11,210 matches
-
sistemic). Substanțele lipofile trec direct prin bistratul fosfolipidic al membranei celulelor endoteliale, la polul lor bazal și luminal. Substanțele hidrofile trec prin pori (localizați în spațiile intercelulare sau transcelulari) si căi transmembranare apoase (mai mici și mai selective). Pentru fiecare compus rata de schimb depinde de coeficientul de permeabilitate. Complet diferit de procesul de difuzie, cuplul filtrare-reabsorbție reprezintă un mecanism de mișcare în masă a lichidului prin peretele capilar în funcție de gradientul presional și se realizează exclusiv la nivelul porilor. Pentru o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
bicarbonat, față de cantitatea relativ redusă care se găsește dizolvat ca atare sau cea combinată sub formă de carbaminohemoglobină. Din diferența totală arterio-venoasă (adică CO2 cae este încărcat suplimentar în țesuturi și eliminat în plămâni), aproximativ 60% este atribuită bicarbonatului, 30% compușilor carbaminici și 10% formei dizolvate. Relația dintre pCO2 și conținutul total de bioxid de carbon în sânge se observă în fig. 88. In domeniul fiziologic de presiune parțială pentru CO2 curba bioxidului de carbon este mult mai liniară și mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Hg, conținutul de bioxid de carbon schimbat este de 4,7 ml/100ml comparativ cu schimbul de oxigen de numai 1,7 ml/100ml. O cale utilă de evidențiere a interacțiunilor dintre curbele oxigenului și bioxidului de carbon este diagrama compusă oxigen-bioxid de carbon. In această diagramă, axele X și Y arată presiunile parțiale ale oxigenului și bioxidului de carbon în probele de sânge studiate și se observă că liniile ce reprezintă conținutul de oxigen și de bioxid de carbon nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
atestat în 1655) a fost folosit pentru „nap porcesc“, iar cu sensul actual s-a impus după 1754, datorită agronomului francez Parmentier, care a răspândit cultura cartofului în Franța, în secolul 18. Expresia pomme de terre este calc după cuvântul compus olandez aardappel sau după termenul Ertèpfl din dialectul alsacian. Soclu are, la originea îndepărtată, termenul latinesc soccus, care denumea „un fel de încălțăminte ușoară (purtată de personajele din comediile grecești)“, în opoziție cu cothurnus „încălțăminte înaltă (purtată de actorii de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
semantice, „desfigurat“ > „schilod“, pornește de la mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje și care, în general, trăiau din pomeni. Cearșaf este înrudit cu alte cuvinte care au, la originea îndepărtată, același cuvânt persan: čadir „umbrelă, cort“. Un compus persan al lui čadir + šäb „noapte“ a dat pers. gärsäb „cuvertură, față de masă“. Acesta a fost împrumutat în turcă, unde çarșaf înseamnă „manta; cearșaf“. Din turcă l-au luat toate limbile balcanice, inclusiv româna, unde este atestat la 1579. În
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
explică prin faptul că mandibula seamănă ca formă cu o seceră. Gură < lat. gula „esofag, gâtlej“. La început, gură se folosea numai pentru animale (cf. fr. gueule), așa cum se vede din expresia calul e tare în gură sau din cuvântul compus gura-leului. În româna veche, exista și cuvântul rost „gură“ care vine din lat. rostrum „cioc“. Astăzi, cuvântul s-a păstrat numai în expresia pe de rost. Măsea < lat. maxilla „maxilar, falcă“, cu evoluție semantică existentă și într-un dialect provensal
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a denumi prin bœuf carnea bovinelor s-a transmis și englezei, unde beef cu sensul „carne de vacă“ este împrumutat din v. fr. boef, buef. De la acest beef împreună cu steak „felie“ (cuvânt germanic) s-a format, în secolul 18, cuvântul compus beef-steak, împrumutat apoi de franceză în forma bifteck. De remarcat că engleza are cuvântul ox cu semnificația „bou“. Alături de cele trei cuvinte, bou, vacă, taur, unele limbi romanice au moștenit și pe lat. vitellus > rom. vițel, fr. veau, it. vitello
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unde a devenit glazură, cu toate sensurile din limba de origine. Menționez, cu această ocazie, că și smalț vine tot din germană (Schmaltz), poate și din greacă. Candel „zahăr cristalizat“ provine din germ. Kandelzucker, format din Kandel și Zucker, cuvânt compus care „copiază“ construcția italienească (zucchero) candi(to), unde candi este un cuvânt împrumutat din ar. qandi „zahăr de trestie“. Rom. candel, care apare și în expresia zahăr candel, a preluat sensul lui Kandelzucker. Din germană, nu avem însă numai nume
