1,778 matches
-
primul elementele și a declarat că era vorba, cu certitudine, de aceeași cometă observată în 1772 și 1805. El i-a determinat periodicitatea (6,65 ani) și i-a prevăzut reîntoarcerea în 1832. Biela a ajuns apoi la aceleași rezultate. Cometa a fost denumită, mai târziu, după numele acestuia și nu după cel al lui Gambart, sau chiar al lui Gauss, ceea ce i-a părut nedrept lui François Arago care va scrie, despre aceasta, în "Astronomie populaire". Cometa a revenit cu
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
la aceleași rezultate. Cometa a fost denumită, mai târziu, după numele acestuia și nu după cel al lui Gambart, sau chiar al lui Gauss, ceea ce i-a părut nedrept lui François Arago care va scrie, despre aceasta, în "Astronomie populaire". Cometa a revenit cu bine în 1832. A fost reperată la 24 septembrie de matematicianul și astronomul englez John Herschel. Condițiile nu au fost favorabile pentru a fi observată în 1839. A fost regăsită la 26 noiembrie 1845 de părintele Francesco
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
la 24 septembrie de matematicianul și astronomul englez John Herschel. Condițiile nu au fost favorabile pentru a fi observată în 1839. A fost regăsită la 26 noiembrie 1845 de părintele Francesco de Vico, astronom la Observatorul Vaticanului. În cursul trecerii cometei la periheliu, la jumătatea lui ianuarie 1846, observatorii au constatat că astrul s-a scindat în două fragmente (care au fost desemnate atunci prin "1846 II A" și "1846 II B"). Cele două fragmente au fost observate împreună până la sfârșitul
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
aprilie. Ultima revenire a fost observată în 1852. Părintele Angelo Secchi a reperat astrul la data de 26 august 1852 de la Observatorul Vaticanului. A observat, la început, un singur nucleu. Al doilea, mai puțin luminos, a apărut la 15 septembrie. Cometa a fost observată până la sfârșitul lui septembrie 1852 și, de atunci, nu a mai fost văzută niciodată. Într-adevăr, la termenul reîntoarcerii așteptate în 1859, cometa a fost imposibil de localizat. Astronomii nu au avut succes nici în 1866, când
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
început, un singur nucleu. Al doilea, mai puțin luminos, a apărut la 15 septembrie. Cometa a fost observată până la sfârșitul lui septembrie 1852 și, de atunci, nu a mai fost văzută niciodată. Într-adevăr, la termenul reîntoarcerii așteptate în 1859, cometa a fost imposibil de localizat. Astronomii nu au avut succes nici în 1866, când condițiile de observație erau favorabile. Oamenii de știință au sugerat că astrul s-a spart în fragmente multiple imposibil de văzut. În 1872, an care coincidea
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
imposibil de localizat. Astronomii nu au avut succes nici în 1866, când condițiile de observație erau favorabile. Oamenii de știință au sugerat că astrul s-a spart în fragmente multiple imposibil de văzut. În 1872, an care coincidea cu reîntoarcerea cometei, și-a făcut apariția un nou roi de meteori numiți "Andromedizi" (radiant situat în constelația Andromeda). La 27 noiembrie 1872, o ploaie de stele a iluminat cerul, cu o rată de 3.000 de meteori pe oră. Calculele au demonstrat
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
făcut apariția un nou roi de meteori numiți "Andromedizi" (radiant situat în constelația Andromeda). La 27 noiembrie 1872, o ploaie de stele a iluminat cerul, cu o rată de 3.000 de meteori pe oră. Calculele au demonstrat afilierea la "cometa Biela". Roiul s-a arătat din nou activ în noiembrie 1885, de data aceasta cu o rată de 15.000 de meteori pe oră. "Ploaia de stele căzătoare" și-a făcut reapariția în 1892 și 1899. De atunci roiul se
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
arătat din nou activ în noiembrie 1885, de data aceasta cu o rată de 15.000 de meteori pe oră. "Ploaia de stele căzătoare" și-a făcut reapariția în 1892 și 1899. De atunci roiul se pare că a secat. Cometa P/2001 J1 (NEAT), descoperită de S. Pravdo, E. Helin și K. Lawrence pe imagini CCD luate de programul de observații Near Earth Asteroid Tracking (NEAT) în mai 2001, prezintă, potrivit lui Syuichi Nakano câteva similitudini în elementele orbitale cu cometa
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
Cometa P/2001 J1 (NEAT), descoperită de S. Pravdo, E. Helin și K. Lawrence pe imagini CCD luate de programul de observații Near Earth Asteroid Tracking (NEAT) în mai 2001, prezintă, potrivit lui Syuichi Nakano câteva similitudini în elementele orbitale cu cometa Biela.
