1,801 matches
-
avea apare doar la modul indicativ, modalitatea realis (perfect compus); - auxiliarul de "viitor" (voi, vei etc.) apare doar la modul indicativ, modalitatea irrealis (viitor propriu-zis, viitor anterior); - auxiliarul de "condițional" (aș, ai etc.) apare doar la modul condițional, modalitatea irrealis (condițional prezent, condițional perfect); - auxiliarul fi marchează nonambiguu modalitatea irrealis, aparând la prezumtiv (prezent și perfect), viitor anterior, condițional perfect, subjonctiv perfect. Este de observat și că, în structura formațiilor analitice irrealis cu un sigur auxiliar (viitor propriu-zis și condițional prezent
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
doar la modul indicativ, modalitatea realis (perfect compus); - auxiliarul de "viitor" (voi, vei etc.) apare doar la modul indicativ, modalitatea irrealis (viitor propriu-zis, viitor anterior); - auxiliarul de "condițional" (aș, ai etc.) apare doar la modul condițional, modalitatea irrealis (condițional prezent, condițional perfect); - auxiliarul fi marchează nonambiguu modalitatea irrealis, aparând la prezumtiv (prezent și perfect), viitor anterior, condițional perfect, subjonctiv perfect. Este de observat și că, în structura formațiilor analitice irrealis cu un sigur auxiliar (viitor propriu-zis și condițional prezent), verbul lexical
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la modul indicativ, modalitatea irrealis (viitor propriu-zis, viitor anterior); - auxiliarul de "condițional" (aș, ai etc.) apare doar la modul condițional, modalitatea irrealis (condițional prezent, condițional perfect); - auxiliarul fi marchează nonambiguu modalitatea irrealis, aparând la prezumtiv (prezent și perfect), viitor anterior, condițional perfect, subjonctiv perfect. Este de observat și că, în structura formațiilor analitice irrealis cu un sigur auxiliar (viitor propriu-zis și condițional prezent), verbul lexical apare la infinitivul scurt verbal; infinitivul se bazează pe tema imperfectivă (fapt observabil la verbe ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
irrealis (condițional prezent, condițional perfect); - auxiliarul fi marchează nonambiguu modalitatea irrealis, aparând la prezumtiv (prezent și perfect), viitor anterior, condițional perfect, subjonctiv perfect. Este de observat și că, în structura formațiilor analitice irrealis cu un sigur auxiliar (viitor propriu-zis și condițional prezent), verbul lexical apare la infinitivul scurt verbal; infinitivul se bazează pe tema imperfectivă (fapt observabil la verbe ca a merge), imperfectivitatea la nivel modal fiind citită ca irrealis. Mai interesant ni se pare că, atunci când necesitățile de satisfacere a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
bazează pe tema imperfectivă (fapt observabil la verbe ca a merge), imperfectivitatea la nivel modal fiind citită ca irrealis. Mai interesant ni se pare că, atunci când necesitățile de satisfacere a temporalității impun selecția unui participiu perfect (prezumptiv perfect, viitor anterior, condițional perfect), auxiliarul principal (care are ca trăsătură de selecție selectarea unui complement irrealis) nu poate selecta direct participiul perfect (formă perfectivă, asociată cu interpretarea realis, după cum arată perfectul compus); astfel, este necesară inserția auxiliarului fi, care să satisfacă trăsătura de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
