1,602 matches
-
un continuum Între piețe și organizații (structuri sociale stabile). Vom prezenta o sociologie a relațiilor de schimb economice ce se bazează pe combinarea modelului implicării (embeddedness) acțiunii În relații sociale, prin excelență sociologic, reprezentat de Granovetter (1985) cu teoriile neoinstituționaliste (Coase, 1937, 1960; Williamson 1981; North 1990) și sociologia economică reprezentată, În primul rând, de Fligstein (1996) și Bourdieu (2000). Teoria pe care o dezvoltăm este aceea că piețele se „stabilizează” (În sensul reducerii incertitudinii, volatilității și competiției) prin mecanisme culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
altele decât costurile de producție propriu-zisă a bunurilor (fie acestea materiale sau simbolice) transferate. Ele variază Între-instituțional astfel că organizațiile ar rezulta din eforturile de economisire a costurilor tranzacționale. Ulterior, economistul instituționalist O.E. Williamson transformă modelul explicativ al lui Coase Într-o veritabilă paradigmă, intitulată „economia costurilor tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ. Economia costurilor tranzacționale presupune, În concepția sa, trei etape: „identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ci al unui proces de construcție În care actorii implicați operează cu o cunoaștere imperfectă a realității. Concepția lui North se depărtează astfel de realismul economic, apropiindu-se de constructivismul sociologic și de sociologia cunoașterii. Neoinstituționalismul economic reprezentat de R. Coase (1937, 19601), O.E. Williamson (1981, 1991, 1993) sau D.C. North (1981, 1990) echivalează cu o schimbare de paradigmă În economie. Economiștii pleacă de la asumpția că actorii sunt utilitariști (self-interested) și, Într-o manieră analitică, ajung la concluzia că organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
operaționalizată pentru a putea fi utilizată În cercetări empirice. 3. Natura firmei - teoria lui R. Coase Deși nu folosește explicit termenul de „costuri tranzacționale”, Coase este considerat promotorul noii teorii. În articolul său din 1937, „The Nature of the Firm”, Coase se Întreabă „de ce există firme?” În condițiile În care, conform asumpțiilor neoclasice, coordonarea producției se realizează pe piață, prin mecanismul prețurilor? Structura internă a organizațiilor este generată de diviziunea muncii (specializare) și coordonare. Cum Însă diviziunea muncii există și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În alocarea resurselor de către antreprenorul - coordonator care dirijează producția. Nu necesită argumentare faptul că piața și firmele sunt modalități (instituții) alternative de coordonare a producției. Coase Își propune să explice ce determină alegerea Între aceste două mecanisme. Este limpede, spune Coase, că „există un cost al utilizării mecanismului prețurilor”. Acestea sunt costurile informării cu privire la prețurile relevante, costurile negocierii, Încheierii și impunerii unor contracte diferite pentru fiecare tranzacție independentă corespunzătoare unor activități diferite. Costurile identificate de Coase au fost ulterior desemnate costuri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
două mecanisme. Este limpede, spune Coase, că „există un cost al utilizării mecanismului prețurilor”. Acestea sunt costurile informării cu privire la prețurile relevante, costurile negocierii, Încheierii și impunerii unor contracte diferite pentru fiecare tranzacție independentă corespunzătoare unor activități diferite. Costurile identificate de Coase au fost ulterior desemnate costuri tranzacționale. Rațiunea existenței firmelor ar consta tocmai În evitarea costurilor asociate contractării Între factorii de producție. Prin contractul de muncă, deținătorul unui factor de producție se angajează să respecte ordinele unui antreprenor privind activități diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de muncă, deținătorul unui factor de producție se angajează să respecte ordinele unui antreprenor privind activități diferite Între anumite limite. Firmele apar atunci când contractul de muncă, mai avantajos, Înlocuiește contractele privind furnizarea de resurse pe termen scurt. Firma este, spune Coase, un sistem de relații ce se formează atunci când alocarea resurselor depinde de decizia unui antreprenor. Distincția fundamentală Între firmă și piață constă În faptul că prima se bazează pe autoritate În alocarea resurselor. Avantajul firmei față de piață este câștigul rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fie cunoscute și, În mare măsură, predictibile. Așa cum vom vedea, În dezvoltările ulterioare ale teoriei costurilor tranzacționale și În special În teoria lui Williamson, incertitudinea devine conceptul cheie pentru Înțelegerea avantajelor comparative ale organizațiilor față de piețe. Pe de altă