1,709 matches
-
alimentare zmeurul (Rubus ideaeus), fragii (Fragaria vesca). Solurile cambice se prezintă ca argiluvisoluri, soluri brune luvice și soluri brune eu-mezobazice, iar cele spodice, ca soluri brune acide și brune podzolice. Pe lângă bogata faună de nevertebrate specifică pădurilor de fag sau conifere ori cu areal larg de răspândire, în Munții Tarcăului se regăsesc numeroase alte specii vertebrate. Astfel apar pești precum : boișteanul (Phoxinus phoxinus), fântânelul (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), păstravul (Salmo trutta fario), porcușorul (Gobio uranoscopus frici), zglăvoaca
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
cristatus), cel de munte (Parus atricapillus), cel vărgat (Parus coeruleus) și cel de sat (Parus major) - aflat tot timpul anului], roșchița sau mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), vrabia (Passer domesticus). Porumbelul sălbatic (Columba palumbus) este "caracteristic pentru făgete", iar "în pădurile de conifere" apar buha (Bubo bubo), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cucuveaua (Athene noctua), eretele (Falco vespertillus), gaia (Milvus milvus), minunița (Aegolius funereus). "În special în pădurile de conifere și mai puțin în cele de fag" viețuiesc forfecuța (Roxoia curvirostra), pasărea de
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
domesticus). Porumbelul sălbatic (Columba palumbus) este "caracteristic pentru făgete", iar "în pădurile de conifere" apar buha (Bubo bubo), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cucuveaua (Athene noctua), eretele (Falco vespertillus), gaia (Milvus milvus), minunița (Aegolius funereus). "În special în pădurile de conifere și mai puțin în cele de fag" viețuiesc forfecuța (Roxoia curvirostra), pasărea de jir (Melancorypha leucoptera) și corbul - ocrotit (Corvus corax). Mierla neagra - sau sură (Turdus merula) și ce de padure - sau gulerată (Turdus torquatus), precum și cea numită sturz popesc
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
născut prin eroziune diferențială la contactul dintre conglomeratele de Bucegi și marno-calcarele și gresiile din Munții Baiului. Versantul estic al Munților Bucegi se impune în peisaj printr-un abrupt de peste 1200 m, prin stîncărie, văi înguste și bogate păduri de conifere care-l îmbracă în jumătatea înferioară. De partea cealaltă a culoarului depresionar, în est, culmile Munților Baiului, aflate la 1 400-1600 m, se termină către Prahova prin versanți în trepte care dezvoltă o diferență de nivel de 300-500 m și
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
culmile joase ale Munților Perșani, trec peste depresiunea Brașov și pătrund îndeosebi prin culoarul dintre Munții Bucegi și Munții Postăvaru, abătându-se pe valea Prahovei și pe culmile Munților Baiului. De altfel, această direcție este reflectată adesea de către asimetria coronamentului coniferelor izolate de pe culmile Tigăi, Turcu, Neamțu etc. Ele au dezvoltate îndeosebi părțile expuse spre est și sud-est (arbori-drapel). Extremitatea sudică a Munților Baiului se află relativ frecvent și sub înfluența maselor de aer sudice care înaintează din Câmpia Română, peste
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
este de cca. 337 l/kg gaze, și 0,58 l/kg săruri solide de potasiu. Toate aceste dezavantaje au dus la utilizarea tot mai largă a dinamitei. Bizantinii cunoșteau deja în 671 un amestec explosiv de "colofoniu" (rășină de conifere din care este îndepărtată prin încălzire terpentina), "sulf" și "salpetru" (nitrați de amoniu, bariu, natriu sau potasiu), acest amestec fiind cunoscut în istorie ca "focul grecesc" descoperit de "Kallinikos din Heliopolis". Această substanță inflamabilă ardea și în apă, fiind o
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
întindere mare. Principalele resurse naturale ale Udmurtiei sunt țițeiul, turba și izvoarele de apă minerală. Cea mai mare parte a producției de petrol este exportata. Aproximativ 40% din suprafața republicii este acoperit de păduri. Cele mai multe păduri sunt de cele de conifere. Udmurtia are o climă continentală moderată, cu veri calde și ierni reci, cu multă zăpadă. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, rușii formau 60,1% din populația republicii, în timp ce etnicii udmurți formau doar 29,3% din populație. În republică mai trăiesc
Udmurtia () [Corola-website/Science/305883_a_307212]
-
care se mențin împreună fără un alt liant cu excepția legăturilor de hidrogen și a împletirii fibrelor. Deși cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea hârtiei sunt pulpa lemnoasă a unor specii de arbori de esență moale, în special cea a coniferelor, datorită existenței fibrelor de celuloză în structura multor plante, de la ierburi până la arbori, se pot folosi și multe alte fibre, așa cum ar fi cele ale plantelor de bumbac, in, cânepă sau orez. În jurul anului 200 î.Hr. hârtia era folosită deja
Hârtie () [Corola-website/Science/305384_a_306713]
-
antimicotică, bactericidă și bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor. Albinele colectează o substanță aromată cu aspect de rășină de pe cel puțin 20 de specii de arbori, în special de pe mugurii de plop și de arin, de pe frunzele, mugurii și scoarța coniferelor și a plopilor, a salicaceelor (sălcii) și a prunilor. Materiile rășinoase astfel culese sunt prelucrate de albine specializate prin amestec cu secreții salivare și ceară. Producerea propolisului se face în același timp cu cea a mierii și se realizează de către
