1,791 matches
-
-lea Reich în Iugoslavia, pătrund în cartierul evreiesc Hatikva din sud-estul Tel Avivului, dând foc la 32 barăci. 2500 locuitori evrei fug din calea lor . Oamenii lui Salame însă nu-și traduc succesul în avantaj militar din cauza preocupării cu jafurile. Combatanții din Hagana reușesc în cele din urmă să-i pună pe fugă . La 9 decembrie primarii din Yaffa și Tel Aviv ajung la un acord de încetare a ostilităților pentru a salva recolta și exportul citricelor. În schimb, la 13
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Irgunului (ETzeL) sub comanda lui Amihay Paglin ("Giddi") a lansat o ofensivă contra arabilor din Yaffa, în cursul căreia a bombardat vreme de 72 ore centrul orașului. Au avut loc lupte grele din casă in casă până ce la 27 aprilie combatanții evrei au reușit să desăvârșească cucerirea cartierului Manshiye și să ajungă la litoralul mării. Aprox. 40 din ei au căzut în luptă iar 80 au fost răniți. Locuitorii arabi au fugit spre sud, în centrul localității. Din ordinul Londrei, trupele
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
păreau atunci a le surîde din nou musulmanilor). Strategii mecani vor profita de eroare, întorcând de partea lor sorții confruntării. Răzbunarea va fi cruntă : Mahomed însuși este rănit, iar unchiul său Hamza este ucis. Atunci când trupul acestuia este prezentat de către combatanții mecani soției lui Abu Sufian (numită Hind), aceasta se va apleca asupra cadavrului, va smulge ficatul mortului și va mânca din el. Hamza îi ucisese doar cu ocazia jafului de la Badr, atât tatăl cât și fratele, cât și un unchi
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
de baraj de artilerie, trupele irakiene au luat cu asalt peninsula. Toate pozițiile iraniene, puncte de comandă, depozite de muniție, puncte fortificate, au fost atacate cu iperită (gaz muștar), gaze toxice neuro-paralizante și artilerie convențională. În 48 de ore, toți combatanții iranieni au fost omorâți sau alungați din peninsulă. Și de această dată, succesul irakian s-a datorat folosirii pe scară largă a armelor chimice, interzise de tratatele internaționale. În cursul atacurilor cu gaze toxice, soldații irakieni au fost protejați de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Orașe și sate din ambele țări au suferit distrugeri. Surse iraniene au declarat că pierderile suferite au fost de 200 - 220 000 de morți, (surse occidentale susțin că ar fi fost de max. 262 000 de morți), respectiv 123 220 combatanți uciși, 60 711 dispăruți, plus 11 - 16 000 de civili. Combatanții includ 79 664 membri ai Gărzilor Revoluționare și 35 170 soldați ai armatei regulate. Prizonierii de război au fost în număr de 42 875, fiind internați de irakieni în
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
au declarat că pierderile suferite au fost de 200 - 220 000 de morți, (surse occidentale susțin că ar fi fost de max. 262 000 de morți), respectiv 123 220 combatanți uciși, 60 711 dispăruți, plus 11 - 16 000 de civili. Combatanții includ 79 664 membri ai Gărzilor Revoluționare și 35 170 soldați ai armatei regulate. Prizonierii de război au fost în număr de 42 875, fiind internați de irakieni în centre de detenție timp de 2,5 - peste 15 ani, după
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
iranieni au necesitat îngrijiri medicale prelungite, din care 52 195 (13%) au suferit de pe urma atacurilor cu gaze toxice. Între 1980 și 2012, 218 867 iranieni au murit ca urmare a rănilor căpătate în timpul războiului, conducând la o vârstă medie a combatanților de 23 de ani. Aceasta include și cei 33 430 civili, în bună parte femei și copii. Peste 144 000 de copii iranieni au rămas orfani ca urmare a pierderilor umane din timpul și de după război. Diverse alte surse estimează
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
grele, chiar dacă se găseau în defensivă, iranienii compensând lipsa armamentului greu și a tancurilor prin mobilitate mai ridicată și atacuri mai îndrăznețe. În același context, numeroși comentatori din mass-media acuză Iranul că ar fi folosit minori în timpul războiului, atât în calitate de combatanți, cât și pentru deminarea terenului folosind propriul corp. Se face referire cu precădere la membrii milițiilor Basij. Înființate în 1979 din ordinul ayatollahului Khomeini, aceste miliții erau compuse din tineri voluntari ce asigurau ordinea și diverse servicii sociale, în schimbul anumitor
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
o cerere ca toată populația să susțină războiul contra invadatorului irakian, pentru că practic nu s-a făcut nici o derogare de la lege. Cercetarea arhivelor militare, inclusiv de către istorici independenți, a arătat că doar cei peste 19 ani au fost admiși în calitate de combatanți activi. De la începutul regimului islamic, pe toată durata războiului, și până în ziua de azi, vârsta de recrutare pentru serviciul militar a fost de 19 ani pentru armata regulată, și de 17 ani pentru forțele de poliție. Serviciul militar se putea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
din cărămidă. În săptămânile asediului, timp în care rezistența castelului s-a bazat pe structura sa excepțional de rezistentă la care s-au adăugat forțele teutonilor refugiați și a voluntarilor din împrejurimi, conduși de războinicii încercați ai cetății de scaun, combatanții din ambele tabere au suferit nu doar pierderi umane și materiale, dar au fost afectați și de campania continuă de război, la care s-au adăugat boli specifice conflictelor îndelungate și a condițiilor sanitare precare ale epocii. Asediul este reconstituit
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
publicată în Reader's Digest. Urmarea acestui rezumat a fost o serie de conferințe reușite și apreciate în America. În Anglia a fost primită total opus, Hayek fiind discreditat profesional complet, chiar dacă la mijlocul anilor 1940 era alături de Keynes principalul economist combatant în combaterea economiei planificate.
