3,116 matches
-
constată un paradoxnumărul celor care nu utilizează deloc sociograma este mult mai mic decât al celor care au declarat că nu utilizează deloc matricea. Practic, acest lucru nu este posibil deoarece soiograma nu se poate realiza decât pe baza datelor configurate În matrice. Se Întărește astfel ideea prefigurată inițial - activitatea de cunoaștere a grupului școlar este caracterizată de un ansamblu de disfuncții. Studiul de caz, așa cum indică datele, ocupă locul doi În ierarhia metodelor menționate de cei chestionați, deși specialiștii nu
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
nr. 2. Paradoxal, numărul celor care au declarat că nu folosesc deloc sociograma este mult mai mic, comparativ cu al celor care nu utilizează deloc matricea sociometrică. Practic, acest lucru este imposibil, deoarece sociograma se realizează doar pe baza datelor configurate În matrice. Studiul de caz este folosit, la modul declarativ, de un număr mai mare de Învățători (37,5% decât de diriginți (33,3%, de mai multe cadre cu experiență (41,6% comparativ cu cele tinere (29,1%. Se confirmă
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
de astăzi invocă în consens tragedia limbajului, nonconsonanța dintre semn și semnificație, incongruența dintre cuvânt și idee, acestea motive de mortificări și incompletitudini. Sublimul, tragicul, anxietățile nu pot fi puse în portativ verbal; indicibile, inexprimabile, inefabile acestea, la rândul lor, configurează mizeria poetului. Apropierea desăvârșită de cuvântul năzuit și regăsirea cuvântului pierdut solicită, în fapt, inventarea unui "limbaj în limbaj" (dezideratul lui Paul Valéry și al lui Michel Foucault), prag semantic spre iluminări și fulguranțe. Ilarie Voronca era sedus de imprevizibilul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
notă patetică; om și câine într-un analogon chemând la reflecție încetează de a reprezenta antinomii. Compozițional, povestea e o fugă muzicală centrată pe alergarea unui câine după naratorul pedalând pe bicicletă; dominanta monotematică a discursului, punctul forte al fugii configurează ideea de ritm existențial: Pedalam liniștit prin dimineața răcoroasă și plină de soare... Notație-refren, reluată în variantă: "Pedalam liniștit, cu pieptul plin / de puterea aerului plin și a luminii". La rându-i, câinele Degringo aleargă și el "liniștit, lângă roata
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nichita cogitativ, el însuși poet de întâia mărime, a adăugat limbajului liric știut sunete inconfundabile; frapează o regie de spectacol-confesiune, un "narativism" bazat pe sugestie și imprevizibil, un mod de a imprima concretului, ordinarului, o undă de mister. Acestea, toate, configurează fenomenul Stănescu. Lectorului, devenit părtaș, nu-i rămân în memorie strofe ori sintagme oximoronice; primează fervorile, atitudinile, fronda, o anumită demonie, într-un cuvânt un suflu de umanitate revărsată. Mormane de antiteze așteaptă în atelierul faurului, care, copleșit, dă aripi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
până devin nefirești, / oarbe și fără stăpâni". Intervin accente patetice: "Mă las în continuare de mine însumi plâns / ca-n vremea când puneam un ochi albastru la idee". Excepțională este imaginația lui metaforică; spectaculos sistemul său de semne, de repere configurând viziuni șocante; fluxul ideatic bătând spre fantastic, sprijinindu-se pe joncțiuni insolite, a sedus pe mulți. Poetul a avut și are imitatori. Sintagme stănesciene aparent carnavalești, propunând o nouă gramatică a textului, pot fi semnalate la unii dintre contemporani, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vast") cutreieră spectrul morții; persistă amenințător haosul primordial: În noi e atâta beznă"! În "țara infernului", terifiantă, "labe reci de cârtiță", "vine tăiate", "sori măcinați în nori de cafea, / cascade de cretă, / vulturi ciocnindu-se în spațiu / de vărsăturile nopților" configurează expresionistic delirul, iregularul, în registre sugerând tenebrosul, marcând căderea în impur și macabru. Infernul lui Ioan Alexandru, oripilant, e totuna cu anticul ad inferos, cu ceea ce la Baudelaire fusese obsedantul gouffre, prăpastia. Configuraționism similar la Al. Philippide. Infern în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
