2,931 matches
-
total, conacul avea 25 camere. Mareșalul Constantin Prezan a murit la data de 27 august 1943 și a fost înmormântat în grădina conacului. Tot acolo a fost înmormântată și soția sa, Olga. Naționalizat de autoritățile comuniste după preluarea puterii, în conac a fost instalat un cămin-spital pentru persoane adulte cu handicap psihic sever. După revoluția din decembrie 1989, dr. Olga Macarie, nepoata mareșalului Prezan, a revendicat conacul și terenul înconjurător. La 6 ianuarie 1999, Judecătoria Vaslui a recunoscut Olgăi Macarie dreptul
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
fost înmormântată și soția sa, Olga. Naționalizat de autoritățile comuniste după preluarea puterii, în conac a fost instalat un cămin-spital pentru persoane adulte cu handicap psihic sever. După revoluția din decembrie 1989, dr. Olga Macarie, nepoata mareșalului Prezan, a revendicat conacul și terenul înconjurător. La 6 ianuarie 1999, Judecătoria Vaslui a recunoscut Olgăi Macarie dreptul de proprietate asupra clădirii. În acel moment, în clădire erau internate 89 de persoane adulte cu handicap psihic sever . În august 2001, bolnavii neuropsihici ai Căminului-spital
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
asupra clădirii. În acel moment, în clădire erau internate 89 de persoane adulte cu handicap psihic sever . În august 2001, bolnavii neuropsihici ai Căminului-spital de la Schinetea au fost mutați la spitalul de la Mălăești (Vutcani). Olga Macarie a vrut să doneze conacul mareșalului Constantin Prezan către Ministerul Apărării Naționale, împreună cu un parc de stejari (3 ha) și o livadă (25 ha) , pentru a se amenaja un cămin de bătrâni pentru foștii angajați ai instituției. Olga Macarie s-a răzgândit însă și a
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
Apărării Naționale, împreună cu un parc de stejari (3 ha) și o livadă (25 ha) , pentru a se amenaja un cămin de bătrâni pentru foștii angajați ai instituției. Olga Macarie s-a răzgândit însă și a donat, la 1 octombrie 2002, conacul și terenul înconjurător către Muzeul Județean "Ștefan cel Mare" din Vaslui . În conac au fost expuse obiecte originale, fotografii, arme, medalii, documente, uniforme militare care i-au aparținut mareșalului Prezan. În ultimii ani, conacul a ajuns într-o stare de
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
ha) , pentru a se amenaja un cămin de bătrâni pentru foștii angajați ai instituției. Olga Macarie s-a răzgândit însă și a donat, la 1 octombrie 2002, conacul și terenul înconjurător către Muzeul Județean "Ștefan cel Mare" din Vaslui . În conac au fost expuse obiecte originale, fotografii, arme, medalii, documente, uniforme militare care i-au aparținut mareșalului Prezan. În ultimii ani, conacul a ajuns într-o stare de degradare avansată, necesitând urgent lucrări de consolidare, restaurare și punere în valoare .
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
a donat, la 1 octombrie 2002, conacul și terenul înconjurător către Muzeul Județean "Ștefan cel Mare" din Vaslui . În conac au fost expuse obiecte originale, fotografii, arme, medalii, documente, uniforme militare care i-au aparținut mareșalului Prezan. În ultimii ani, conacul a ajuns într-o stare de degradare avansată, necesitând urgent lucrări de consolidare, restaurare și punere în valoare .
Conacul Prezan de la Schinetea () [Corola-website/Science/316255_a_317584]
-
revenit la județul Argeș, reînființat, având alcătuirea actuală, sub numele de "Merișani". În comuna Merișani se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1753) din Borlești; (1753, refăcut în 1870 și în 1928), tot din Borlești, alcătuit din conac, anexe și parc; și (1653), din satul Vărzaru, cu ruinele caselor și biserica „Sfântul Nicolae” și „Cuvioasa Paraschiva”. Tot de interes național este și monumentul memorial sau funerar reprezentat de crucea de piatră de lângă școala din Borlești. În rest, alte
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Mihail și Gavriil” (1810) din Dobrogostea; gara (1880); curtea boierească (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea), formată din conac, pavilioane, anexă, grajduri, parc și zid de incintă cu poartă; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1808), ultimele trei din satul Merișani; și biserica „Sfântul Nicolae” (1868) din Vâlcelele.
