1,698 matches
-
mai fericită zi din viața mea, dar totodată - cea mai dureroasă... Va fi ziua regăsirii, dar și a renunțării la aceste convențiuni care mi-au devenit o a doua natură și a căror menire era să-mi facă viața mai comodă și mai normală (normală pentru diapazonul meu...). 11 octombrie 1952 Trăiesc în așteptarea acelei încercări menite să-mi răstoarne viața... și totuși, viața în care teama de ceva te urmărește ca o idee fixă nu merită să fie trăită. Trebuie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Pesemne că situația mea „excepțională“ de grevist juca un rol în treaba aceasta. Ziua ne-o petreceam șezând, neavând dreptul să stăm întinși. Dat fiind că celula era mică, ședeam pe jos, sprijinindu-ne de pereți, ceea ce făcea șederea mai comodă, și vorbeam, vorbeam la nesfârșit: autobiografii, filme, story-uri de tot felul... Din motive de precauție, am ținut secret motivul arestării mele, în schimb eram foarte apreciat pentru tot felul de povești pe care le puteam debita la nesfârșit, cum ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
facem un drum dinspre centru înspre strada Puțul de Piatră și să intrăm în toate bisericile pe care le întâlneam în cale, pentru a asista la câte un crâmpei din slujbă. Ajunși acasă la dânsul, ne-am instalat în fotoliile comode din camera lui și, dat fiind că nu ne văzusem de mult, am înce put să povestim pe rând toate câte ni se întâmplaseră în aceste luni din urmă, eu despre greutățile și succesele mele profe sionale și despre noua
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe un preș infect. Băiatul avea putere de convingere, ritm, o demagogie care i-ar fi dat dreptul la un mandat în Parlament, ambiție și sete de câștig. Grupul călătorilor forma o masă răspândită pe numai câțiva metri pătrați. Lume comodă care nu s-ar fi dezmorțit plimbându-se câțiva zeci de pași în sus și în jos, preferând fumul propriei țigări sau a vecinilor. Personajul și-a ales o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bărbat în serie cu alți o sută în jurul aceleiași femei. Caut Le Monde-ul de la gară până la Piața Palatului și mor dacă l-am pierdut, ca după o întâlnire ratată într-un parc pustiu, iarna. Nu țin la abonamente - sunt prea comode, exclud vânătoarea de dimineață; îmi place să am ziare multe la mine, le prefer florilor - nu au parfumul lor, tainele lor. Am locurile mele unde le răsfoiesc, orele de noapte când le „operez”, când le tai, când le arunc, când
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dintre cei 25.000 de supraviețuitori norvegieni ai lagărelor de concentrare întinse din al doilea război mondial: doi din cinci au divorțat sau sunt nefericiți în căsătorie; două treimi au trebuit să renunțe la munca lor, căutându-și activități mai comode; majoritatea au tulburări digestive, cardiace sau pulmonare; 180 suferă de o „deteriorare intelectuală”. Până aici, toate sunt știute din atâtea filme și cărți numite pe scurt „Adevăratul sfârșit al războiului”. Dar, căutând mai adânc, Strom a observat că dereglările nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
alta cu borcanul și cadourile nemțești, iar ]n dreapta țin cofrajul de ouă. E noapte-noapte și, pentru cine a uitat, nici un bec aprins pe stradă. Merg tropotind prin beznă cu cizmulițele gri de la Modern refuzate de la export, dar calde și comode, fără nici o grijă, fără să bănuiesc ce mă așteaptă, când, chiar înainte de a trece drumul, filmul se rupe brusc și simt cum calc în gol și cad în ceva parcă fără fund. Mă zgudui din toate încheieturile și încremenesc în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în ochi, iar dragostea lui Alin îi picura în suflet. - Ești foarte îmbujorată, iubirea mea! - Mă simt de parcă m-aș da într-un leagăn. - Atunci simți că zbori ca o pasăre care-și caută iubirea? Hai, relaxează-te! Fă-te comodă! Nu te jena! Fac și eu același lucru. - Știi, nu aș vrea să crezi că sunt una din acelea care umblă cu mai mulți bărbați. - De unde ți-a venit ideea asta? N-am spus eu că nu știu ce se ascunde în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ta să devină mereu o scuză pentru toate greșelile? - Exact. Acesta este răspunsul. Îți limpezește mintea și te scapă de stres. Viața trece mai ușor. Nu se poate trăi în lumea asta numai într-o zonă care ți-o dorești comodă. Unii oameni privesc și în jurul lor. Alții sunt mai realizați, se cred mai competenți, plini