măsura / cuvintelor, verbum verborum" (Povestea dragonului). Căutarea esențelor, deziderat al oricărui creator, e totuna cu mirajul absolutului tentație vădit demiurgică. Cele câteva notații repezi, capitale însă, dintr-un microeseu al poetului (Navigatorul sau Balada literaturii) nu sugerează căi de acces; configurează însă un credo: "Oricum, nu ideile fac literatura. Ele fac, eventual, filozofia. Dar nici cuvintele. Acestea fac dicționarele. Literatura o fac autorii de literatură, poezia o fac poeții. Din ce o fac? Îi privește. Iată unul din marile mistere ale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și germane; ecouri se semnalau la noi, anterior, la Eminescu, mai târziu la Emil Botta, la Virgil Gheorghiu ori la uitatul Simion Stolnicu. Spaimă și vacuitate, premoniții și peregrinări în absurd, un subliniat demonism și coșmare, acestea și felurite neo-simbolisme configurează un cadru constrictiv, anxios. Prin cetate mișună șobolani; realul inculcă aprehensiuni, nimeni necunoscând Calea. Totuși, Țara lui Ieronim e "țară sfântă". Deasupră-i: "un cer cu îngeri și cu păsări și cu sfinți". La picioarele unei nimfe (în Inima reginei), întristatul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gavote, / Bárbari, cu imagini vizigote". Suntem în plin spectacol de curiozități! Spectacole mult prea lungi sunt de găsit, de asemenea, în cele 7 Poeme din 1968 și în alte cicluri. Vălmășagul de imagini din Turnul Babel (peste 600 de versuri) configurează un "babelism" în perpetuitate: ciudată rotire de obiecte (stratificate pe șapte nivele), teribilă viermuială de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ed. Laffont / Jupiter, 1982). Pe fundalul unei copilării scindate cu amintiri de război poetul din Țara de Sus își aliază sistematic cervideele ca antidot imaginar la teroarea existențială, refugiindu-se într-un timp al originilor. Munții "veșnici" și "codrii merei" configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un "frunziș de-aramă"amintitor de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din vijeliosul poem Halabaș (inclus în Presiunea luminii, volum din 1968) alternează ca la un D. Stelaru cu gingășii imprevizibile: "Tâmpitule, băiatul lui Halabaș cel nebun / bâlbâitule, cretinule (...) / Vino să te sărut pe frunte / fir-ai al dracului, fericitule!..." Se configura astfel un pre-stil, un poet cu totul personal. Doi ani ulterior, în Aberații cromatice insurgentul impenitent imprimă propriului portret tușe apăsate, programate pe grandilocvență și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creează o bună dispoziție tipică. Umorul în genere gândea Freud "poate fi considerat drept manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale psihicului". La Emil Brumaru, etalarea derizoriului până la a-i conferi o pseudo-demnitate, și modulațiile banalului invadând spațiul cosmic configurează o simili-mitologie nu și o dramă. Edificii precum palatul și catedrala, situri pitorești precum parcul, locurile generatoare de mistere rămân în seama suspinătorilor retardatari. Departe de a pillatiza cămările la modul patriarhal, Brumaru se comportă ca agent "realist" al imediatității
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
individului, la Carolina Ilica visarea diurnă, intensivă, rotunjește existența, diversificând, acreditând și inițiind în aventuri imaginare. Textul de realitate se întregește prin textul de ficțiune, ajungându-se la viziuni captivante. Intră în joc o semiologie complexuală (sub imperiul luminii); se configurează un vitalism naturant cu suprapuneri de zâmbet și candoare; prezidează o simbolistică a speranței și bucuriei. "Casă coroană de cireș" capul poartă peste zi "mărunte fructe, visele din zori..." Iubirea e benedicțiune, mântuire, eshaton primăvară perenă; plenitudinea se înfăptuiește la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități în serie configurând o mitologie subiectivă pe fundalul erosului universal. Bipolarități în care nu e nici tristețe, nici narcisism. Autoscopia merge în pas cu apropierea de Ceilalți. Frazarea clară, liniară, nu exclude efectele metafizice de adânc. Dincolo de unduiri și dubii se succed refrene
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sub inscripții ca Întâiul glas mai ridicat ori Al șaptelea glas mai ridicat ori altele de același tip, urmează repetitiv Descrierea labirintului; subsecvent, de fiecare dată intervine CORUL în rol de comentator sagace; ca la antici, Strofa, Antistrofa și Epoda configurează liric presiunea unui moment. În tentativa ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Vieru se construiește gradual pe purități moștenite; refractar dezolării, năruirilor morale, el înaintează consecvent pe o linie mediană fără retorisme, ostil tenebrelor. Mireasma teiului, verdele vegetației, "fire de argint lichide", "sălbăticiuni mici și dragi", aroma pâinii calde iată "bucurii simple" configurând plenitudinar sentimentul ființării neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
