35,112 matches
-
activitate. Astfel încât "slava stătătoare" își întinde opresiv umbra. Singura ieșire din acest "timp băltit" e balcaniada limbajului, o epopee a cuvântului: "trecerea bruscă de la un plan la altul, de la ficțiunea halucinant derizorie la inserția acută în social, o frenezie a concretului". Realul și fantezia se scurtcircuitează. Episoade epice pe caniculă găsim, în proza noastră contemporană, la Marin Preda, Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Ștefan Agopian. E normal să le găsim la prozatorii sudici ai câmpiei. Ecoul din Caragiale e, după
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
reconectat la spațiul originar al artei sale, dar a regăsit și practicile instituționale și comportamentele individuale contradictorii de care fusese rupt aproape douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
de comunism, trăiește o dramă, și, când își arde carnetul de partid, își arde, înșelat, o parte din viață, băiatul, distanțat de amândoi deși îi înțelege pe amândoi, trăiește istoria la limita halucinației, ceea ce nu-l scutește de duritatea experienței concrete. Fratele terorist vede România revoluției ca pe un infern primitor. Și, în fine, colonelul de securitate și groaznica lui soție o trăiesc de pe versantul celălalt și devin niște personaje de tot râsul și de toată sila. Nu sunt demonizate, ci
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
suporte leziuni vizibile, și invers, forma deschisă, ocazională, circumstanțială poate fi totodată închisă, evidențiind o sumă limitată de înțelesuri (altfel spus, conținuturi), în ambele cazuri actul receptării însemnând deopotrivă interpretare și execuție. Formele muzicale deschise semnifică ceva preponderent de domeniul concretului (și mai puțin al abstractului), și anume, indiferența autorului față de finalizarea operei care, aparent, rămâne neterminată, fiind încredințată interpretului mai mult sau mai puțin ca piesele unui joc de puzzle. Henri Pousseur recunoaște existența unei poetici a operei deschise (în
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
tip narativ, fiind în prezența unui fenomen de neidentificare a operei respective cu ea însăși, și de evidențiere a unor noi aspecte după fiecare consum estetic. Dacă în literatură narativitatea se supune în general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil, în lumea muzicii narativitatea este mai curând solidară ideii de câmp, cu varietatea lui de cauze și efecte, de determinări și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
idiom au o încărcătură mai mare de generalitate, cu atît idiomul în cauză e mai bătrîn. Așa cum un trup, pe măsură ce îmbătrînește, își pierde elasticitatea și atinge pragul sclerozei, tot așa o limbă, abstractizîndu-se, își pierde putința de mlădiere a sensurilor concrete. Și astfel, desprinderea de realitate a cuvintelor uzuale, chiar dacă oferă avantajul unei lărgiri a înțelesului, reprezintă o sterilizare a bogăției inițiale a înțelesurilor spontane. Grecii, atunci cînd au început să filozofeze, aveau o limbă de o prospețime polivalentă și sălbatică
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
soi de tratament profilactic împotriva propriei vulnerabilități date de apartenența la fostele structuri ale regimului comunist. Pentru alții este o filă a războiului politic intern, un posibil atu al președintelui Traian Băsescu, ce se cerea eliminat. Oricum, dincolo de finalitățile sale concrete, la nivelul clasei politice actuale, raportul Comisiei Tismăneanu este un document de primă importanță, de care toți viitorii cercetători ai perioadei comuniste vor fi obligați să țină seama. Refuzul de a uita, cel mai recent volum semnat de Vladimir Tismăneanu
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
cine a spus-o, dar ideea mi-a revenit în minte citind versurile lui Solo Juster. Prin concizia lor sugestivă, ele mizează constant pe colaborarea receptorului, chemat să preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
a recepției de care a avut parte. Căci reflecția sa asupra vieții, abandonînd exigențele scientizante și metodologice, este axată pe experimentarea personală a temelor, pe retrăirea ideilor, pe expresivitate. Diagramei ideii în sine i se substituie adesea studiul ființei umane concrete, pe temeiul moralist al observației și autoobservației, obținîndu-se o imagine psihologică "în mers", pliată pe cursul existențial, emblemă a unui "filosof al vieții". După cum arată Dilthey, în Esența filosofiei, "această specie de literatură este vecină cu discursul antic al sofiștilor
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