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
restaurare. Domeniul de la Bonțida a intrat în posesia familiei Bánffy de Losonc în anul 1387, când regele Sigismund de Luxemburg l-donat lui Dionisie, fiul lui Toma Losonci. Înaintea realizării ansamblului actual, pe acest loc a existat o reședință nobiliară (conac) construit în secolele XV-XVI, această clădire fiind atestată documentar după 1640. Dionisie Bánffy al II-lea (1638-1674), comite de Dăbâca și Cluj, cumnat și consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a inițiat construcția ansamblului actual
Castelul Bánffy de la Bonțida () [Corola-website/Science/299597_a_300926]
-
XV-XVI, această clădire fiind atestată documentar după 1640. Dionisie Bánffy al II-lea (1638-1674), comite de Dăbâca și Cluj, cumnat și consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a inițiat construcția ansamblului actual, între anii 1668-1674. Conacul inițial cu plan în formă de "L" a fost fortificat cu ziduri de incintă dispuse în formă dreptunghiulară, turnuri circulare în cele 4 colțuri și un turn de poartă înalt la intrare. După decapitarea lui Dionisie, lucrările au fost continuate
Castelul Bánffy de la Bonțida () [Corola-website/Science/299597_a_300926]
-
de sânge ai săi îi propun să-l însoțească. Ei fac un popas la hanul de la Fântâna lui Albotă și acolo îl întâlnesc pe boierul Stroie Orheianu, salvându-i acestuia fata din mâinile cazacilor zaporojeni care o răpiseră. Boierul avea conacul la Murgeni, în apropiere de Șoimărești, și merge o porțiune de drum împreună cu cei trei frați de sânge. Tudor Șoimaru se îndrăgostește de Magda, fiica boierului, iar fata îi răspunde la sentimente. Ajuns în satul natal, Tudor Șoimaru află de la
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
șoimăreștenii îi atacă pe dragonii polonezi care-l însoțeau pe boier și îi ucid, dau foc curții boierești sub privirile Magdei și a soțului ei care sunt alungați din sat, iar apoi ară cu plugurile pământul unde a fost odinioară conacul lui Stroie Orheianu. La finalul romanului, scriitorului face un rezumat al evenimentelor petrecute ulterior și în care au fost implicate personajele cărții. După un an de la detronarea lui Tomșa, turcii și tătarii au intrat în Moldova și l-au dus
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
samavolnicie pământurile pe care țăranii șoimăreșteni le-au muncit și apărat în decursul secolelor și fiindu-i întărite de domnitor în urma unor judecăți strâmbe. Conflictul între țărani și boier determină o răscoală violentă a țăranilor în urma căreia boierul este ucis, conacul de la Murgeni este incendiat și ras de pe suprafața pământului, iar locul este arat cu plugurile. Romanul "Neamul Șoimăreștilor" a fost tradus în mai multe limbi străine: italiană ("La croce dei razesci", G. Carabba, Lanciano, 1933; traducere de Agnese Silvestri-Giorgi; o
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia, unde a cumpărat cu 300.000 de "lei-aur" moșia Hîncești. Mai tărziu, fiul său a construit pe moșie un conac cu o livadă de iarnă și o piscină cu acoperiș și cu ieșiri subterane. Distanța mare îl impiedică acum să mai tragă toate foloasele de pe urma hanului, astfel că hotărăște să îl vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
din satul Voinești din județul Iași (la o distanță de 18 km sud de Iași) și care a fost construită de către familia boierească Negruzzi în anul 1834. Biserica se află în centrul satului Voinești, în apropiere de primărie și de conacul familiei Negruzzi. nu este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași. Satul Voinești a fost înființat la mijlocul secolului al XVII-lea ca așezare de țărani clăcași pe moșia boierilor Voinești. În jurul anului 1825, proprietarul moșiei Voinești, serdarul Iorgu Anastasie
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
proprietarul moșiei Voinești, serdarul Iorgu Anastasie Voinescu, a dat această moșie ca zestre fiicei sale Zoe la căsătoria acesteia cu spătarul Enache (Ianachi) Negruzzi (1799-1836), vărul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). În anul 1830, familia boierului Ianachi Negruzzi a construit un conac la Voinești pe trei niveluri (demisol+parter+etaj) cu 28 de încăperi întinse pe o suprafață totală de 850 de metri pătrați. Conacul era înconjurat de un parc, care se mai întinde astăzi pe o suprafață de aproape trei hectare
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
Negruzzi (1799-1836), vărul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). În anul 1830, familia boierului Ianachi Negruzzi a construit un conac la Voinești pe trei niveluri (demisol+parter+etaj) cu 28 de încăperi întinse pe o suprafață totală de 850 de metri pătrați. Conacul era înconjurat de un parc, care se mai întinde astăzi pe o suprafață de aproape trei hectare. În anul 1834, spătarul Ianachi Negruzzi a construit în apropierea conacului o biserică din cărămidă pe temelie de piatră. Anterior, în apropierea bisericii
