1,732 matches
-
obiectelor de podoabă, și din ce În ce ce mai multe vapoare aruncau tot mai des ancora În arhipelag nu pentru a se aproviziona cu carne proaspătă pentru o lungă călătorie, ci mai ales În căutarea unui transport rodnic și comod. Oberlus știa că putea foarte bine să mănînce iguane, ouă, pești și legume din grădinile sale cît ar fi vrut el, dar carnea de broască-țestoasă fusese din prima clipă cea mai importantă În alimentația lui și Îl neliniștea sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
niciodată să-i scape de pe buze: căsătorie. - Trebuie să mă gîndesc, răspunse Niña Carmen. - La ce să te gîndești? protestă el cu vehemență. Ne Înțelegem bine atît În dormitor, cît și În afara lui și ți-aș puta oferi o viață comodă și Îndestulată... De ce altceva avem nevoie dacă sîntem amîndoi liberi? - Tocmai de asta... De libertate... Germán de Arriaga nu Înțelese la Început, crezu că nu era decît un clișeu sau o doză de cochetărie feminină din pricină că nu dorea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o întrerupse tânărul. Unde aveți de gând să-l comercializați? ― Cu fiecare întrebare nu faci decât să mă decepționezi. Natural că peste graniță. De aceea am apelat la dumneata. ― Chiar și pentru străinătate nu mi se pare o marfă prea comodă. Statul român va reclama oricum tabloul. ― Problema este rezolvată. Pânza va intra într-o colecție particulară. Amănuntul reprezintă în același timp o garanție a onestității dumitale, mai limpede, fără mine n-o vei putea negocia. Altceva? ― Care este beneficiul meu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
elevilor că nu e frumos să mintă. Oferiți un exemplu dezastruos tânărului cu fluturașii... ― Ați căpătat informații eronate... ― Urcați la volan! Domnule Miga, poftiți lângă dumnealui. Melania Lupu, între Scarlat și Florence, declară senină: ― Sper că va fi o călătorie comodă. În general, automobilul nu-mi face bine. Nici eu nici Mirciulică nu suportăm benzina. Prima oară când m-am urcat într-o mașină am avut o senzație de vertij. Raul Ionescu începu să râdă și trânti portiera. Prinse în aer
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după ce-i mulțumise excesiv pentru bomboane. I-am luat o pereche la fel colonelului prin '39, la Pop și Bunescu. Cum se simte Florence? ― E cam indispusă. Natural, a fost o noapte de pomină. Luă loc încîntat pe cel mai comod fotoliu savurând dinainte deliciile celor ce aveau să discute. ― Când mă gândesc prin ce am trecut... Bătrâna îl întrerupse cu un surîs: ― O să ne punem imediat pe pălăvrăgit, dar dă-mi voie ca înainte de asta să fiu o gazdă amabilă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau în aceeași locuință de ani de zile, se cunoșteau foarte puțin. Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o superbă indiferență vizavi de tot ce se petrecea dincolo de limitele stricte ale perimetrului în care evolua și de o sinceră lipsă de curiozitate pentru viața și treburile colocatarilor. Lipsea aproape toată ziua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că dumneavoastră, asistând la ieșirile lui necontrolate, ați fi judecat altfel. Noi eram obișnuiți. Puneam totul pe seama profesiunii. M-am neliniștit abia când a început să strige și... să umble dezbrăcat. Maiorul se răsuci în fotoliu căutând o poziție mai comodă. ― Să recapitulăm, doamnă! Doru Matei afirmă în declarația sa că i-a omorât pe cei trei: Panaitescu, Valerica Scurtu, Grigore Popa. Bătrânei îi dădură lacrimile. Clătină din cap. ― Îngrozitor... ― ... explică de asemenea destul de amănunțit cum a procedat pentru a ascunde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