această capcană, pe care o cunoaște și o înlătură din start. Calea de cunoaștere și de relevare a identității feminine nu e una singură. Dezghiocarea (îmi place cuvântul, deși prozatorul nu-l folosește) sufletului și trupului feminin înseamnă, în mod concret, încercarea a cel puțin trei tipuri de operațiuni "chirurgicale". Decojind femeia ca pe o ceapă (e invocat la un moment dat un banc mai vechi cu femeia-ceapă, p. 218), rezultatul poate fi decepția: nu are miez și "după ce ai dezbrăcat
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
existențiale. Pentru Leontina, sexul este viața și pacostea ei. Percepția și relatarea corporalității feminine angajează o adevărată epopee a senzorialității și a senzualității. Senzorialitatea reconstituie o lume, cu multiplele ei realități. Senzualitatea transcrie experiența erosului. Leontina manifestă o foame a concretului în ambele direcții. Limbajul însuși, rostirea cuvintelor, descoperirea sensurilor sunt pentru Leontina experiențe senzoriale. Ar fi de citat zeci de pagini pentru virtuozitatea însemnărilor care transcriu cu o extraordinară acuitate fiorul contactului cu lucrurile, cu oamenii, cu lumea: prezentarea noii
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
manipulată în folosul oligarhiei politice comuniste. însă dincolo de arta propagandistică, de realismele socialiste mai vechi sau mai noi și în spatele iconografiei eroice și optimiste se ascundea un adevăr grav și greu de evaluat. între chipul festiv al muncitorului și muncitorul concret, între conceptul propagandistic și realitatea individuală profundă, se adîncea fără contenire o prăpastie greu surmontabilă. Singurul artist român care a sesizat această scindare a realității, această schizofrenizare morală și psiho-comportamentală în funcție de relația grup/individ, a fost Corneliu Baba. Cu privirea
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
sfîrșește prin a nu mai fi un public propriu-zis, ci un participant direct, o componentă vie în acțiunea care tocmai se desfășoară. Această formă de manifestare artistică, neconvențională în raport cu arta tradițională, reprezintă o reîntoarcere la social și la problemele omului concret. Și ea transmite semnalul unui șir de crize: al unei crize de comunicare, al unei crize de creație și al unei crize care privește existența însăși. Artistul decade din condiția lui exemplară, de purtător de cuvînt al umanității, și își
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
literaturii și lumea reală, între reveriile sale solitare și cafelele băute în compania foarte teluricei sale vecine, doamna Oprișan. Preferințele sale se îndreaptă spre viața interioară, spre dialogul cu marii autori ai lumii și cu personajele literare care devin parte concretă a existenței sale. Pe de altă parte, fiecare semnal al soneriei îi provoacă panică la gândul că de partea cealaltă a ușii s-ar putea afla plicticoasa doamnă Oprișan cu interminabilele ei noutăți aflate pe la cozi sau cu ultimele bârfe
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
cei care au plecat peste hotare. Nu am inventat aproape nimic, doar am dezvoltat unele fascicule de viață. Eu nu am născocit aceste lucruri, ele sunt niște produse ale realității noastre. Toate personajele din piesa mea au drept prototipuri oameni concreți, care s-au născut în Republica Moldova." Dincolo de finalul înduioșător și sec al acestei de-clarații, să încercăm, totuși, să înțelegem acel frisonant și individual "de ce" care planează asupra Oamenilor nimănui. Primele argumente - pe care le veți pasa, desigur, cu bună știință
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
lui Ovidiu e un seismograf prea fin și prea limitat pentru a înregistra un fenomen de asemenea proporții. Ce nu poate reflecta în proza de invenție (unde reconstituie atmosfera socială, conștiința personajului-martor, relațiile unui poet sensibil, victimizat excesiv, cu lumea concretă și cu cea abstractă), Vintilă Horia rezervă eseului de istoria religiilor și însemnărilor de istorie. Nu e singurul scriitor care procedează astfel în perimetrul prozei moderne, atunci când temele intelectuale excedează ficțiunea. Dar pentru o temă de o asemenea amplitudine și
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
Focul și sărbătoarea (1976), Curtea Medicilor (1979), Suburbiile cerului (1982) până la Vocea interioară (1987), Călătoria continuă (1989) ori Pisicile din Torcello (1997), se rostește aceeași, în esență, laudă a lucrurilor de fiecare zi și dintotdeauna, a făpturii trecând prin timpuri concrete și dincolo de ele. "Păstor de albine", oaspete la curțile înalte ale trandafirului înrourat, ascultând chiar "zgomotele stranii" din burta unui cadavru de câine baudelairian, uimit de zboruri de rândunici ce-și caută argila până în trupul uman, atent la sclipiri de
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
