2,111 matches
-
profilului publicației, sunt ale unui om plăcut, blajin, de lume. În nuvele el se fixează asupra cadrului local, alegându-și personajele din mediile satului și orașului ardelean. Conflictele sunt însă schematice, maniheiste, apăsat moralizatoare (Animă pentru animă, Amor și ambițiune, Colibă și palat). În unele narațiuni se insistă asupra obiceiurilor, datinilor, elementelor de literatură populară (Pricoliciul, Marți seara). Prozatorul are gustul observației bonome, oarecare vervă ironică și autoironică, găsește când și când tonul, cuvântul simplu, firesc (O călătorie la nuntă, Mai
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
paradis de o paralizantă frumusețe, «o frumusețe care se risipește în golă, după cum o definește autorul, încercând să înțeleagă alteritatea absolută. Cartea lui Ioan T. Morar este o mărturie că trăim într-un soi de «trib planetară, în care metafora colibei băștinașilor dotate cu antenă de satelit spune totul despre abolirea distanțelor și a timpului. Ioan T. Morar a surprins Noua Caledonie într-un moment în care, sub presiunea vremii, se pregătește să sară - și o face cu grație de felină tropicală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
treia, dar renunțarea la vocabularul evaluativ, frazele generice, modalitatea deontică și înlocuirea acestora cu modalitatea epistemică și perceptuală ca și îndepărtarea comparativelor, toate duc la crearea unui text total diferit: Se pare că nu toți oamenii sînt mulțumiți cu liniștea colibei lor: unii vor frămîntări sau și le provoacă ei înșiși. Poate că sînt mulți cei care îndură condiții mai proaste decît ale acelei femei, și e posibil ca aceștia să se revolte cu oarecare rezerve împotriva destinului lor... Femeile par
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
e ușor să găsești spațiile determinante sau determinate cauzal, de la Înalta Curte de Justiție învăluită în ceață din Casa umbrelor la Închisoarea datornicilor din Micuța Dorrit. Tot astfel și la Faulkner, cadrul are un rol important: în Barn Burning, coliba sărăcăcioasă în care se mută temporar familia Snope este în concordanță cu soarta ei mizeră și oprimată, tot așa cum conacul alb și strălucitor al noului lor proprietar, maiorul De Spain, corespunde măreției și rafinamentului acestuia, și mai ales soției sale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
împarte în următoarele tipuri și categorii: 1. Restaurant - unitate gastronomica în care se servesc preparate culinare, produse de cofetărie, patiserie etc.: 1.1. Restaurant clasic 1.2. Restaurant cu specific: 1.2.1. Restaurant cu specific local (han, sura, dobrogean, colibă, moldovenesc, bănățean) 1.2.2. Restaurant cu specific național 1.2.3. Crama 1.3. Restaurant cu program artistic 1.4. Restaurant specializat: 1.4.1. Restaurant pescăresc 1.4.2. Restaurant vânătoresc 1.4.3. Restaurant zahana 1.4
ORDIN nr. 103 din 6 noiembrie 1998 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare şi procedura de autorizare sanitară veterinara de funcţionare a unităţilor supuse controlului sanitar veterinar şi privind aprobarea efectuării de activităţi de export cu produse de origine animala şi cu alte produse supuse controlului sanitar veterinar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122547_a_123876]
-
în jurul marilor domenii, barbarii adoptînd în general și adaptînd sistemul roman al villa-ei. Fie că posesorul său era un membu al vechii aristocrații provinciale sau descendent al cuceritorilor barbari, villa prezintă, în centrul său, o zonă cultivată, încercuind locuința stă-pînului, colibele sclavilor sau ale țăranilor și clădirile de exploatare e ceea ce se numește ager și o fîșie de pămînturi necultivate și de păduri, în care se merge la cules, vînătoare sau tăiat de lemne: saltus. Pe lîngă aceste mari domenii, erau
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Femeile se adunau mai multe la un loc, de obicei la familia cea mai calică, pentru a comenta evenimentul. Cele din calicime își dădeau cu părerea că lor, la o adică, n-au ce să le ia. Porcul este la coliba din Sărătură. Găini n-am decît două și nimeni nu le poate prinde, că s-au sălbăticit, se lăuda o pămînteancă. Vaca este a mamei. Bătrîna are peste optzeci de ani. O să se îndure să o ia la pușcărie? Ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Era un paradis pentru cei care erau pătimași de acest sport. Am prins mulți pești și toți erau mai mari decît noi. Seara m-am dus singur să vizitez un indian bătrîn și foarte singuratic. M-a primit într-o colibă rudimentară, dar surprinzător de călduroasă. Eu nu vă pot înțelege pe voi, albii, îmi spune bătrînul. Din ce motiv? Sînteți altfel de oameni. Eu mă duc, prind un pește și vin acasă. Mănînc din el o saptămînă. Apoi mai prind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