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
parcat in piața Bolyai și înarmați de asemenea cu bâte, topoare, cuțite și alte obiecte contondente, în grup organizat, au incendiat autobuzele celor din Reghin, Hodac și Ibănești. Grupul maghiar a reușit să incendieze toate autobuzele cu care veniseră noii combatanți și să-i agreseze pe săteni. În aceste momente tensionate Mihăilă Cofariu a fost agresat. Unul din agresorii acestuia a fost cetățeanul român de etnie maghiară Barabás Ernő. Aceste momente au fost surprinse de aparatele de filmare ale cameramanilor prezenți
Conflictul interetnic de la Târgu Mureș () [Corola-website/Science/302088_a_303417]
-
unei forțe armate care să contracareze atacul Italiei. În octombrie 1935, președintele american, Franklin D. Roosevelt adoptase Actele de Neutralitate și a impus un embargo asupra armelor și munițiilor în ambele tabere, dar a extins și un „embargo moral” asupra combatanților italieni, printre care și alte obiecte de comerț. Pe 5 octombrie iar, apoi, în 29 februarie 1936, Statele Unite a încercat, cu un oarecare succes, să-și limiteze exporturile de petrol și alte materiale. Sancțiunile impuse de Societatea Națiunilor au fost
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
un teritoriu controlat împreună cu forțele militare ale croaților bosniaci în centrul Bosniei. Organizația Națiunilor Unite desfășoară forțe de menținere a păcii (UNPROFOR), însă acestea au un mandat limitat astfel că nu au fost capabile să împiedice comiterea unor atrocități de către combatanți. Anul 1993 reprezintă momentul culminant al războiului din Bosnia deoarece alianța inițială dintre bosniaci și croați se destramă și au loc câteva conflicte paralele. Astfel, în Bosnia centrală, izbucnește un război deosebit de violent între croați și bosniaci, conflict care se
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
înregistrează alianțe locale între sârbi și croați în luptele contra musulmanilor (la asediul orașului Sarajevo participă și forțele croate din localitatea Kiseliak, iar artileria sârbă bombardează partea bosniacă din Mostar). În conflictul din Bosnia centrală își fac apariția unitățile de combatanți musulmani străini (mujahedinii) care acționează în unități independente și comit crime de război contra populației civile. Această atitudine influențează și unitățile armatei bosniace. Corpul armatei bosniace din Zenica (supranumit chiar de către musulmanii bosnieci corpul Allah Akbar) adoptă o atitudine agresiv
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
era numit "solicitant" și era vărsat la armată. La început primea atribuții de ordonanță și avea ocazia să observe de la distanță câmpul de bătălie și posibilitatea traducerii în practică a teoriilor războinice care îi fuseseră inoculate, dar la nevoie devenea combatant. Abia la douăzeci de ani se ridica la dreptul de adevărat războinic al armatei Spartei, fiind obligat să servească până la vârsta de 60 de ani. La treizeci de ani, războinicul primea dreptul de a participa la adunarea populară, numită "apella
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
avantajos și au sperat să hărțuiască cu succes armata otomană. Începutul confruntării este în general plasat între orele 1:00 PM și 2:00 PM, dar durata exactă a bătăliei este greu de stabilit, ca dealtfel și numărul total de combatanți. Deși unii istorici au estimat durata bătăliei la circa două sau trei ore, aceasta pare puțin probabil datorită mai multor factori. Armata otomană nu s-a retras de pe câmp pentru a intra în tabără după bătălie, însă a rămas în
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
unor intervenții destabilizatoare a suveranității lor nominale, sub formă de sancțiuni, de embargouri, de supraveghere internațională a datoriei externe și de intervenții punitive pentru neconformare. Drept consecință, începe să dispară deosebirea anterioară dintre război și pace, dintre soldați și ne-combatanți, dintre beligeranți iar ordinea internațională rezultată reflectă din ce în ce mai mult modul controversat în care toți acești termeni sunt utilizați. Schmitt mai susținea că, după primul război mondial, a devenit evident un sistem mondial al cărui centru se muta de partea cealaltă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