de succes. Dar nu sunt. S-au născut mai norocoși. Trebuie să acceptăm și alte variante de a supraviețui, nu trebuie să ne lăsăm în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mult mai departe. În noaptea aceea, Carmen nu închise nici un ochi. Cine ar fi putut dormi în circumstanțele de față? Îl așteptase toată noaptea de pe undeva să apară. Așternutul era vechi și șifonat demult. Nu îndrăznise să se facă mai comodă, capul și-l simțea ca prins într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor și se întreba ce căuta ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mine. Nu, îi răspund, înfruntîndu-i privirea. Bine. Te rog să iei loc! îmi indică ea fotoliul în care am stat cînd am venit aici cu Don Șef. Mă așez în fotoliu încet, cu mișcări controlate, căutînd o poziție cît mai comodă și cuviincioasă. Privesc tabloul cu florile de magnolie și simt cum sufletul mi se dilată, ca atunci cînd îți dai seama dintr-o dată că e primăvară, că ai renăscut și tu împreună cu natura. Îți plac magnoliile? mă întreabă doamna Teona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ci un adevăr parțial, ridicat la rang de adevăr general (de genul „evreul este bun afacerist”). A atribui unei Întregi categorii de ființe o trăsătură pe care o are doar o parte a acestora este simptomul unei gândiri stereotipe și comode. Clișeul este o imagine ultrasimplificată a unui fenomen, determi nată de mediul cultural În care apare. Și cum coordonatele acestui mediu Își au rădăcinile de regulă În cultura tradițională (care este arhaică și profundă), ne putem imagina cât de puternice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1923, el reducea totul la termenii unui dualism religios. Lumea era sfâșiată de un uriaș conflict de tip maniheist : „creștinismul dumnezeiesc” versus „jidănismul diavolesc”. Pentru rezolvarea „chestiunii evreiești”, N.C. Paulescu propunea Încă din 1913 o soluție „radicală”, „simplă și comodă”, fără să se sfiască să vorbească chiar de „exterminare”. Dacă „jidanii” sunt „hoți și asasini”, precum și „paraziți rău- făcători”, nu există decât soluția finală a „deparazitării” : „Putem oare să-i exterminăm - cum bunăoară se ucid ploșnițele ? Acesta ar fi mijlocul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
temperamentul său era al unui războinic - viguros, hotărît, temerar - pentru care lupta e soluția cea mai firească de a tranșa un conflict: luptă deschisă, cavalerească, bazată pe muncă și convingeri, nu lucrătura vicleană, „înțepătura pe la spate”, „critica orală”. în timp ce unii, comozi, împăcați cu propria lor evoluție, lași, tăceau în fața anumitor situații anormale, a unor limitări sau a unor abuzuri, el „ieșea la bătaie”. „... trebuie - îmi scria la 9 iunie 1976 - să facem (...) ceea ce ne spune conștiința noastră, chiar dacă ar fi să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
numeroase doze de prostie dusă, uneori, până la paroxismul paranoiei. Firește, ideea ținerii sub cheie a unor anumite teme nu aparținuse „colectivului de Împuterniciți” din Vaslui ci ștabilor de la „centru”, bravi purtători ai unor funduri late și grase de atâta ședere comodă pe fotoliile din dotare, indivizi bolșevizați până-n străfundurile oaselor la care pot fi adăugate cu mare succes și desele gargare roșii - eticheta proletarilor de pretutindeni ce musai trebuiau să fie uniți contra dușmanului de clasă, cerberi care vegheau cu strășnicie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
roz pe cât pare. De cele mai multe ori simțul a avut dreptate doar că mie mi-a luat o bucată bună de timp, uneori ani întregi, să ajung la aceeași concluzie. Cred că fiecare avem respectivul spiriduș doar că viața este mai comodă dacă îl trimitem la plimbare în loc să-l ascultăm cu atenție. Drumul de întoarcere decurge fără prea multe incidente. Chris și Scott au avut o experiență aproape similară cu a mea, doar că ambii au luat o a doua doză, care