guldeni, la care se adăuga goștina și deseatina, precum și obligația de a presta 12 zile de muncă în folosul stăpânului de moșie și de a efectua diferite munci în folos public. Leneși și insolenți cu stăpânii lor, țăranii trăiau în colibe mici împrăștiate în cuprinsul satelor, cel mai adesea fără curte, grajduri, grădină sau fântână, principala avere a lor constând în animalele pe care le dețineau. Muncile prestate în folosul stăpânului erau făcute mai ales prin constrângere, iar agricultura practicată era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
transformați în adevărați membri ai statului. Despre starea țărănească. Țăranii din Bucovina sunt mai întotdeauna o populație leneșă, mincinoasă și obraznică față de stăpânii lor, obișnuită să-și împlinească micile lor munci, fie în urma înjurăturilor, fie în urma bătăii. Casele lor sunt colibe mici și împrăștiate ici și colo, cele mai adesea fără grădină, fără curte, fără fântână. Agricultura este în cea mai proastă stare, deoarece țăranul obișnuiește să semene doar atât de cât are nevoie până la începutul anului următor. Cauza acestui fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cea mai proastă stare, deoarece țăranul obișnuiește să semene doar atât de cât are nevoie până la începutul anului următor. Cauza acestui fel de comportare a sa se întemeiază însă pe îndoiala dacă va putea păstra în anul următor mica sa colibă, care, după spusa lui, nu-l costă nimic, sau va trebui să se mute în altă parte? Averea acestuia constă în vitele sale, pe care le ia cu sine, la locul noului său domiciliu, după ce-și părăsește coliba. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sa colibă, care, după spusa lui, nu-l costă nimic, sau va trebui să se mute în altă parte? Averea acestuia constă în vitele sale, pe care le ia cu sine, la locul noului său domiciliu, după ce-și părăsește coliba. În Moldova găsește acesta oricând moșii, ceea ce este urmarea unei guvernări zgârcite, căci principele, atât timp cât se bucură de dreptul guvernării, nu face decât să stoarcă bani și acordă oricărui țăran, ba și unor sate întregi, învoirea de a se muta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
state ereditare, în măsura în care sunt compatibile cu situația țării. Despre transformarea țăranilor. A. În primul rând ar fi necesară emiterea unei ordonanțe, prin a cărei înștiințare fiecărui țăran să se impună un timp anumit, în care să fie obligat să aducă coliba sa în stare de a fi folosită și de a nu mai trăi împrăștiat. B. Pentru ca animalele expuse tuturor stihiilor să ajungă la o creștere mai mare și să nu mai fie lipsite de îngrijirea necesară pe mai departe, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acesta să revină moștenitorilor necesari, ca un drept de succesiune ereditară ab intestato, ceea ce i-ar încuraja de la sine pe oameni să aducă pământul roditor într-o stare cu totul înfloritoare și să-i facă să nu-și părăsească nicicând colibele. D. Înființarea câtorva colonii, care să-i servească țăranului drept exemplu pentru agricultură, ar putea fi aici avantajoasă, numai dacă s-ar ține îndeajuns seama de păstrarea aceleiași religii a poporului încăpățânat, și în ciuda faptului că împărțirea terenurilor amintită sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în alegerea unui partener de viață. Dar, dacă maladia kuru este de origine infecțioasă, mai era nevoie să se găsească și vectorul sau vectorii virusului, precum și motivul distribuției lui anormale pe vîrste și sexe. Cercetă rile vizînd alimentația și insalubritatea colibelor în care locuiesc femeile (separat de soții sau tații lor, care locuiesc împreună într-o casă colectivă ; întîlnirile amoroase au loc în pădure sau în grădini) nu au condus la nici un rezultat. Cînd etnologii au pătruns la rîndul lor în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