marcând în profunzime, o poezie atrasă deopotrivă de miracolul naturii genuine și de șlefuirea artistică a obiectelor. Fraza poetică însăși a fost și este, în chip tot mai evident pe parcurs, atent cumpănită și articulată, în jocul subtil dintre notația concretului imediat și a contururilor aproximate de reverie. Și dacă am putut amenda, uneori, o anume transparență "alegorică" din unele versuri mai recente, linia mare a liricii lui Adrian Popescu nu a fost, totuși, esențial trădată și compromisă de tiparul abstractizant
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
60, care a scos din scenă realismul socialist, ci și contestațiile pe care mai mulți reprezentanți ai "optzecismului" le-au formulat la adresa estetismului "șaizecist". Neomodernismul nu e însă nici epigonic (în raport cu modernismul interbelic), nici laș, cu carențe civice. Pe lângă exemplele concrete extrase din versurile unor Nicolae Labiș, Ion Gheorghe, Ana Blandiana, Adrian Păunescu (cel din primele volume), Ioan Alexandru (la fel), Ileana Mălăncioiu și Marin Sorescu, criticul aduce în discuție polisemia însăși, fără de care, totuși!, poezia e greu de conceput: "poezia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
care, totuși!, poezia e greu de conceput: "poezia este, prin definiție, un limbaj mai mult sau mai puțin Ťesopicť, ea vorbind în Ťpildeť și Ťcu tâlcť, solicitând adică polisemia, evantaiul conotativ extins, chiar și atunci când procedează la aparenta notație a concretelor. Căci așa cum au observat poeticieni recenți, cu totul creditabili, referințele în poezie devin, în fond, niște pseudo-referințe, trec într-un registru mai larg-metaforic și simbolic. Desigur, impresia de autenticitate e mai puternică în numitul discurs Ťtranzitivť, însă avem de-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
totuși imposibil), dar imposibil ar fi s-o facă altul. Există situații când cuvintele se amestecă și se confundă între ele. Și care e atunci soluția? A îmbrățișa una dintre aceste limbi, pe care s-o vorbești pentru o situație concretă (limba română) și a da aripi limbii lui Miloš Crnjanski, Mom1ilo Nastasijevic, Laza Kostic. Nu am pomenit de Vasko Popa și nu am făcut-o întâmplător. Presupun că știți de ce. Român la origine, Vasko Popa s-a realizat ca poet
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
istoriei, nu a vâna efemerul spectaculos al clipei, înseamnă a căpăta conturul unei națiuni mature, nu a te bălăci în promiscuități interne, în politicianism de tip balcanic. Aștept momentul în care declarațiile și bunele intenții se vor transforma în acțiuni concrete, cu termene de execuție și cu responsabilități instituționale și individuale clar definite. - Cum a evoluat imaginea despre români și despre România în comunitatea basarabeană, din 1991 până azi? - A fost un drum de la iluzie și "icoană" sufletească, cultivate în perioada
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
viața și scrisul, realitatea și ficțiunea vor fi cele două puncte pe care personajul narator va încerca să le unească, să le suprapună, să le împace: "să tragă o linie decisă între realitatea din afara lui și cea, adesea atât de concretă, de stringentă, din interiorul sufletului împânzit de mișcătoare întâmplări...". Chiar și atunci când iubește el nu poate scăpa de demonul lucidității și de acul critic, pentru că nu se poate abține nici un moment să cerceteze contradicțiile pasionante ale vieții. Helga îi reproșează
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
acelor vremuri rămase în conștiința populară, sunt readuse în mileniul trei, grație celei de-a XIV-a ediție a Curții Comedianților - Atelier de Artă Medievală, Renascentistă și Tradițională, derulată la Râșnov, între 4 și 12 august 2013. Organizată de SCAT CONCRET, Casa de Cultură a Studenților din București și Primăria Râșnov, cea de-a XIV-a ediție a Curții Comedianților are pregătit următorul program: 5 - 10 august 2013 - la Școala nr. 1, Ateliere închise, cu participarea Grupului de muzică medievală și
Descoperă creaţia artiştilor ambulanţi, la Curtea Comedianților by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77221_a_78546]
-
Pip are un scenariu nemărturisit în minte, care i-a dat deja toate explicațiile posibile: domnișoara Havisham este "binefăcătorul" misterios și doar ea - conștientă de iubirea lui disperată pentru Estella - poate să-l transforme într-un gentleman, "furnizînd" astfel semnificație concretă idealismului lui funciar. Protagonistul a devenit, pe nesimțite, orfanul freudian din Der Dichter und Phantasieren/ Creația artistică și reveria diurnă, care își inventează familii, succese sociale și economice sau amoruri senzaționale numai pentru a elimina frustrările copilăriei nefericite. Sentimentele sale
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]