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
(denumită oficial C/1811 F1) este o cometă care a fost descoperită de Honoré Flaugergues, astronom amator și judecător de pace francez, la Viviers în departamentul Ardèche, la data de 25 martie 1811. Când a fost descoperit, astrul se afla la 2,7 ua, în constelația Pupa, puțin
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
a fost descoperit, astrul se afla la 2,7 ua, în constelația Pupa, puțin deasupra orizontului. La 11 aprilie, astronomul Jean-Louis Pons l-a observat și el, de la Marsilia, fără să fi fost la curent cu descoperirea făcută de Flaugergues. Cometa a trecut la periheliu la 12 septembrie. Vizibilă cu ochiul liber timp de mai multe luni, circa 260 de zile, un record, care a durat până în 1997, când ea a apărut cometa Hale-Bopp.. Cometa C/1811 F1 a atins magnitudinea
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
fost la curent cu descoperirea făcută de Flaugergues. Cometa a trecut la periheliu la 12 septembrie. Vizibilă cu ochiul liber timp de mai multe luni, circa 260 de zile, un record, care a durat până în 1997, când ea a apărut cometa Hale-Bopp.. Cometa C/1811 F1 a atins magnitudinea de 0. Potrivit observațiilor lui William Herschel, cometa și-a desfășurat o coadă care se întindea pe 25° de pe bolta cerească la începutul lunii octombrie. Potrivit aceluiași astronom, coada cometei era divizată
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
curent cu descoperirea făcută de Flaugergues. Cometa a trecut la periheliu la 12 septembrie. Vizibilă cu ochiul liber timp de mai multe luni, circa 260 de zile, un record, care a durat până în 1997, când ea a apărut cometa Hale-Bopp.. Cometa C/1811 F1 a atins magnitudinea de 0. Potrivit observațiilor lui William Herschel, cometa și-a desfășurat o coadă care se întindea pe 25° de pe bolta cerească la începutul lunii octombrie. Potrivit aceluiași astronom, coada cometei era divizată în două
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
Vizibilă cu ochiul liber timp de mai multe luni, circa 260 de zile, un record, care a durat până în 1997, când ea a apărut cometa Hale-Bopp.. Cometa C/1811 F1 a atins magnitudinea de 0. Potrivit observațiilor lui William Herschel, cometa și-a desfășurat o coadă care se întindea pe 25° de pe bolta cerească la începutul lunii octombrie. Potrivit aceluiași astronom, coada cometei era divizată în două ramuri. Cometa a fost observată, pentru ultima oară la 17 august 1812, de astronomul
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
a apărut cometa Hale-Bopp.. Cometa C/1811 F1 a atins magnitudinea de 0. Potrivit observațiilor lui William Herschel, cometa și-a desfășurat o coadă care se întindea pe 25° de pe bolta cerească la începutul lunii octombrie. Potrivit aceluiași astronom, coada cometei era divizată în două ramuri. Cometa a fost observată, pentru ultima oară la 17 august 1812, de astronomul rus Vincent Vișnievski (în alfabetul rus: Винсент Вишневскиӥ) Perioada sa orbitală este estimată la circa 3095 de ani. Caracteristicile extrem de spectaculoase ale
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
1811 F1 a atins magnitudinea de 0. Potrivit observațiilor lui William Herschel, cometa și-a desfășurat o coadă care se întindea pe 25° de pe bolta cerească la începutul lunii octombrie. Potrivit aceluiași astronom, coada cometei era divizată în două ramuri. Cometa a fost observată, pentru ultima oară la 17 august 1812, de astronomul rus Vincent Vișnievski (în alfabetul rus: Винсент Вишневскиӥ) Perioada sa orbitală este estimată la circa 3095 de ani. Caracteristicile extrem de spectaculoase ale cometei au marcat profund contemporanii. Conjuncția
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
era divizată în două ramuri. Cometa a fost observată, pentru ultima oară la 17 august 1812, de astronomul rus Vincent Vișnievski (în alfabetul rus: Винсент Вишневскиӥ) Perioada sa orbitală este estimată la circa 3095 de ani. Caracteristicile extrem de spectaculoase ale cometei au marcat profund contemporanii. Conjuncția sa cu un val de căldură nemaiîntâlnită a suscitat preocupări de sfârșit de lume, ale căror ecouri se găsesc în literatura epocii, chiar mult mai târziu, și în lucrări atât de neașteptate, ca de exemplu
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
literatura epocii, chiar mult mai târziu, și în lucrări atât de neașteptate, ca de exemplu "Physiologie du goût"de Brillat-Savarin, și publicată doar abia în 1825, adică 14 ani mai târziu. Corelativ, 1811 a fost un an viticol excepțional. Trecerea cometei la periheliu coincizând cu perioada culesului strugurilor, multe vinuri au fost „botezate” "Vin de la Comète". Desenul unei "stele pletoase" apărea pe dopurile și pe etichetele sticlelor de șampanie. Astrul este denumit și "Comète de Napoléon". Lev Tolstoi a descris cometa
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
cometei la periheliu coincizând cu perioada culesului strugurilor, multe vinuri au fost „botezate” "Vin de la Comète". Desenul unei "stele pletoase" apărea pe dopurile și pe etichetele sticlelor de șampanie. Astrul este denumit și "Comète de Napoléon". Lev Tolstoi a descris cometa din 1811 în" Război și pace".