42, ultimii posesori, soții Cruceanu, au fost trimiși pentru o culpă imaginară într-un lagăr de exterminare. Colonelul Werther von R., șeful comandamentului german, era un amator rafinat de obiecte de artă... Plutonul de execuție sau crematoriul reprezentau un mijloc comod de a te debarasa de proprietarii legitimi. Ani de zile, rudele sau amicii familiei Cruceanu s-au întrebat ce vor fi ajuns tablourile... Soarta a vrut ca ele să-și dezvăluie enigma după aproape un sfert de secol. Surprins de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numai o dată, în mod accidental cu asistența și participarea șefului statului, s-a reunit ca să dezbată situația și să ia măsurile necesare pentru pacificarea spiritelor și pentru liniștea străzilor are, cu siguranță, o masă mare în jurul căreia se așezau pe comode scaune tapisate și pe care era imposibil să nu se afle sticle cu apă minerală și pahare corespunzătoare, creioane și pixuri de diferite culori, carioci, rapoarte, volume de legislație, blocnotesuri, microfoane, telefoane, arsenalul obișnuit în locuri de acest calibru. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nevinovați, când nu ești vinovat de o crimă, ești vinovat de o infracțiune, nimeni nu scapă de greșeală, Și noi, de ce crimă ori de ce infracțiune suntem vinovați sau acuzați, Nu vă grăbiți, domnule doctor, să începem prin a ne face comozi, o să conversăm mai bine. Medicul și soția sa se așezară pe o canapea și așteptară. Comisarul păstră tăcerea timp de câteva secunde, brusc îl năpădise îndoiala în legătură cu cea mai bună tactică pe care trebuia s-o urmeze. Că, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era la îndemână, în biblioteca frumos ordonată, cu toate cotoarele de piele scrise cu litere aurii, îngrijite de mâna aceluiași legător. Încă în cămașa de noapte albă, ornamentată cu niște alambicate broderii albastre, conu Costache se așeză pe un jilț comod, acoperit cu piele întunecată, și se apucă de lucru, așa cum se afla. Părul, de o culoare mai deschisă decât pielea scaunelor, cu câteva fire albe numai, îi era în dezordine și avea nevoie să fie tuns. Nici mustața nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași pantaloni albăstrii sau negri, fără dungă, cizme sau ghete comode, care lăsau amprente de noroi pe parchet, după dimensiunea și modelul tălpilor. Și încălțămintea lui Dan, care ieșea în evidență. Câțiva redactori și redactorițe, corectoare și oameni din tipografie se adunaseră cam în silă, ca la orice solicitare de serviciu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Naivii tot mai cred că se vor construi drumuri asfaltate spre adevăr. Omul stăpânește 4% din energia universului și se crede buricul pământului. DESTIN Natura lucrează probabil în compensație. După un Tolstoi, aduce pe piață și un Stalin. Cea mai comodă filozofie de viață rămâne fatalitatea. Dacă ești bou, toți se vor repezi să te înjuge. Ciobanul din Miorița nu se putea apăra de destin cu ghioaga. În unele căsnicii, destinele merg în paralel. Precum trenurile. Destinul țăranului poate fi citit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și pusă la loc, dacă ai fi vrut să o închizi sau să o deschizi, dar acum nu era cazul; din motive de căldură trebuia ținută permanent deschisă. Din fericire, canapelele din lemn erau încă solide și asigurau opt locuri comode pentru norocoșii ce le ocupau. Deasupra lor mai exista și o oglindă scorojită, în care, la nevoie, cei interesați și-ar putea aranja freza sau mustața. Lipsa becurilor nu prezenta nici o importanță, deoarece soarele de vară, ridicat mult deasupra orizontului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lucrată de mână, din mohair. Geaca, cu multe buzunare, pe care datorită căldurii a dezbrăcat-o și a agățat-o în cui, se asorta perfect cu vesta, precum și cu pantalonii din blugi, pe jumătate prespălați, puțin cam strâmți însă destul de comozi. Încălțat cu pantofi sport, asemănători la culoare cu îmbrăcămintea, se mișca rapid, lăsând impresia că e un fost sportiv de performanță devenit antrenor, dacă se lua în calcul și vârsta. Partenera lui ceva mai scundă, dar suficient de înaltă, mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
devenit nemuritor!", chiar în momentul în care imaginea trenului cu care călătorea îi apăru brusc în față. Trenul era lung, lung de tot, anormal de lung, cu enorm de multe vagoane aproape transparente, care mai de care mai spațioase, mai comode și mai luminoase, fără uși în exterior. Intrase în el nu se știe când și pe unde. Pentru a coborî, trebuia să străbată întreaga garnitură, să treacă dintr-un vagon în altul și tot așa și tot așa... până în ultimul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