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
de încăperi întinse pe o suprafață totală de 850 de metri pătrați. Conacul era înconjurat de un parc, care se mai întinde astăzi pe o suprafață de aproape trei hectare. În anul 1834, spătarul Ianachi Negruzzi a construit în apropierea conacului o biserică din cărămidă pe temelie de piatră. Anterior, în apropierea bisericii, a existat o altă biserică mai veche, din care nu se mai păstrează decât locul unde se afla Sfânta Masă, deasupra căreia se înalță o troiță din piatră
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
Beauharnais trăiește într-un lux mai mare decît la Curte [a lui Napoleon]". Palatul lor din Munchen a fost construit de celebrul arhitect bavarez Leo von Klenze pentru peste 2 milioane de guldeni. Pe lângă München si Schloss Eugensberg, familia deținea conace la Eichstätt și Ismaning. Odată cu moartea tatălui ei în 1824, Eugénie a moștenit Schloss Eugensberg. La 22 mai 1826, la Eichstätt, Eugénie s-a căsătorit cu catolicul Prinț Constantin de Hohenzollern-Hechingen. Eugénie l-a adus cu ea pe Hofkavalier Gustav
Eugénie de Beauharnais () [Corola-website/Science/327462_a_328791]
-
detalii ale caselor țărănești din Muntenia subcarpatică. Două motive de limbaj arhitectural sunt recurente în compoziția imobilului, loggia și foișorul, tratate diferit. Zidăria este de cărămidă, iar planșeele principale din beton armat. Pentru soclu s-a folosit piatră de râu. Conacul număra 22 de camere, având patru niveluri, demisol, parter, etaj și mansardă, numai turnul numărând cinci niveluri. Dintre toate încăperile, biblioteca și salonul turcesc erau cel mai bogat decorate. Pe pereți erau tablouri ale pictorilor Eustațiu Stoenescu, Grigorescu și Dărăscu
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
între anii 1806-1812, de către marele vornic Dimitrie (Emanoil) Bogdan (+1820) și soția sa, Georgeta, în satul Gâdinți din județul Neamț. Ea se află la o distanță de aproximativ 5 km est de municipiul Roman, fiind localizată în cimitirul satului, lângă Conacul Bogdan din Gâdinți. Ansamblul bisericii “Sf. Dumitru” din Gâdinți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: Prima atestare documentară a satului Gâdinți are loc
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
prietenilor lui Arsène Lupin; ea este condusă în 2004 de Lydie Dabirand. Isprăvile lui Arsène Lupin se derulează în capitala Franței și în Pays de Caux, pe care o cunoaște bine: colecționar de cărți poștale, el a identificat 400 de conace între Le Havre, Rouen și Dieppe. «Lupinofilii» merg pe jos în locurile din Normandia citate de Leblanc: Étretat și comoara regilor Franței, Tancarville, trecerea subterană din Jumièges îi conduce la comoara medievală a abațiilor... Traseul celor șapte abații din Pays
Maurice Leblanc () [Corola-website/Science/323212_a_324541]
-
cult, Stephens se confruntă și cu asasinarea a doi dintre angajații domeniului Tannahill. Din acest moment el este implicat într-o serie de intrigi și investigații, în urma cărora că pe clădirea din piatră anterioară culturii toltece a fost construit un conac ale cărui radiații conferă nemurire celor care cunosc secretul clădirii. Membrii cultului care funcționează în secret în această casă se dovedește că au chiar și nave cosmice capabile să călătorească spre planeta Marte, locul pe care au construit o bază
Casa veșniciei () [Corola-website/Science/323856_a_325185]
-
Satu-Mare. Bratislava a înflorit în timpul domniei Mariei Tereza a Austriei, din secolul al XVIII-lea, devenind cel mai mare și mai important oraș de pe teritoriul statelor actuale Slovacia și Ungaria. Populația s-a triplat; s-au construit numeroase palate, mănăstiri, conace și străzi, iar Bratislava a fost centrul vieții sociale și culturale a regiunii. Cu toate acestea, orașul a început să-și piardă din importanță în timpul domniei fiului Mariei Tereza, Iosif al II-lea, în special când bijuteriile coroanei au fost
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
poziționării sale strategice, Castelul Devín a fost un castel important, la frontiera dintre Moravia Mare și statul ungar timpuriu. A fost distrus de trupele lui Napoleon în 1809, și este un simbol important al istoriei slovace și slave în general. Conacul Rusovce, cu parcul lui englezesc, se află în cartierul Rusovce. Casa a fost construită inițial în secolul al XVII-lea, și transformată într-un conac în stil neogotic englezesc, între 1841 și 1844. Cartierul este cunoscut de asemenea pentru ruinele
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]