această ipoteză de analiză: atât subjonctivul, cât și infinitivul sunt forme irrealis, după cum arată și morfologia lor (temă infectum, ca și prezentul), trăsătura de selecție a complementizatorilor să și a fiind identică cu cea a auxiliarelor de prezumptiv, viitor și condițional (selectarea unui complement irrealis); în cazul formelor de perfect, este necesară - ca și în cazul structurilor cu dublu auxiliar - inserția auxiliarului fi pentru a anula efectul realis indus de participiul perfect, satisfăcându-se astfel trăsăturile de selecție ale complementizatorilor să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lexical rămâne în domeniul vP (88), dat fiind că auxiliarul satisface în mod direct atât trăsăturile de timp, cât și trăsăturile de mod (cf. (87)). 3.1.3.3 Derivarea formelor analitice românești Spre exemplificare, să derivăm o formă de condițional precum cea din exemplul (91). (91) Aș (mai) citi un roman polițist azi / mâine / săptămâna viitoare. A se observa, în primul rând, că denumirea de "condițional prezent" este oarecum înșelătoare: forma în discuție este compatibilă atât cu o interpretare de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1.3.3 Derivarea formelor analitice românești Spre exemplificare, să derivăm o formă de condițional precum cea din exemplul (91). (91) Aș (mai) citi un roman polițist azi / mâine / săptămâna viitoare. A se observa, în primul rând, că denumirea de "condițional prezent" este oarecum înșelătoare: forma în discuție este compatibilă atât cu o interpretare de prezent, cât și cu o interpretare orientată spre viitor, după cum arată adverbele de timp. În fapt, propozițiile irrealis sunt nonactuale / nonfactuale. În ce privește derivarea propriu-zisă, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu proiecțiile din domeniul flexionar IP și valorizează trăsăturile centrelor ASP0și T0, însă nu și pe cele ale centrului MOOD0. Trăsăturile centrului MOOD0, care amalgamează modul și modalitatea în structurile cu un singur auxiliar, sunt satisfăcute prin INSERAREA auxiliarului de condițional în MOOD0. S-a subliniat în mod repetat că auxiliarele românești (nonpasive) sunt centre (v., mai recent, Hill și Alboiu 2016); astfel, auxiliarele se inserează în mod direct în centrele funcționale ale căror trăsături le satisfac, MOOD0 în cazul românei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tVP ASP' [Viitor] 2 ASP0 aș [iAsp][Imp][1] [uMood] [Cond] [3] O poziție intermediară de deplasare este [Spec, ASPP], unde are loc încorporarea centrului adverbial mai prin adjuncție la stânga. Faptul că adverbul clitic se deplasează odată cu verbul în inversiunea condițională (93) reprezintă un diagnostic pentru încorporare (derivarea încorporării este aceeași ca în (82) supra). (93) a. mai lua-l-ar naiba! b. limba de lemn a acestui rinocer bolsevic !... mai duce-te-ai unde și-o-nțărcat dracu' ,,copchii(http://www.curaj
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
configurațiile enclitice(101)-(102): pronumele clitice sunt precedate de verbul la gerunziu, de imperativul pozitiv (101) (sub coordonare, encliza este obligatorie în limba standard cel puțin pentru primul conjunct, (101b)); tot cu encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în imprecații (102) (101) a. văzându-l/nevăzându-l b. citește-l / du-te și citește-l/du-te și îlcitește (102) a. ducă-l pe pustii b. lua-te-ar naiba! - o situație specială de encliticizare prezintă cliticul de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să în FIN explică de ce să se poate combina și cu alți complementizatori / conjuncții, e.g. cu dacă, cum (134a-b) (nu toate combinațiile sunt posibile din cauza trăsăturilor de selecție: că nu se poate combina cu să, întrucât că selectează indicativ sau condițional, nu și subjonctiv); primul complementizator lexicalizează poziția FORCE, iar să, poziția FIN; intercalarea de constituenți în periferia stângă este, conform analizei, posibilă (134c). Combinarea cu alți complementizatori a fost luată ca argument în sprijinul interpretării lui să ca marcă flexionară