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Câte sucuri, cafele și prăjituri care de care mai sofisticate n-am savurat în aceste două luni de iarnă - mai mult primăvară... În final, după ce m-a încărcat cu multe și felurite produse alimentare, mi-a cumpărat un frumos și comod raglan, deși la Bârlad aveam pardesiu de gabardin și un palton îmbrăcat poate de zece-douăzeci de ori. Acestea au rămas să-și facă stagiul în șifonier, în timp ce raglanul ales cu gust și multă dragoste îl port din octombrie până în aprilie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Mariana în spatele meu spunându-mi: „Ce faci, tată?” De nedescris acest prim moment al vizitei mele, apoi cu un taxi am plecat la noua adresă a fiicei mele. Închiriase un apartament de două camere și alte dependințe necesare unui trai comod. Avea un spațiu mare, multă lumină și mult soare, cu un mic parc în fața blocului. În fiecare seară târziu și dimineața, înainte de a porni lumea la muncă triluri de privighetori și alte păsări spre încântarea deplină a celor din jur
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
car invadând un stâlp de electricitate pentru al înnobila, fiind singurul element stingher și betonat într-o lume de lemn, flori, iarbă, piatră, fier și iubire. Pe cărări te împiedici de potcoave. O roabă s-a transformat în cel mai comod fotoliu. O sanie îngustă devine bancă de taclale și, în general, totul te încântă și descântă. Atmosfera din casă, primitoare și rafinată, prețioasă și țărănească te incită la visare, dar și te pune în mișcare. Aici simți nevoia să nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mijloace exterioare, ci prin intermediul sufletelor îngemănate: actor-personaj, personaj-actor. Într-adevăr, când își caută personajul, actorul se poate transforma în sclav. Și asta în mod special atunci când folosește mijloacele exterioare, mai la îndemână, pentru a reda trăsăturile acestuia. Folosind această metodă, comodă aparent, actorul nu realizează tributul pe care urmează să-l plătească. Se va cantona în niște spații lipsite de orizont din care nu va mai ieși poate niciodată. Va fi sclavul propriilor gesturi, grimase și în loc să inventeze personalități diferite, va
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Întotdeauna pe lângă o izbă, aurie În lumina soarelui ce apunea, În pragul căreia stătea rezemată de ușorul ușii Polenka, o fată de vârsta mea - fiica vizitiului nostru principal, Zahar - cu brațele goale Încrucișate pe piept, cu acel gest domol și comod, specific Rusiei rurale. Mă urmărea cum mă apropii, cu o față luminoasă care-mi spunea bun venit, dar pe măsură ce mă apropiam mai mult, lumina de pe fața ei se Întuneca, prefăcându-se Într-o jumătate de zâmbet, apoi Într-o luminiță
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
arbori sequoia; și, În direcție inversă, când mai cad astăzi În vechea transă, sunt pregătit să mă pomenesc, atunci când mă trezesc din ea, sus, Într-un anumit copac, deasupra băncii bălțate din adolescența mea, cu burta lipită de creanga groasă, comodă, și cu un braț atârnând În jos, printre frunzele pe care se mișcă umbrele altor frunze. Diverse sunete ajungeau la urechile mele În aceste atitudini diverse. Putea fi gongul de masă sau ceva mai puțin obișnuit, cum ar fi fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am uitat cum proceda Tamara; eu procedam În felul următor: Îl convingeam pe unul din cei doi șoferi să mă lase la un colț al drumului spre școală (amândoi erau băieți cumsecade și refuzau efectiv să-mi primească banii - monede comode de cinci ruble scoase din bancă În ispititori cârnați alcătuiți din zece sau douăzeci de monede sclipitoare, de care-mi pot Îngădui să-mi amintesc cu o plăcere estetică acum, când mândria mea rănită de emigrant aparține de asemenea trecutului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu care merge un copil. Am uitat filmul pe care l-am văzut atunci. Țin minte doar „filmul” drumului - scurt de altfel - de la cinematograf până acasă. O țineam de braț, potrivindu-mi pașii după pașii ei mărunți. Purta niște pantofi comozi, care de mult ce-i folosise se lărgiseră și-i cam ieșeau din picioare, într-un chip caraghios și simpatic. Șleamp, șleamp. Micuță, energică, de o veselie mocnită, plină de bunătate. Ceva foarte puternic ne unea în acele clipe, ascunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și avea destulă fantezie pentru a recurge uneori la tortúri mai rafinate. Pe colegul ei de bancă, de pildă, îl pedepsea băgându-l cu capul în pupitru și ținându-l așa, ca într-un clește, în acea poziție nu foarte comodă. În urmă cu câțiva ani, ne-am întâlnit, într-o zi, pe șosea cu fosta ei victimă („ăsta e acela pe care...”), acum un bărbat ca toți bărbații din Snagov, un localnic tipic, lucrând „la vile” sau peste lac; era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]