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din Zucker „zahăr“ și Bohne „fasole“, este numele unei legume, care în română a devenit fasole țucără. Acest tip de împrumut se numește, în terminologia lingvistică, semicalc, adică o traducere parțială a termenului de origine: partea a doua a cuvântului compus german s-a tradus în română prin fasole, iar prima parte s-a împrumutat și s-a adaptat, devenind adjectivul feminin țucără, acordat în gen cu termenul la care se referă. (Notez, în paran teză, că nu este singurul caz
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a împrumutat și s-a adaptat, devenind adjectivul feminin țucără, acordat în gen cu termenul la care se referă. (Notez, în paran teză, că nu este singurul caz când în română s-a păstrat doar un termen din cuvântul german compus împrumutat; de exemplu, cuvântul (rar folosit în prezent) șvarț „cafea filtrată“ vine din germ. Schwarzkaffee, cuvânt format din schwarz „negru“ + Kaffee „cafea“.) Ar mai fi de remarcat că germ. Zucker „zahăr“ < it. zucchero < ar. sukkar < skr. sarkară; din sanscrită cuvântul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
format din méli „miere“ și mélo(n) „măr“. Cuvântul gr. mélon, împrumutat din substratul mediteraneean, a pătruns în latină în forma melum, malum și s-a transmis limbilor romanice; în română, a devenit măr. Latina a împrumutat și cuvântul grecesc compus melímelon, care a devenit melimelum „specie de măr foarte dulce“ și s-a confundat cu melómeli „gutui“ (s-a dat acest nume gutuiului, pentru că marmelada de gutui se prepara cu miere). Din latină s-a transmis portughezei în forma marmelo
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sfârșit, izolarea de Imperiu a făcut ca o serie de cuvinte din limbajul curent, transmise tuturor limbilor romanice, să fie înlocuite prin sinonime populare sau familiare (pater prin tata, mater prin mamma) sau să fie compensate prin perifraze ori cuvinte compuse (negare prin a spune (că) nu, nullus prin niciun(ul)). Nu există întotdeauna explicații pentru dispariția fiecărui termen în parte. Putem încerca să dăm o explicație de ansamblu, invocând tendințele generale de evoluție a vocabularului latin în epoca târzie, analizate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu o vechime de 150.000 de ani, face trecerea la homo sapiens. Despre neandertalianul târziu se spune că putea să exprime o poruncă, o chemare sau o dorință, însă segmentul vocal emis de el nu era un cuvânt silabă compus din foneme orânduite succesiv, ci un glosem în care componentele acustice erau îngrămădite într-o expresie compactă. De la glosem până la silaba cu sunete consecutive este cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea transmite
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în formula aglutinantă. Trebuie menționat faptul că modelul aglutinant a existat și în zonele unde ulterior s-a dezvoltat formula indoeuropeană. Modelul indoeuropean de limbă a apărut în urma uzului intens al expresiilor aglutinante, rezultatul fiind transformarea elementelor lexicale ale cuvântului compus în morfeme și flexiuni. Fenomenul s-a produs, din nou fără reguli fonetice, în Asia Mică, unde civilizațiile s-au succedat agitând gândirea, comunicarea și creația verbală. El a cuprins în est spațiul spre Himalaia și spre fluviul Indus; în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
imposibilitatea raportării lor la o limbă mamă, afirmând continuitatea zonală și globală a evoluției materialului lingvistic: germ. Erde „pământ”, Herd, „vatră, cămin, focar”, engl. earth „pământ, țărână”, hearth „vatră, cămin, casă, patrie”, magh. ter „câmp, teren, loc, spațiu” și în compusul tüz-ter „vatra cuptorului”, prima parte însemnând „foc”; tăt., bașk. utar „ocol pentru vite”, cazah. otar „pășune, turmă”, rom. hotar etc. Slava a pierdut miezul lichid în zem, iar vgr. în gaia, ge, pe care îl păstrează lat. villa „câmp, așezare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și al colinei (Esquiliae mons) din afara perimetrului vechii cetăți. Cf. chir „domn, stăpân”, chirie, chilie, iar pentru sensul prefixului: a chema, a contra față de a intra; slava are prepoziția k, ku, kăm „la, spre”. A se vedea și prepozițiile românești compuse: către, contra, față de între. Numai ieșind din gândirea tradițională putem reduce la aceeași origine formele lat(in) și vlah, flac, pentru înțelegerea cărora este lămuritoare trimiterea la olat (provincie, regiune, ținut, teritoriu; moșie). Noua stăpânire instaurată de Roma în teritoriile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceea că cronicarul notează ca sinsemantice denumirile huni, maghiari, ugri (p. 268) la care Cantemir va adăuga forma uni (HVR, p. 12, 376, 463-464). În felul acesta se raportează la aceeași origine cuvintele simple uni, huni, prima parte a cuvintelor compuse ungar, ungur, vengr, maghiar, mongol și partea a doua a cuvântului Panonia. Componentul un-, hun-, ven-, mon-, -on etc. exprimă ideea de