3,820 matches
-
din ea decât cei mai puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din șosea, pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele de nisip rezultate din măcinarea rocilor. După ce coborâm, încerc să urc pe prima colină desculț, dar nisipul îmi frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pietros, din spatele castelului, unde se vede o cruce. Alături, se află o movilă mai mică. După moartea stăpânului său, câinele lui Scotty n-a mai vrut să mănânce, a murit la trei săptămâni și a fost înmormîntat tot în vârful colinei. Eu nu găsesc nimic sublim în Valea Morții. Mă străduiesc în zadar să descopăr ce i-a fermecat pe "domnul Johnson" și pe alții, aici. Unii au pretins că Valea Morții, cu aspectul ei de peisaj submarin, de "superproducție geologică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unor orașe albe inundate de o lumină egală, ce se difuza repetat. Prin acele cetăți minunate trecea radioasă. Portativul era un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul grădinilor, arpegiile curbau colinele și din cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos ca răsfirarea fină a unui jet d'eau. Apoi seara cădea în acorduri minore peste cetăți. Ritmul cu frază
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îmbogățește sensibilitatea. Îi înalță ființa. Îi justifică voința de a nu muri. Se simte, ca Petre Țuțea, „român de meserie”, “român prin vocație”, așa cum de mic a fost crescut în casa părintească. În luminișurile cu iarbă și trifoi din suișul colinei se vede copilul, prins cu mânuța de roata istoriei, păscând oițele casei cu șapte copii, spre bucuria binecredincioasei sale mame și a vrednicului său tată. O casă și o familie în care domneau credința și chibzuința, veselia și veșnicia. O
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Statmajoristul Ion Antonescu, a fost trimis în mod special, la un moment dat, în spatele frontului pentru a face ordine. Asa se explică faptul că Rakovschi cu echipa lui a fost arestat la timp și închis la Galata, pe una din colinele Iașiului, unde este Mănăstirea lui Petre Șchiopu. Dar numărul rușilor, în proces alert de bolșevizare cu centrul sovietic=comandament în barăcile de la Socola-Iași, l-au eliberat. Savel și-a împrospătat documentarea cu Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, ediția 1989
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
noastră”. “Vom lupta alături de dumneavoastră”, dovedind că ne cunoșteau detaliat nevoile, durerea națională, degringolada din armata rusă (Iunie 1917),etc., etc. Părintele lui Savel i-a fixat în minte fostului copilandru, momentul sublim al trecerii în revistă a trupelor pe colina Copoului ieșean, când generalul Berthelot a decorat ofițeri și unități militare și când, într- un entuziasm și unitate istorice, Castaldi a dirijat corul care interpreta creația sa: Imnul La arme !: “Cei de-un sânge și de-o lege La arme
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pregătirea și reușita unor fii ai satului la școlile în care s-au realizat ca oameni de bine. Cât voi mai trăi nu voi înceta să iubesc satul nașterii mele, cu gospodari încercați care au sporit prin muncă stăruitoare rodnicia colinelor din jur pline cu vii nobile, precum și sporul de recoltă obținut pe loturile îndepărtate de la Nenecșoaia, Țapu sau Valea Nucului. Cu dragostea de totdeauna, vă salut din inimă și urez adunării spor în discuții de suflet și alte noi adunări
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
simtă că era acceptat În grupul lor, la urma urmei avea și el cîteva milioane. Prin căsătorie desigur. Către ora unu dimineața, arhitectul la modă mutase casa mult visată undeva pe o plajă din sud și o construise pe o colină, cu vedere la mare. — Pentru tine, Susan. — Ce-ți trece prin cap, darling... MÎine o să te simți rău. Dar el nu se lăsa și voia să mai danseze, clătinîndu-se Într-o parte și Într-alta, nu mai avea mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încetul cu Încetul Îl birui somnul și nu putu urmări cum se sfîrșise petrecerea. — Plecăm... Plecăm cu toții, spunea Juan Lucas. În realitate, arhitectul devenise greu de suportat. Ajunsese În starea În care jura că-i pune la dispoziție casa de pe colină, cu vedere la mare, complet mobilată pentru a doua zi de dimineață. Abia se ținea pe picioare, dar voia neapărat să danseze. Și lui Susan i se făcuse tare milă de bietul băiat. Dar venise totuși momentul să facă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i-au spus că voiau să folosească multe suprafețe de sticlă și el, revizuindu-și Încă o dată ideile funcționaliste și privind cecul pe care i-l dăduseră, a optat pentru un fericit eclectism: casa aceea ca de cristal de pe o colină din Monterrico, cum?, Încă n-ai văzut-o?, s-a publicat fotografia ei În toate revistele! Erau foarte fini stăpînii casei de cristal de pe colina Monterrico și se spune că Juan Lastarria a strigat: „M-au chemat!