frunze, iar asta nu pentru că ar fi toamnă. Să coborâm Însă puțin În - poate suflet, dar sigur - mentalitatea omului - nu primitiv, dar - primordial. Acela care-și Închipuia că bolta cerească, un fel de acoperiș al pământului Întreg, precum avea și coliba lui, trebuie să se sprijine pe un stâlp. Ca și acela din colibă, stâlpul lumii trebuia să fie musai un arbore. Dar unul care, pentru că susținea cerul, sălașul zeilor adică, trebuia el Însuși sanctificat. Și, cum „câte bordeie atâtea obiceie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate suflet, dar sigur - mentalitatea omului - nu primitiv, dar - primordial. Acela care-și Închipuia că bolta cerească, un fel de acoperiș al pământului Întreg, precum avea și coliba lui, trebuie să se sprijine pe un stâlp. Ca și acela din colibă, stâlpul lumii trebuia să fie musai un arbore. Dar unul care, pentru că susținea cerul, sălașul zeilor adică, trebuia el Însuși sanctificat. Și, cum „câte bordeie atâtea obiceie“, fiecare popor a venerat, În calitate de stâlp al cerului, de arbore cosmic, o specie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sălașul omului. Deja În așezarea de la Cernavodă, de acum 5 milenii, el Își lasă oasele, dreptu-i cam ciuntite, semn să ai noștri strămoși procedau cu el precum chinezii, dar și excrementele, semn că el nu era vânat, ci hălăduia printre colibe. Carnea de câine nu e atât de competitivă; mai ales că nici nu-și vinde pielea cu una cu două, și-și cunoaște prea bine „aliatul“. Mai dulce e aceea de porc, oaie, capră... Și așa, câinele și-a aflat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe măsura posibilităților mele profesionale și senzoriale s-o cultiv copiilor noștri. Așa au fost toți profesorii noștri, de fapt dacă mă gândesc bine, un singur aspect mi-a dat de furcă, la chimie n-am știut niciodată dacă doamna Colibă pronunța în scheme și formule „șase” ori „șapte”. Avea doamna Colibă o certă tendință de juxtapunere în plan auditiv a celor două cifre. Anii de liceu m-au făcut să cresc și să capăt încredere în mine, în valorile mele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
noștri. Așa au fost toți profesorii noștri, de fapt dacă mă gândesc bine, un singur aspect mi-a dat de furcă, la chimie n-am știut niciodată dacă doamna Colibă pronunța în scheme și formule „șase” ori „șapte”. Avea doamna Colibă o certă tendință de juxtapunere în plan auditiv a celor două cifre. Anii de liceu m-au făcut să cresc și să capăt încredere în mine, în valorile mele, în colegi, profesori, oamenii din jur. Colegii mei, dragii mei colegi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
au fost împroprietăriți aici oameni din alte zone: Rotunda, Valea Poienii, Tătăruși. Aceștia au format Satul Nou, care se întinde de la pârâul Probota până spre Heci, pe malul Siretului. Dintre familiile vechi, cu rădăcini adânci în pământul Probotei sunt: Irimia, Colibă, Ungureanu, de unde și denumirea de neamul Irimeștilor, al Colibenilor, al Ungurenilor. Din cele mai vechi timpuri, ocupațiile probotenilor sunt agricultura, creșterea animalelor și lucrul în domeniul forestier. Pământul Probotei se dispune pe trei trepte de vegetație: luncă, silvostepă și vegetație
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cuvinte dulci citov (nu-i) (nu-i) întreg la minte ciucă ordin către un copil să stea locului coastăn bufet cobghile picioroange, încălțări prea mari, lemne încrucișate pe care se pune plugul ca să fie transportat târâș cohâcăi(a) a tuși colibă adăpost de nuiele cop unitate de măsură mai mare de 1 litru coprine narcise cosoi nojiță, curelușă cu care se leagă opincuile pe picior cotârlăit căutat prin buzunare cotorosât certat coveartă plic pentru scrisori crampăn târnăcop cremene piatră dură care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Faptul că puterea lui Eminescu de a retrăi trecutul e atât de mare încât sporește sentimentul golului 32, accentuează logica prin care poetul este cu atât mai credibil cu cât el nu dorește în schimb decât să aibă, ca atunci, colibă de trestii, mitutică 33. Într-un cuvânt, să fie încă odată/ [...] în locul lui natal 34. Simplitatea dorințelor sale în legătură cu satul natal este atât de mare întrucât emerge din esențele copilăriei: satul există în conștiința copilului ca o lume, ca unica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
după ce la Cernăuți a văzut case cu mult mai arătoase decât o aveau părinții pe cea de la Ipotești, preferința lui Eminescu pentru casa mitutică reprezenta ecoul fiorului liric al copilului care stătea pe malul lacului din pădure, unde-și făcea colibă de trestii, mitutică -/ În ea un pat de scânduri; pe el un pui de-odor/ Să doarmă 46. În realitatea poetică eminesciană, casa apare cinematografic, iar realitatea ipoteșteană nu o dezminte: În pădurea nepătrunsă/ O căscioră e ascunsă,/ Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
privește atmosfera concretă din interiorul casei, ea nu este surprinsă nicăieri în operă. Descrierea din Călin (File din poveste) seamănă mai degrabă cu aceea pe care o bănuim a fi cea a dependinței din incinta exterioară casei: Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți,/ Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț;/ Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă;/ Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]