1,785 matches
-
neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am ars. Mai avem Bioxiteracor? - Avem, da-i expirat. Stai să-ți aduc o foaie de varză. Sprintenă, doamna Popa se sui pe scaun în cămară să ia o varză. Pe geamul cămării de la parter i se păru că vede coama roșcată a doamnei doctor, dar doamna doctor știa că-l așteaptă pe bărba-su, o sfătuise chiar să-i facă trei cruci micuțe pe spate cu mâna, să-l lege. N-avea cum să fie doamna doctor. Foaia de varză îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa. Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era la nunta lui Mișu. Și acum, nu se știe cum, nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce iubim femeile? îi trecu prin cap lui Popa privind coama blondă, dar gândul îi trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
NENEA; la fel de sigur, i-o Întoarse, ea: după fizic și vârstă, BUNICUL. Exact, fu, numaidecât, el, de acord. Dar ... Eu ... După buletin, Porumbelul. Care porumbel? Porumbelul misterios. Autocarul trecea printr-o răritură de pădure. Soarele era deacum aproape sus, către coama dealului. Și, printre crengi, printre umbre, părea că, pe adevăratelea, se zbenguie un porumbel. Nenea Bunicul se așeză repede pe scaun, și-i zise, femeii: privește-mă, acum, cât Încă n-am ieșit de sub crengile pădurii. Ea Îl privi. Și-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ca proștii, că, dacă m-ar Întreba, cineva, pentru ce ne judecăm, nici nu i-aș putea spune pentru ce. Da. Și eu, mă, la fel. În timp ce se străduiau să stea drepți, alături cu gardul În care se opintiseră, de după coama dealului păduros, din față, soarele, trezit din somn, parcă, de Îmbietorul buchet, al vinului din găleata care-i mai aștepta, pe cei doi vecini de treabă, prinse a se ridica, tot mai insistent, spre Înaltul senin al cerului de toamnă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Vâlcov numai cu barca pe mare, barcă mare numită caiac. Am venit de câteva ori de la Galați la Galilești cu vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe stadion dat în cinstea eroicei armate sovietice de ocupație care se întorcea în URSS, am văzut pe coama străzii Traian, un nacealnic strivit cu tot cu motocicletă sub un zid. Gestul voluntar era refuzul lui de a părăsi România în timp ce pe toată istoria alungaseră România din România, bucată cu bucată, suflet cu suflet. Vedeam, auzeam și nu pătrundeam sensuri. Nu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atât de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gândea fetița, călcând pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca‑ntr‑un vis, dădu de niște ciuperci cu gâturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gâturi lunguiețe, de care - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dumneata. Cu ce ocazie pe aici ?“ „V-am căutat o grămadă“, mi-a spus el, „mă temeam să nu vă fi mâncat lupii care au trecut Dunărea, încoace; am văzut ieri un mânz, alerga înnebunit, sângele îi flutura ca o coamă, pe gât, îl mușcaseră lupii, eu nu ies niciodată fără pușcă“. „Păi, dumitale îți convine, ai pușca aia, din odaia de jos“, i-am spus, „pe când noi, adică Zenobia și eu, îngropați aici ca niște cârtițe, n-avem nimic, facem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șezând; vremea i-a ros trăsăturile, multiplicându-i-le sub vălurile ștergerii care îi subliniază melancolica nepăsare; senină și calmă, ea își ține mâinile în poală. La stânga ei, un mic leu de bronz privea încordat spre stânga; creștetul lui, cu coamă cu tot, nu depășește mijlocul Cibelei. Deasupra lor, lucrată în metal cenușiu și prinsă în perete, litera U, gotică. Sub etajeră, o cheie veche, ceva mai mare decât cheile obișnuite... * Vrând să-și transforme curtea într-o grădină zoologică tăcută
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o fascină întru totul. "Ce farmec, cum nu mai văzusem vreodată" se gândi ea, admirându-l. Apropiindu-se de el, întrucât parcă ceva o atrăgea ca un magnet îl mângâie pe cap și-i zise: -De ce nu-ți tai coama?, deși ei îi plăcea foarte mult acea coamă. Rotindu- și ochii prin camera lui Radu, observă puțină mobilă: doar un dulap, o masă cu două scaune simple, o canapea, soba de încălzit și o noptieră pe care se afla un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mai văzusem vreodată" se gândi ea, admirându-l. Apropiindu-se de el, întrucât parcă ceva o atrăgea ca un magnet îl mângâie pe cap și-i zise: -De ce nu-ți tai