“, cînd a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
l dăduseră, a optat pentru un fericit eclectism: casa aceea ca de cristal de pe o colină din Monterrico, cum?, Încă n-ai văzut-o?, s-a publicat fotografia ei În toate revistele! Erau foarte fini stăpînii casei de cristal de pe colina Monterrico și se spune că Juan Lastarria a strigat: „M-au chemat!“, cînd a primit invitația pentru cocteilul de inaugurare, În orice caz e sigur că s-a gîndit la Juan Lucas, trecuse o bună bucată de vreme de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o pleznească pe uriașa blondă care se dădea jos iute dintr-un MG sport și care, Înaltă și Îmbrăcată cu pantaloni și cu un accent și mai ciudat decît Înainte, striga la el: „Dă Înainte și lipește-ți mașina de colină, nătărăule“. Lastarria simți că se Întoarce la vremea cînd actuala lui soție era Îndrăgostită de el, deși avea un singur costum de haine, deși ajunsese la vremea cînd ea se Îmbolnăvea ori de cîte ori erau invitați la cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau invitați la cîte o petrecere. Se Întoarse la Cadillac și, atingînd clanța portierei, vru să fie Juan Lucas și Încercă să-i spună „Domniș...“, Însă blonda cea Înaltă și cu pantaloni se răsti la el „Lipește-ți mașina de colină!“, iar el se gîndi că poate știa judo și-și aduse aminte de filmele nord-americane de spionaj, nu poți ști niciodată și se urcă sprinten, afundîndu-se În sofaua roșie a Cadillacalui, dădu drumul la motor, simți că era un avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu audă zgomotul, sperînd astfel să uite situația ridicolă În care intrase. Înainta și mai mult și se frecă din nou de pămînt, iar blonda, care se așezase la volanul unui MG decapotabil, ascultă cum se freacă aripa de marginea colinei și porni din nou motorul luînd-o În sus, prăpădindu-se de rîs și spunîndu-și că pesemne așa erau toți cei care veneau la cocteil și că o să rămînă cu pantalonii ei murdari și minunați. Toate camerele dădeau spre enormul patio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Închidea acest patio din trei părți; rămînea o latură deschisă, care, ceva mai Încolo, se transforma Într-o grădină unde se Întrezărea o piscină luminată la fel de misterios și mai departe Începea o pădure care se prelungea pe un povîrniș al colinei; se spunea că În mijlocul pădurii era o lagună cu rațe sălbatice. Vreo sută de invitați treceau prin sticla enormă și deschisă a ușii de la intrare și dădeau mîna cu Ernesto Pedro de Altamira, care se simțea destul de rău cu neurastenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
degetele lui foarte lungi, sprijinindu-și ușor mîna de genunchiul Îndoit. Finita și Ernesto Pedro de Altamira Îl Însoțiră pe prim-ministru pînă la ușă; acolo așteptară pînă ce automobilul său pomi și se Îndepărtă pe drumul care cobora de pe colină luînd-o spre autostrada Întunecată din Monterrico și de acolo mai departe, pe șoseaua care aducea la Lima. Amîndoi se Întorceau acum În patio. „PÎnă la ce oră o să țină și petrecerea asta?