căușe în mâini. Aceștia, cu gurile căscate și cu privirea spre locul unde vor sălășlui când vor trece în lumea spiritelor, parcă așteptau să le cadă ceva din înălțimi. În fruntea fiecărui pâlc, în locuri ceva mai înalte și mai comode, parcă decupate din blocurile de gheață dislocate din Muntele Sacru pe lângă care trecuse ceva mai înainte niște căpetenii, îmbrăcate total diferit unele de altele, ce-i păreau cunoscute, deși nu le văzuse niciodată, se agitau întruna și nu se opreau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai comod și mai la îndemână pentru ei. Căci, străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să mori, decât să trăiești? Astfel, fără să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la început, totul decursese exact așa cum trebuia să decurgă și toată lumea era mulțumită, acum el devenise conștient prea bine în ce noroaie nenorocite ajunsese să fie, până la gât, adânc afundat și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în time past...” Din nou la cimitir. În greaca veche, dormitor. Noi, cei vii, simpli vizitatori ai dormitorului. “Cred și acuma că, pentru fiecare dintre noi, vine o clipă când ne vedem obligați să ne descotorosim nu tocmai de amintirile comode, ca cele legate de Iozefina, ci mai mult, de cele incomode sau numai de anumite amintiri incomode, pe care de multe ori le simțim pe suflet ca pe niște pietre de moară. Așa îmi apare unul din cele mai cruciale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Puiu însă nu avea de gând să mai iasă. Îmi propusesem ca, dacă Puiu nu va apărea într-un sfert de oră, voi ieși din bazin și voi povesti cu el. În bazin nu prea stăteam eu în primul rând comod, adică stăteam mai mult aplecat. N-aveam pe ce ședea și, mai mult decât atâta, nici nu aveam geaca pe mine, fapt care mă făcuse într un timp, să tremur de frig. Stând așa și așteptând a pagubă, se aude
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cât de cât, că dormea mai mult îmbrăcată cu paltonul cel vechi, televizor, și cărțile. Vedea încă destul de bine și era coerentă. Cel puțin așa o găsise Gerard. Îl rugă să-i cumpere caiete, ca să-și scrie memoriile. Fă-te comod, Pruncu. Și să nu mai pleci de aici, ai auzit? Știi bine. Apartamentul acesta îți rămâne ție. Pe mine o să mă aranjezi dacă nu voi muri, în așa-zisa bucătărie, că-i încăpere mică și se va încălzi ușor, iar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să știu de ce o fac.“ Știa însă că, chiar dacă gri-gri-ul ar fi vrut să plece, sufletele chinuite ale lui Mubarrak, căpitanului și soldaților nu i-ar fi îngăduit niciodată s-o facă. La fiecare sfârșit de săptămână, Anuhar-el-Mojkri își părăsea comodul și răcorosul birou din Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și vii și prisăci cu stupi și țigani, acolo unde se slăvește în lumea întreagă, la cetatea Ierusalimului...” În loc să-i pună pe cuvioșii călugări moldoveni la muncă, pentru a se întreține starea și nevoile mănăstirii, domnul găsește această soluție, foarte comodă, dar și profitabilă, din punct de vedere spiritual. Așa cum reiese din paginile cărții, toate închinările și toate daniile (uimitor de generoase) urmăreau un scop cam prea personal: numele binefăcătorului, precum și cele ale înaintașilor și ale urmașilor, să fie în veci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la o înălțime potrivită pentru că valurile să-l ude mereu, dar care să se afle, în același timp, la adăpost de rechini. Asemenea alimente constituiau provizii comode și practice, la care Pahí-Vahínes puteau apela oricând. Înțelegând că oamenii săi se află într-o situație grea, Miti Matái le dădu femeilor permisiunea să se aprovizioneze și cu ouă și carne de țestoasă, căci Hiro Tavaeárii le ridicase interdicția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]