coama?, deși ei îi plăcea foarte mult acea coamă. Rotindu- și ochii prin camera lui Radu, observă puțină mobilă: doar un dulap, o masă cu două scaune simple, o canapea, soba de încălzit și o noptieră pe care se afla un aparat radio și câteva volume. Ea descoperi într-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite ale soacrei, figura alungită a soțului, aerul lui de neputință, abandonul, copiii, cel mic îi spusese odată: "tu nu vezi, mamă, că tata nu te mai iubește, poți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încumetat să-l cumpere, mai l-ar fi lăsat, să mai vadă și altă marfă. Galan era totuși singurul care ținuse, pe culmea casei lui, acoperită cu olane vechi, drept podoabă pe la colțuri, capete roșii de leu, ornament având o coamă de lut ars și un rânjet perpetuu de ceramică. Doar atâta șterpelise și el de la naționalizarea efectuată de Partidul tovarășilor, când cu cenătuirea fabricii de țigle a lui Țailic Trau, ovreiul cu care goldăneștenii se împăcau bine, care le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Însă, Pamfil Duran l-a luat în răspăr, spunând că: nu îi fi fiind tu, măi Braiule, vreun filozof din ăia, care nu știu ce zice poporul, deoarece vorba populară e așa, dacă tăceai, filozof rămâneai Iar Cornel Braiu a scuturat din coama lui, care-i iese de sub casca de miner, în ciuda secretarului de partid Zicând și el: Bade Pamfil, dacă aș tăcea nu ai avea de unde să afli și dumneata o treabă anume... Dar s-a stropșit Pamfil Duran, înjurând, ca mârlanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plăcea să vină aici cu Gaston, când o să fie zăpadă. După ce au ajuns la vârful Itaya, numărul pasagerilor care vorbeau în dialectul Tōhoku a sporit simțitor. După Fukushima, cerul s-a mai înnorat. Se vedeau livezi peste tot. Vița-de-vie de pe coama povârnișului atingea înălțimea unui om. Toamna, strugurii reflectau probabil lumina apusului de soare. Castanii, învăluiți în florile lor albe, se remarcau vizibil printre ceilalți copaci. Merii și piersicii își aveau fructele protejate cu pungi de hârtie; cireșele roșii atârnau greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la scară redusă, o îngereasă cu față ovală, cu coamă bogată, brună, călare pe-un bour. Privește spre viitor. Cam o dată la două-trei minute, doamna Pârvulescu duce mâna dreaptă, plină de inele, la inimă, arată că-i este greu să respire, ridică dantela până la jumătatea nasului și-și culege o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
umplea toate ungherele. Să fii prieten cu Dumnezeu, noaptea, într-un spital de nebuni, nimic mai intim. În genunchi păcătoșilor, în genunchi! Paște calul floarea de păpădie până-și umple burta cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grațioasă și străvezie, care te trimitea cu gândul la mușchi și la pădure. Trebuia s-o aibă și asta imediat! Privi în jur ca să vadă noaptea subțiindu-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama dealului și să se întoarcă înainte să sosească cei ce urmau să prindă maimuțele. Îmbrăcându-se în grabă, își luă cuțitul, secera și un ghem de funie și dispăru între umbre, trecând astfel pe lângă spion, care deja se ascundea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
oribilă încât Gosseyn crezu că era gata să-l lovească pe paznicul Templului. - Ea te mai interesează, ai? spuse el rânjind. - Sora voastră, zise Preotul, este cogeranta lui Gorgzid, mandatată și ea de către Zeul Adormit. Enro își trecu mâna prin coama roșie și se scutură ca un leu: - Câteodată Secoh, zise și rânjetul se accentuă, parcă ai fi Zeul Adormit. Este o iluzie periculoasă. Preotul spuse liniștit: - Eu vorbesc în numele autorității ce mi-a fost conferită de stat și Templu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui. Era un cal deștept și îl iubea pe Mitică. Cu răbdare acceptă mângâierea lui. Bunicul l-a învățat cum să-l perie mai bine pe spate, iar mânzul stătea nemișcat de atâta plăcere. Din când în când dădea din coamă, semn de mulțumire. Cam peste patru ani, băiatul se afla chiar în grajd, când intrase unchiul său, Nicolae -Ce faci măi, Mitică? Nu te-am văzut de mult! Ești harnic, văd că-l cureți pe Luminosul tău. Între timp îl
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mă țineam după ea de o bună bucată de vreme. Aș fi putut să semnalizez, să claxonez și, accelerând, s-o depășesc. Dar stăteam agățat de volan, trăgând de timp. Părul scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]