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analiză adoptate și aplicate până în acest punct al lucrării, distribuția are întâietate în fața interpretării. Reamintim că inversiunea în româna contemporană este atestată cu imperativul (obligatorie; sub coordonare, cel puțin la primul conjunct inversiunea este obligatorie) (140a), gerunziul (obligatorie) (140b), imprecațiile condiționale (140c) și subjonctivale (140d)79. Inversiunea este declanșată, în general, de factori obligatorii: verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ (Niculescu 2015), verificarea trăsăturii [nonfinit] la gerunziu - strategie de compensare a instanțierii paradigmatice prin deplasare 80 -, verificarea trăsăturii [+directiv] asociată cu trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Inversiunea este declanșată, în general, de factori obligatorii: verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ (Niculescu 2015), verificarea trăsăturii [nonfinit] la gerunziu - strategie de compensare a instanțierii paradigmatice prin deplasare 80 -, verificarea trăsăturii [+directiv] asociată cu trăsăturile pragmatice specifice imprecației pentru inversiunea condițională și subjonctivală - i.e. verificarea trăsăturii [+directiv] proiectată în plan irrealis. Onu (1965)81 identifică semnificațiile cu care se asociază inversiunea condițională: imprecație dinamică (Înghiți-l-ar pământul), imprecație disimulată, ironic-glumeață (Fire-ai să fii!) sau cu funcție de alintare (Mânca-o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de compensare a instanțierii paradigmatice prin deplasare 80 -, verificarea trăsăturii [+directiv] asociată cu trăsăturile pragmatice specifice imprecației pentru inversiunea condițională și subjonctivală - i.e. verificarea trăsăturii [+directiv] proiectată în plan irrealis. Onu (1965)81 identifică semnificațiile cu care se asociază inversiunea condițională: imprecație dinamică (Înghiți-l-ar pământul), imprecație disimulată, ironic-glumeață (Fire-ai să fii!) sau cu funcție de alintare (Mânca-o-ar mama!), sens deziderativ intensiv (Dare-ar Domnul Dumnezeu) sau ipotetic (Jelui-m-aș și n-am cui). Există și situații
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-l-ar pământul), imprecație disimulată, ironic-glumeață (Fire-ai să fii!) sau cu funcție de alintare (Mânca-o-ar mama!), sens deziderativ intensiv (Dare-ar Domnul Dumnezeu) sau ipotetic (Jelui-m-aș și n-am cui). Există și situații în care inversiunea condițională se grefează pe structura unei imprecații, dar se asociază interpretativ cu exprimarea autoreferențială a unei emoții negative, uneori cu conotații ironice, ca în formule de tipul (141) (v. discuția la Zafiu 2015). Deși unele forme de inversiune par aproape catecretice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu exactitate, pe de o parte, inventarul trăsăturilor de care dispun auxiliarele românești și, pe de altă parte, natura temporalității exprimate de formele irealis (e.g. am subliniat în §3.1.3.3, exemplul (91) natura "deschisă" a temporalității marcate de condiționalul prezent, care nu redă un eveniment stricto senso prezent). (xi) O altă idee subliniată de-a lungul discuției din acest capitol, dar nediscutată explicit, privește relația dintre morfologie și sintaxă sau, mai clar, dintre gradul de marcare morfologică și extensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în cazul infinitivului verbal fără a. Aplicând aceeași metodă, comparația două contexte diferite, observăm că aceeași formă are o morfosintaxă diferită. În structura formelor analitice, infinitivul scurt verbal se ridică la [Spec, TP] (146a) (eventual accesând [Spec, FINP] în inversiunea condițională, (146a')), tranzitând [Spec, ASPP], după cum arată încorporarea semiadverbului mai. În schimb, în structura configurației modale putea + infinitiv, infinitivul scurt verbal se deplasează până la [Spec, vP/VOICEP] (Nicolae 2015d), neaccesând domeniul flexionar (deci nici ASPP), pe cale de consecință nici permițând încorporarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