unitate, ca rom. un, ins, lat. unus (oinos, oenos), vgr. en, gen. enos și monos, celt. unig „unic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ind, de unde numele etnic inzi, ca și Indus și India. Există o vastă literatură despre huni ca populație în India (a se vedea articolul Hounas din GE). Nu cred că trebuie să ne îndoim de faptul că și în cuvântul compus Finlanda prima parte ține etimologic de seria denumirilor discutate aici. Denumirea aritmetică a unității are în structura sa semantică ideea de „tot, întreg, ansamblu, uniune”. Așa rezultă din adverbul lat. una „împreună, în companie, în asociere”, sens care se justifică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grup de populație ugro finică, de unguri nemțești (p. 280) și de ungurii români (p. 258). Hunii, veneții, Viena, Veneția, vandalii, uniții etc. sunt forme pentru ideea de unitate. În această serie se înscriu și ungar/ungur/maghiar/vengr, forme compuse (un-gar) care exprimă „unitatea alcătuită, constituită”. b) Costin acceptă pentru Dacia hotarele care cuprind Moldova, Țara Muntenească, Ardealul cu Maramureșul și cu Țara Oltului, între Nistru, Marea Neagră, Dunăre, Panonia, Moravia și Podolia (p. 254), adăugând că „sântŭ o samă de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pâine nedospită, iar ζυμη „ferment, drojdie, dospeală”, rom. zeamă, lat. zema „zeamă, fiertură”, de unde putem ajunge la zem „pământ” (Vezi rom. a geme, lat. gemo „a fremăta, a fi plin, încărcat”) și la zevs „atotfăcătorul, zămislitorul”. A blestema este cuvânt compus (bles tema), cum rezultă din lat. blasphemo, vgr. βλασ-φημέω „a huli, a cleveti”. Prima parte este în lat. blato „flecar”, blatio „a spune, a debita”, alb. flas „a vorbi, a pronunța (cuvinte), a bârfi, a vorbi de rău”, rom. a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Tracia din sudul Balcanilor, Balcanii, teritoriul viitoarelor Moesii, Panonia, Dacia, spațiul dintre Marea Neagră și Marea Baltică. În baza acestei evoluții istorice, numele cuțovlah poate fi corelat cu toponimul Kosovo(pole), de unde și cosovar. Toponimul denumește o depresiune tectonică numită cotlovină, cuvânt compus din kot, kut „colț, fundătură” și lov „vânătoare, prindere, capcană”, cf. cotlon, a cotrobăi, asemenea depresiuni propice traversării, locuirii și activităților gospodărești fiind peste tot, la dimensiuni diferite, în zonele muntoase. Istoria consemnează faptul că zona Kosovo a fost cucerită
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
asemănătoare cu alac, clacă, colac, crac, arc,, sau lacăt, lega, rug etc. Cf. rom. par, sl. kol „par, țeapă, arac”, lat. palo „arac”, germ. Pfahl „par, stâlp, țăruș, arac”; rom. pai, fr. pieu „par, țăruș” etc. Bute este o formă compusă: bu-te (pentru prima parte cf. lat. ab, ob, vgr. apo, sl. obo) și contrasă: cf. rom. boltă, lat. volutus cu fr. voûte, sl. svod. Față de rom. bute, butuc, butaș, but etc. franceza are forma fût însemnând „trunchi de arbore
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al Munteniei, căreia i se zicea Basarabia, închină țara Edvigăi, fiica lui Ludovic, răposatul crai al Ungariei, căsătorită cu Vladislav craiul Poloniei, dar rămasă “moșteană a crăiei Ungariei” (Vezi Icr, p. 108 urm.). Cuvântul apare și sufixat (vlădică), și în compusul Vladimir etc. El își are originea în organizarea statală a tracilor. Dacă vlad era stăpânul, vlada era zona stăpânită, puterea, ca și olatul, oblăduirea, cu derivatul vladnic “puternic”, de unde și vrednic. În forma vodă miezul lichid s-a pierdut, iar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se retragă cu oastea lui în Ardeal, de unde urmașii lui, intitulați cu Ιω în cinstea înaintașului lor, descalecă voievodatele extracarpatice. În aceste condiții singura origine plauzibilă a acestui titlu rămâne pronumele personal de persoana întâia singular: eu. Gospodar este cuvânt compus, ca și Jupiter al latinilor: gospodar și Ju-piter. Părțile componente ale acestor nume sunt atestate în greaca veche ca substantive aparte folosite într-o sintagmă în care cel de al doilea funcționa subordonat primului ca apoziție: Ζευς πατήρ (άνδρον τε
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mama pământului”, „stăpâna”, zeița fertilității și a agriculturii, cu forma prescurtată μά folosită în interjecția Μά γά! „Mamă Terra”, de unde rezultă că δ, γ și ζ (ζευς) erau doar pronunții regionale ale aceluiași cuvânt. Alte confirmări: 1) Sfera semantică a compusului δήμος, dor. δάμος, în care prima silabă este o variantă a lui γή, preia și amplifică valorile formei monosilabice, însemnând: „pământ, țară, ținut, regiune; populație, popor, oameni simpli; soldații ca masă; cetățean; democrație, stat democrat, adunare populară; dem ca subdiviziune
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]