria de plinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
e cazul să te alertezi. Eram la tine la fix, dar pe când treceam prin piață, în hală tocmai venise pește proaspăt! Știi, eu după pește!... Mori! Nu-mi dau ortul popii, dar îmi place, e și dietetic. Am stat la coada care abia înflorea și am luat doi pești frumoși, unul pentru tine, unul pentru mine. Deși voia să afle cât mai repede despre ce bombă e vorba, nu se putu abține și o sfătui pe Ema: Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vezi! La coafor erau prezente jumătate din cuconetul orașului, de parcă toate aceste doamne simandicoase aveau de întâmpinat chiar astăzi sărbători importante sau voiau să participe la o inedită paradă a modei. Doina îi spuse colegei ei: Eu nu stau la coada asta, Viorico, pentru nimic în lume! O coafeză care o cunoștea de multă vreme pe farmacista Teodoru veni lângă ea și-i șopti: Doar zece minute și vă servesc. E rândul dumneavoastră, spuse apoi aceasta cu glas tare și clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla în starea jalnică, în care l-am găsit la începutul povestirii de față. Delira des, s-a văzut. Poate, dacă el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
credeți voi că aceste făpturi făceau cea mai mare gălăgie? Greșit! Total greșit. La casa noastră, cel mai tare urla săracia. Pe la toate colțurile dădeai peste ea. Cel mai acut Își făcea simțită prezența atunci când blestematul de vânt Își vâra coada pe sub pragul ușii și prin geamurile sparte din greșeală cu pietre. Ce să-i faci! Asta e viața. Copiii au nevoie și de joacă. Dar ce spun eu! Se Întâmpla destul de des, ca tata să domine peste toate urletele și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]