inversiune / encliza auxiliarului și a pronumelor clitice)sunt limitate și contrânse cu formele finite (§III.3.5). În schimb, în româna veche, opțiunea la V-la-C cu forme finite apare mult mai frecvent, și nu doar la imperativ și la imprecațiile condiționale și subjonctivale, fiind în mod liber disponibilă și la indicativ(iarla subjonctiv și la condițional în contexteîn care trăsătura [+directiv] nu cauzează deplasarea V-la-C).Prin aplicarea testelor sintactice discutate în analiza altor limbi romanice vechi, vom conchide că structurile la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3.5). În schimb, în româna veche, opțiunea la V-la-C cu forme finite apare mult mai frecvent, și nu doar la imperativ și la imprecațiile condiționale și subjonctivale, fiind în mod liber disponibilă și la indicativ(iarla subjonctiv și la condițional în contexteîn care trăsătura [+directiv] nu cauzează deplasarea V-la-C).Prin aplicarea testelor sintactice discutate în analiza altor limbi romanice vechi, vom conchide că structurile la V-la-C reprezintă instanțierea unei gramatici V2 reziduale (cu deplasare la FIN), specifică fazelor vechi ale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vom referi în continuare (dar vezi Zafiu 2016 și bibliografia). Majoritatea structurilor cu auxiliar ale românei moderne sunt prezente și au un grad avansat de gramaticalizare în limba veche (Zafiu 2016 și bibliografia): perfectul compus cu auxiliarul a avea (1), condiționalul prezent (2) și perfect (3) bazat pe auxiliarul aș (perifraza condițională gerundivală este de asemenea atestată, (4))3 și viitorul 4 bazat pe auxiliarul voi (plus infinitiv (5) sau plus fi urmat de participiu (6) sau, mai rar, gerunziu (7
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structurilor cu auxiliar ale românei moderne sunt prezente și au un grad avansat de gramaticalizare în limba veche (Zafiu 2016 și bibliografia): perfectul compus cu auxiliarul a avea (1), condiționalul prezent (2) și perfect (3) bazat pe auxiliarul aș (perifraza condițională gerundivală este de asemenea atestată, (4))3 și viitorul 4 bazat pe auxiliarul voi (plus infinitiv (5) sau plus fi urmat de participiu (6) sau, mai rar, gerunziu (7))5. (1) a. I pa(k) spui domnietale ca mai marele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vodă câți săraci au fostu scăpat mai denainte vreame den robiia turciloru și a tătarâlor (DÎ.1599: XVIII) e. iară din temeiul ei au fost-o început-o Barnovschie-vodă (NL.~1750−66: 36) O soartă asemănătoare o au și structurile condiționale bazatea pe a vrea, eliminate treptat. Zafiu (2016) inventariază formele de condițional bazate pe a vrea și observă că a vrea la imperfect sau perfectul compus poate fi urmat de infinitiv (11)-(12) sau, mai rar, de infinitivul perfect (13
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și a tătarâlor (DÎ.1599: XVIII) e. iară din temeiul ei au fost-o început-o Barnovschie-vodă (NL.~1750−66: 36) O soartă asemănătoare o au și structurile condiționale bazatea pe a vrea, eliminate treptat. Zafiu (2016) inventariază formele de condițional bazate pe a vrea și observă că a vrea la imperfect sau perfectul compus poate fi urmat de infinitiv (11)-(12) sau, mai rar, de infinitivul perfect (13)-(14). Din nou, se observă că auxiliarul marchează și valori de timp
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Avram și Hill 2007) este relativ consolidat în limba veche, fiind disponibil într-o serie consistentă de structuri perifrastice, mai mult sau mai puțin stabile; în majoritatea structurilor există tendința de a se selecta forma invariabilă a lui fi (la condițional, viitor), însă fi acordat este de asemenea disponibil (la perifrazele subjonctivale, v. nota 5 supra) 2.1.2 Cliticele pronominale În discuția privitoare la statutul pronumelor clitice în limba română veche se împletesc două probleme: orientarea pronumelor clitice (orientare spre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]