conflicte și nu specifică dacă în noul nomos, ele dispar din cauza stabilității mai mari a sistemului sau pentru alte motive, de exemplu, pentru că ar avea efecte distructive excesive. După Schmitt însă apar noi tipuri de războaie, datorite apariției a noi combatanți nestatali ca participanți la războaie. În centrul acestei noi forme de a conduce războiul, Schmitt întrevede oameni care se identifică "total" cu obiectivele grupelor lor și de aceea nu au niciun fel de rețineri în atingerea obiectivelor lor, oameni care
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de "sfera teologiei". Pentru Schmitt, diferența totală dintre cele două războaie duce la concluzia că ele trebuie conduse în mod diferit. Reglementările existente pentru un război convențional (cum sunt de pildă convențiile de la Geneva, care fac o distincție clară între combatanți și populația civilă) își pierd valabilitatea în cazul unui război total, din moment ce diferențierea clară între cele două grupuri dispare. Teoria despre generalizarea războiului de partizani a fost publicată de Carl Schmitt în 1963, înainte de războiul din Vietnam. La vremea publicării
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Empire - Noua ordine mondială") a lui Michael Hardt și Antonio Negri. De asemenea, teoriile recente ale lui Herfried Münkler despre "războaiele asimetrice" sunt și ele legate de tezele lui Carl Schmitt. Agamben arată că prizonierii de la baza din Guantanamo sunt combatanți "în afara ordinii internaționale a lumii civilizate", concept similar cu cel introdus de Schmitt. În volumul său "Politiques de l'amitié" ("Politicile prieteniei") Jacques Derrida scotea în evidență necesitatea de a reconsidera opera lui Schmitt. El arată că există afinități între
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
germane au tranzitat Ungaria cu consimțământul lui Horthy. În semn de protest față de această acțiune, premierul ungar Pál Teleki s-a sinucis. La 22 iunie 1941, Germania a atacat U.R.S.S.. Ungaria a intrat în război de partea Axei (numărul combatanților uciși sau dați dispăruți în lupte fiind de 120.000-147.000). În 1942, după înfrângerea Germaniei și a aliaților Axei în Bătălia de la Stalingrad, Horthy a decis să înceapă negocieri de pace cu Aliații. Delegația secretă a fost condusă de
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
evidentă. În 1964, universitățile „Ludwig Maximilians” din München și „Johann Wolfgang Goethe” din Frankfurt i-au revocat diplomele. În 1931, la vârsta de 20 de ani, a intrat în organizațiile naționaliste "Stahlhelm" (Casca de oțel), "Bund der Frontsoldaten" (Liga Soldaților Combatanți pe Front). Această organizație a fost încorporată în organizația paramilitară a partidului nazist, SA, în 1933; Mengele s-a desprins la scurt timp scuzându-se cu probleme de sănătate. A cerut să fie membru al partidului nazist în 1937, iar
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
de a reprezenta întreaga națiune finlandeză. Ambele au eșuat permițând escaladarea crizei politice până la nivelul unui război civil în care s-a practicat teroarea pe scară largă, în loc să ajungă la un compromis și să la o înțelegere politică pașnică. Numărul combatanților finlandezi de cele două părți a fluctuat între 50.000 și 90.000. În timp ce Gărzile Roșii erau formate mai ales din voluntari (cu salariile plătite la începutul războiului), Armata Albă conținea doar 11.000-15.000 de voluntari, restul fiind recruți
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
industriale din sudul Finlandei. Muncitorii urbani și din agricultură alcătuiau majoritatea Gărzilor Roșii, în timp ce fermierii proprietari de pământuri și oamenii educați formau coloana vertebrală a Armatei Albe. Ambele armate au folosit copii soldați, în principal între 14 și 17 ani. Combatanții atât de tineri nu erau ceva rar în Primul Război Mondial; copiii din acea vreme erau sub autoritatea absolută a adulților și erau în general neapărați împotriva exploatării. În cazul Finlandei, condițiile haotice, mai ales la începutul războiului, au furnizat
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]