parte, Coase (1931) oferă, În cadrul teoriei, și răspunsul la Întrebarea: de ce nu sunt toate activitățile dintr-o economie integrate Într-o singură companie sub comanda unui antreprenor? Răspunsul rezidă În recunoașterea existenței unui cost al managementului, costul asociat monitorizării și măsurării performanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acestora. Dimensiunea optimă a firmei ar fi așadar determinată de egalitatea dintre beneficiul marginal al managementului (scăderea costului tranzacțional al pieței) și costul marginal al managementului. De la prima publicare a studiului său În 1937 până la decernarea premiului Nobel În 1991, Coase și-a dezvoltat și ajustat teoria În mai multe rânduri. Dacă articolul din ’37 viza exclusiv nivelul microsocial, mai precis rațiunea de agregare a factorilor de producție În cadrul firmei, studiile sale recente vizează nivelul macrosocial, ceea ce Coase (1992) desemnează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Nobel În 1991, Coase și-a dezvoltat și ajustat teoria În mai multe rânduri. Dacă articolul din ’37 viza exclusiv nivelul microsocial, mai precis rațiunea de agregare a factorilor de producție În cadrul firmei, studiile sale recente vizează nivelul macrosocial, ceea ce Coase (1992) desemnează prin sintagma, „structura instituțională de producție”, referindu-se la echilibrul ce caracterizează o economie la un moment dat Între relațiile de piață și relațiile de autoritate, respectiv numărul de tranzacții ce se realizează administrativ, intern, În cadrul organizației și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ele nu dispar și apar continuu, ci mai degrabă se permanentizează producând o structură stabilă. În plus, ele sunt adeseori dublate de linii albastre sugerând relațiile de autoritate Între firme. Această structură ce se conturează coloristic vizitatorului nostru este ceea ce Coase (1992) denumea structura instituțională de producție. Explicația pe care Coase o dă configurației structurale existente la un moment dat amestecă variabile economice, dar și instituționale (sistemul legal joacă un rol important În stabilirea configurației fiind cel care alterează costurile marginale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
legal joacă un rol important În stabilirea configurației fiind cel care alterează costurile marginale ale tranzacționării și respectiv managementului), Înscriindu-se În ceea ce numim noua economie instituțională și, mai precis, paradigma costurilor tranzacționale. Structura instituțională de producție (SIP) minimizează, afirmă Coase, costurile totale pentru output-ul produs. SIP este determinată de relațiile ce se stabilesc Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale (de management). Aceasta vizează maxima eficiență care rezultă din economia costurilor tranzacționale și economia costurilor organizaționale. Relațiile Între costurile tranzacționale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Relațiile Între costurile tranzacționale și costurile organizaționale sunt afectate de legi (reguli formale) ce trebuie considerate În orice analiză a sistemului economic. Sintagma costuri totale este sugestivă pentru slaba operaționalizare a conceptului de costuri tranzacționale, principala critică adusă lucrărilor lui Coase. Costurile totale includ astfel costurile asociate tranzacțiilor pe piață, dar și costurile organizaționale (de management) și, nu În ultimul rând, pe cele de producție. Sistemul de legi influențează la rândul său relațiile ce se stabilesc Între acestea. Organizațiile emerg pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
felului În care sunt activate mecanismele care produc aceste configurații instituționale. În timp ce O.E. Williamson afirmă că instituțiile sunt „rezultatul firesc” al economisirii costurilor tranzacționale (apar logic, În virtutea consecințelor lor) avansând un soi de „funcționalism naiv” (Rowlinson, 1997), autori precum Coase (1991) sau North (1990) accentuează preponderent rolul statului În promovarea instituțională și „dependența de cale” (de istorie) a instituțiilor care nu sunt rezultate logice universale, ci mai degrabă rezultatele unor conjucturi istorice particulare decurg din urmărirea unor interese specifice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
altceva decât un proces de construcție a capacităților individuale ale actorilor și deci de diviziune a muncii care ulterior permite un nou tip de solidaritate, cea bazată pe diferență, și nu pe asemănare. Răspunsurile oferite de Williamson (1981a, 1981b) și Coase (1937, 1960) se bazează pe capacitatea discriminatorie a costurilor tranzacționale În situații sociale diferite; Williamson (1993) spune că eficiența unuia sau altuia din modurile de organizare identificate, În reducerea costurilor de tranzacționare, variază sistematic cu atributele tranzacțiilor. I O.E.