“, se Întreba Finita văzînd că musafirii ei continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duc să beau un pahar de apă, Su-Susan“, se bîlbîi și ieși glonț după apă, ca să poată lua pastila albastru electric de la nouă și jumătate și fiindcă vidul din fața lor, hăul imens și negru al nopții În partea asta a colinei Îl Îndemna cu o forță irezistibilă să-și azvîrle dantura spre Lima, spre Monterrico În orice caz, da, Altamira simți că nu mai poate suporta și Își privi mîinile foarte albe brăzdate de vene albastre, asemenea pastilei de la ora unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trecu prin minte că trebuia să-și ia rămas-bun de la musafiri fără dantură, aveau să-l vadă cu fața scofîlcită și brăzdată de riduri și poimîine era duminică după-masă. Fu cît pe-aci să se arunce de pe terasă din vîrful colinei, cu dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie mai tare decît femeia și, În numele rasei albe, se Întoarse să se uite la casa lui spațioasă, cu Întinsul patio luminat misterios, poate că priveliștea asta reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ceasul de mînă mai erau trei minute pînă la zece și Îmbătrînise atît de mult, Încît Susan Îl Îmbrățișa, rugîndu-l să nu se mai deranjeze să-i conducă pînă la ușă. CÎteva minute mai tîrziu Jaguarul cobora panta de pe colină, părăsind În viteză proprietatea particulară a lui Ernesto Pedro de Altamira. Suedeza, goală În camera ei, dăduse la o parte un colț al draperiei uriașe și privea automobilul care se pierdea În noapte printr-o placă de sticlă care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părul să zboare În voie. Jaguarul devora distanțele și curbele apăreau Întotdeauna Înainte de a putea atinge viteza maximă, le vedea În ultima clipă. Juan Lucas pătrunsese În sectoarele unde Încă nu se construise nimic, În locurile cele mai Întunecoase de pe colina Monterrico și Susan probabil că Închisese ochii, fiindcă stătea mută și nemișcată, lăsîndu-și mai departe părul să zboare pe spate În bătaia vîntului. — Ne-am rătăcit, Îi spuse Juan Lucas pe neașteptate. — Mai rătăcește-te Încă o clipă, darling. Spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
barul de vară cum se lasă umbra nopții peste pajiștea terenului de polo, făcînd să se prelungească grădina pînă departe În zarea Întunecoasă și cum terenul de minigolf, care era ca o bijuterie, roșu cu căsuțe albe, tuneluri, podețe și coline, se cufunda și el În Întuneric, dar păstrîndu-și totuși culorile, chiar dacă erau mult mai estompate. Înaintea privirilor lui, verdele, albul și roșul luau negrul cu asalt. În seara aceea, Juan Lucas tocmai adăugase o nouă dimensiune plăcerii sale. Aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Irlanda Irish coffee e mai mult whiskey decât cafea. Așa că, pe măsură ce se-ntuneca și localitățile alu necau pe lângă noi, starea mea de confuzie creștea tot mai mult. Am trecut granița (pur imaginară) spre Irlanda republicană și ne-am afundat printre colinele ei către Annaghmakerrig. Se lăsase noaptea. Șoferul nu era nici el cu totul „sober“ și pălă vrăgea într-o limbă numai a lui. Din zece cuvinte chipurile englezești înțelegeam unul. Noroc că una dintre poetele cu care eram stătea lângă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și nici nu dădea dependență. Ani întregi citise relatări uluitoare despre capacitatea medicamentului de a îmbunătăți cogniția prin stimularea fluxului de semnale dintre emisfere. Mai mulți cercetători pe care-i știa îl luau în combinație cu o doză mică de colină, un amestec sinergic despre care se spunea că dă rezultate mai bune asupra memoriei și creativității decât oricare medicament luat singur. Dar era prea laș să experimenteze cu o minte care era deja atât de tulburată. Țara mirării nu apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încuiată, nu știu ce-i lacătul închis, iubirea face din abis o pajiște imaculată. Misterul scos mai la vedere ca zorile ieșind din noapte și mai întotdeauna apte să verse de pe creste miere, aur topit care așteaptă pe scări din vârfuri de coline ca să încerce orișicine să-i urce măcar prima treaptă... 2013 La (s)cursuri universitare Profa ne dictează mai blazat, mai viu, acuși e amiază, colegele scriu... Dacă înebunește scrie fiecare, cine mai gândește - n sala asta oare?!. Decât toate-aceste dictate
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cum ne cuvântă alt poet și el vestit: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e nflorit”! Inima înseninată ca la dragostea dintâi, strânge-n brațe lumea toată cu planeta sub călcâi. Toate zilele sunt pline de-o prealuminată stare, primăvara pe coline scoate plantele la soare. Anu-acesta, mai târziu, este Paștele preasfântul; cerul cald, trandafiriu prinde-n brațe tot pământul, de aș vrea ca fiecare să se simtă cum mă simt; florile deschid la soare fermoare de argint. Neastâmpărat, las cartea și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]