armă esențială, de aceea, în strategiile lor, statele trebuie să favorizeze dobîndirea de informații economice și tehnologice necesare penetrării piețe lor și coordonării întreprinderilor. Spionajul economic joacă aici un rol esențial. 3.3.7. Civilizația viitorului Tehnologia creează globalizarea. Se configurează un soi de interlinked economy ce scapă tot mai mult controlului statelor (vezi Kennichi Ohmae, The Borderless World, Harper Business, 1990). Vrea și poate tehnologia să creeze o altă lume ? În parte a reușit. Tehnologia poate permite omului să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
foarte individualizate. Procesul de globalizare îl potențează pe cel de regionalizare. Anumiți analiști, cum este Kenichi Ohmae prevăd sfîrșitul statului-națiune și o lume fără frontiere. Va fi economia acestui secol una a regiunilor, a unei vaste rețele interregionale? Se poate configura o nouă ordine politică pe aceste noi baze? 4.6.1. Slăbirea legăturii dintre Stat și economia națională Perioada modernă a țesut legături strînse între statele suverane și economiile lor naționale. Revoluția industrială a demarat în insulele britanice, în cadrul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Cine ne apără pe noi ? 5.8. CHINESE DREAM Summitul la nivel înalt din vara anului 2013 dintre SUA și China a oferit doar o imagine sumară asupra a ceea ce începe să fie axa centrală de putere a politicii internaționale, configurînd conturul noii lumi bipolare. El marchează transferul definitiv al centrului de greutate al lumii dinspre Atlantic spre Pacific. Ne întoarcem la realpolitik. Am văzut cei mai puternici oameni ai planetei zîmbitori și relaxați, de parcă totul ar merge șnur între primele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lui Lucian Boia, Sfîrșitul Occidentului ? Spre lumea de mîine, Humanitas, București, 2013). Se afirmă tot mai mult noi puteri emergente, pe lîngă cele din BRICS, cum ar fi: Coreea de Sud, Mexic, Turcia, Indonezia, Suedia, Canada, Polonia și chiar Columbia și Nigeria, configurînd o lume multipolară, în care și clasa de mijloc devine mai consistentă. Se impune cu necesitate o reformare a sistemului monetar internațional și a organismelor monetar-financiare internaționale, care să reflecte noile realități. Lumea rămîne însă plină de inegalități și de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sfîrșit a dispărut în tablou... 4.9. Chinese Dream Summitul la nivel înalt din vara anului 2013 dintre SUA și China a oferit doar o imagine sumară asupra a ceea ce începe să fie axa centrală de putere a politicii internaționale, configurînd conturul noii lumi bipolare. El marchează transferul definitiv al centrului de greutate a lumii dinspre Atlantic spre Pacific. Ne întoarcem la realpolitik. Am văzut cei mai puternici oameni ai planetei zîmbitori și relaxați, de parcă totul ar merge șnur între primele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
găina care face ouă de aur. În concluzie, cred că o vom mai duce cir-ca 20 de ani cu petrolul ca principală resursă energetică, chiar dacă prețurile vor continua să crească, dar cercetările și investițiile care se fac în resurse alternative configurează deja era post-petrol. 1.8. ZEUL BAN Cu zece ani înainte de izbucnirea actualei crize, George Soros anunța, brusc, nici mai mult nici mai puțin decît sfîrșitul capitalismului, într-o carte cu același titlu, tradusă pudibond de Editura Polirom cu titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lume statele păstrează încă importante prerogative de suveranitate. Politicile lui Bush au redus dominația și credibilitatea Statelor Unite, dar nu se întrevede încă nici o alternativă reală la dominația S.U.A. Cu foarte multe convulsii pe toate planurile și pe toate meridianele, se configurează o lume multipolară. Dar va mai dura pînă la stabilizarea sa. Apoi, epoca dolarului a adus decenii bune o anumită stabilitate. S-a întîmplat ceva și stabilitatea a fost distrusă. Ce anume s-a întîmplat, nu cred că vom afla
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fantomelor în teatru, în relația lui cu o estetică a întrupării invizibilului în vizibil, în cadrul căreia actorul ar avea sarcina de a deveni dublul unui mort? Și asta cu atât mai mult cu cât, dincolo de variabilele proprii fiecărei culturi, se configurează scheme de proceduri simbolice cu valoare universală. În acest sens, câteva chei de acces ne sunt oferite de antropologia istorică a Greciei arhaice, aliată cu antropologia africană. În Grecia antică, așa cum arată Jean-Pierre Vernant 1, problema fantomei se înscrie în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]