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
centrală fiind distincția instituțională dintre piețe - organizații, din perspectiva costurilor tranzacționale. Am analizat abordări instituționaliste (Williamson 1981; North 1990; Masten 1993) ce accentuează specificitatea construcției legale și sociale a organizației. Aceste abordări arată că „structura instituțională de producție”, cum denumește Coase (1992) „amestecul” de piețe și organizații ce ajunge să caracterizeze la un moment dat societatea, nu poate fi explicată În cadrul modelului neoclasic al echilibrului economic, ci este o funcție a gradului de incertitudine și impredictibilitate a mediului. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Durkheim - teoria solidarității organice) de care ne-am ocupat În capitolul precedent. V. Analiza instituțională a organizării social-economice Neo-instituționalismul economic a elaborat modele explicative ale organizării economice pornind de la asumpția acțiunii intenționale raționale, Însă În condițiile incertitudinii și asimetriei informațiilor (Coase 1960; Williamson, 1993), și a limitărilor cognitive ale actorilor (North (1990), Nelson&Winter (1982)). Totuși, chiar În aceste condiții de limitare cognitivă, maximizarea subiectiv posibilă, presiunea relativă către eficiență, explică arhitectura instituțională și structurală a organizării. Autori precum North (1990
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ce aveau relații implicate se informau reciproc cu mult timp Înainte asupra viitoarelor schimbări În procesul de producție (Încetinirea producției, orientarea către alte piețe) pentru a permite partenerului să se adapteze noii situații. Pentru a adapta teorema celebră a lui Coase (1960), am putea spune că, În lipsa costurilor tranzacționale, relațiile implicate și rețelele ar fi inutile ca soluții de coordonare inter-organizațională; piața ar fi optimă În alocarea resurselor. În condițiile complexității și incertitudinii mediului Însă, dar și a distorsiunilor ce pot
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unei concepții acționale explicite În privința actorilor pentru explicarea patternurilor sociale ale cooperării organizate/instituționalizate. Vom considera deopotrivă piețele ca și multitudinea formelor organizaționale și a rețelelor drept incidențe ale unui tip de cooperare formală care, În combinații diferite produc ceea ce Coase (1992) numea structura instituțională de producție sau, altfel spus, o anumită configurație a relațiilor de cooperare economică și socială În cadrul societății. VII. O teorie a câmpurilor organizaționale Definim câmpul social sau organizațional ca fiind o structură socială constituită din instituții
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
2000. Chandler, A.D., Strategy and Structure: Chapters in the History of the Industrial Enterprise, London, MIT Press, 1962. Clarkson, M.B.E., A Stakeholder Framework for Analyzing and Evaluating Corporate Social Performance, The Academy of Management Review, Vol. 20, Issue 1, 1995. Coase, R.H., The Nature of the Firm, Economica, New Series, Volume 4, Issue 16, 1937. Coase, R.H., The Problem of Social Cost, The Journal of Law and Economics, Vol. 3, 1960: 1-44. Coase, R.H., The Institutional Structure of Production, The American
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
MIT Press, 1962. Clarkson, M.B.E., A Stakeholder Framework for Analyzing and Evaluating Corporate Social Performance, The Academy of Management Review, Vol. 20, Issue 1, 1995. Coase, R.H., The Nature of the Firm, Economica, New Series, Volume 4, Issue 16, 1937. Coase, R.H., The Problem of Social Cost, The Journal of Law and Economics, Vol. 3, 1960: 1-44. Coase, R.H., The Institutional Structure of Production, The American Economic Review, Vol. 82, 1992: 713-719. Coleman, J., Foundations of Social Theory, Cambridge, Mass, The
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
of Management Review, Vol. 20, Issue 1, 1995. Coase, R.H., The Nature of the Firm, Economica, New Series, Volume 4, Issue 16, 1937. Coase, R.H., The Problem of Social Cost, The Journal of Law and Economics, Vol. 3, 1960: 1-44. Coase, R.H., The Institutional Structure of Production, The American Economic Review, Vol. 82, 1992: 713-719. Coleman, J., Foundations of Social Theory, Cambridge, Mass, The Belknap Press of Harvard University Press, 1990. Commons, J.R., Institutional Economics, The American Economic Review, Volume 21
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
and Action, Cambridge, Cambridge University Press, 2001. Masten, S.E., A Legal Basis for the Firm, În Williamson, O.E., Sidney, W.G., (eds.), The Nature of the firm: origins, evolution and development, Oxford, Oxford University Press, 1993. Winter, S.G., On Coase, Competence and the Corporation, În Williamson, O.E. (ed.), The Nature of the Firm, 179-195. Macauly, S., Non-contractual relations in Business: A Preliminary Study, American Sociological Review 28 (1) , 1963: 55-67. March, J.G., The Business Firm as a Political Coalition
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și vizigoții la vest. Germanii locuiau în sate, în case construite din lemn și pământ. Principalele ocupații ale triburilor germanice erau creșterea vitelor și cultivarea pământului. Muncile agricole erau ușurate de folosirea diferitelor unelte (sape, grape din lemn, seceri și coase din fier) și a plugului greu din lemn cu brăzdar de fier, pe roți și tras de boi. Lângă case se aflau grădini de legume. Complementar, se ocupau cu pescuitul și vânătoarea. Progrese însemnate au realizat în extragerea minereurilor de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Încinge o nouă petrecere. După terminarea petrecerii, pentru tinerii căsătoriți Începe o viață nouă. Am parcurs firul vieții omului prin botez, am trecut prin căsătorie și ajungem la moarte. Această creează frică, repulsie, fiind Înfățișată ca un schelet cu o coasă În mînă. Pentru cel plecat din lumea aceasta există convingerea că În altă lume Îi va revedea pe cei dragi. În acest sens exemplific prin două mărturii: ăă Mătușa Maria: ,, A mai fost o femeie la noi În sat care
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]