Marea Cometă din 1811 () [Corola-website/Science/329788_a_331117]
-
să profite de informațiile pe care aceștia aveau să le trimită pentru a scrie o a treia carte, însă Dezastrul navetei spațiale Challenger a amânat proiectul celor de la NASA. În consecință, Clarke a decis să profite de revenirea periodică a cometei Halley în sistemul solar pentru a scrie "", un roman pentru care editorul i-a oferit un avans de doar un dolar. După ce misiunea Galileo a fost dusă la bun sfârșit cu o întârziere de câțiva ani, Clarke s-a folosit
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
departe în sistemul solar, construind un inel orbital legat de Pământ prin patru lifturi spațiale, colonizând Luna, planeta Marte, coborând pe Mercur și instalându-și baze pe sateliții lui Jupiter Callisto și Ganymede. În "3001" se vorbește chiar despre tractarea cometelor spre Venus - unde se află o bază științifică - pentru a modifica atmosfera planetei în vederea unei terraformări ulterioare. În același roman se vorbește despre explorarea centurii Kuiper și călătoriile efectuate către stelele cele mai apropiate. Cea mai spectaculoasă problemă pusă de
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
pusă de Clarke este transformarea planetei Jupiter într-un mic soare, botezat Lucifer. Transformarea este posibilă grație tehnologiei aflată în posesia monoliților și are o serie de consecințe: O altă problemă interesantă ridicată de autorul britanic o constituie explorarea suprafeței cometei Halley. Cu mai bine de un secol în urmă, Jules Verne făcea și el o descriere a unei comete în romanul Hector Servadac. Dacă demersul scriitorului francez era mai mult unul fantezist, cel al lui Clarke se bazează pe detalii
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
în posesia monoliților și are o serie de consecințe: O altă problemă interesantă ridicată de autorul britanic o constituie explorarea suprafeței cometei Halley. Cu mai bine de un secol în urmă, Jules Verne făcea și el o descriere a unei comete în romanul Hector Servadac. Dacă demersul scriitorului francez era mai mult unul fantezist, cel al lui Clarke se bazează pe detalii atent documentate și pe speculații științifice interesante, cum ar fi cel al folosirii apei înghețate din structura cometei pentru
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
unei comete în romanul Hector Servadac. Dacă demersul scriitorului francez era mai mult unul fantezist, cel al lui Clarke se bazează pe detalii atent documentate și pe speculații științifice interesante, cum ar fi cel al folosirii apei înghețate din structura cometei pentru a propulsa o navă spațială care folosește apa. De-a lungul seriei, Clarke descrie în amănunțime și ceilalți doi sateliți mari ai lui Jupiter, Europa și Io, la primul dintre aceștia speculând pe baza transformărilor pe care le-ar
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
revenirea sa ulterioară pe Pământ, a cărui gravitație l-ar ucide, Floyd beneficiază de prelungirea vieții atât datorită traiului în gravitație scăzută, cât și datorită tratamentului medical. La data îmbarcării sale pe nava "Universe", a cărei misiune o constituie studierea cometei Halley, Floyd are deja 103 ani, iar organismul său se comportă ca la șaptezeci. Cea mai deosebită performanță în domeniul medicinii o constituie readucerea la viață a lui Poole, în anul 3001, după un mileniu petrcut în vidul cosmic. Clarke
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]