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică omonime și include trei rezervațiile naturale de interes național: Pădurea de Argint, Codrii de Aramă și Rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă. Parcul prezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri mixte, păduri caducifoliate, păduri în tranziție, pajiști ameliorate, vârfuri, culmi, abrupturi stâncoase, grote, văi, mlaștini și turbării) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
de specii de amfibieni, inclusiv multe salamandre. Peste 100 de specii de copaci cresc în parc. Cele mai joase regiuni de păduri sunt dominate de copaci cu frunze care cad. La altitudini mai mari, pădurile cu frunze căzătoare lasă loc coniferelor că Fraser Fir. În plus, parcul are peste 1400 de specii de plante cu flori și pește 4000 de specii de plante care nu înfloresc. Parcul National Great Smoky Mountains este o mare atracție turistică a regiunii; peste 9 milioane
Parcul național Great Smoky Mountains () [Corola-website/Science/314581_a_315910]
-
Cernăuți. Raionul Putila este frontieră de stat cu România, aici funcționând 2 puncte de trecere a frontierei: Pe teritoriul său se află cea mai mare parte din Carpații Ucraineni, iar aproximativ 63% din suprafața sa este acoperită cu păduri de conifere și de foioase, care sunt esențiale pentru menținerea echilibrului ecologic, nu numai în Ucraina, dar și în Europa. Solurile nu sunt prea bune pentru agricultură. Acest raion este considerat unul dintre cele mai pitorești colțuri ale Bucovinei. În pădurile vechi
Raionul Putila () [Corola-website/Science/313728_a_315057]
-
În , a fost singurul bărbat supraviețuitor al unui potop mondial. Aztecii credeau că numai și soția sa, Xochiquetzal, supraviețuiseră potopului. Conform legendelor, cei doi și-ar fi găsit adăpost în trunchiul unui arbore conifer din familia Cupressaceae-lor, cu ajutorul căruia au plutit pe ape, găsind în final țarmul și pământ solid pe pantele unui munte din Culhuacan. Cei doi supraviețuitori ai deluviului au avut mulți copii, dar toți aveau diferite probleme intelectuale, dintre care cea
Coxcox () [Corola-website/Science/314003_a_315332]
-
iunie. Perioada de gestație la caprele-negre durează 6 luni, iezii devin maturi la vârsta de trei ani, iar o capră-neagră poate trăi între 15 și 20 de ani. Hrana lor constă din măceșe alpine, muguri și vlăstari de foioase sau conifere, frunze de plante diferite, iarna caprele consumă mușchi sau licheni. Pericolele la care sunt expuse caprele-negre sunt căderile de stânci, animalele de pradă ca râsul, lupul, ursul, vulturul, iar aici se pot aminti și vânătorile organizate de om.
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
1.104 m) sau lanțul muntos Wiliui (1.006 m); caz de excepție sunt munții Putorana din nord ce ating cu Norilsk, unicul oraș din regiune. Vegetația care domină pe platoul central este specifică regiunilor de taiga, cu păduri de conifere, sau și regiunilor de tundră. In partea de nord umiditatea redusă a solului este datorată înghețului permanent (permafrost), aici nu cresc copaci ci numai tufișuri, mușchi, licheni și ferigi. In regiunea platoului nu există șosele, ci numai drumuri nepavate; în timpul
Platoul Siberian Central () [Corola-website/Science/314454_a_315783]
-
alpin ("Thlaspietea rotundifolii") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Pietrei Craiului. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Specii de conifere: molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"). Specii de foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
palustris"), pițigoiul de munte (Parus montanus) sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"); precum și foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), frasin ("Fraxinus"), ulm ("Ulmus carpinifolia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), gârniță ("Quercus frainetto"), cer ("Quercus
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Cypripedium calceolus"), clopoțel de munte ("Campanula serrata") și ligularia ("Ligularia sibirica"). Floră ariei protejate are în componență specii vegetale distribuite etajat, corespondențe cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști cu specii arboricole de conifere: brad ("Abies albă"), larice ("Larix decidua"), jneapăn ("Pinus mugo"), pin neted ("Pinus strobus"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), cetină-de-negi ("Juniperus sabina"), ienupăr ("Juniperus communis") sau tisa ("Taxus baccata") și Foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
de preotecție specială avifaunistică "Munții Călimani" (sit SPA) - Natură 2000. Floră ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies albă"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisa ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus sibirica") sau ienupăr ("Juniperus communis"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
ciupercă otrăvitoare și psihoactivă din genul Amanita. Inițial răspândită în regiunile temperate și nordice ale emisferei boreale, "Amanita muscăria" a fost neintenționat răspândită și în unele regiuni din emisfera sudică, devenind astfel o specie cosmopolita. Este frecvență în pădurile de conifere, fiind extrem de ușor de recunoscut datorită pălăriei roșii-purpurii (cu un diametru de până la 20 cm), cu puncte albe.Au fost cunoscute mai multe subspecii, cu pălăria colorată în diverse moduri, inclusiv maro regalis (considerată o specie separată), flavivolvata galben-portocalie, gwessowii
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]
-
fost raportate numai din Zona de Conservare Națională a Canionului Red Rock. Baza acestor munți face parte din zona de jos a deșertului Mojave, dominată de "larrea tridentata" și de "ambrosia dumosa", urmată o suprafață acoperită de "coleogyne ramosissima". Aria coniferelor pitice cu ienupăr, pin și mahon de munte, precede o zonă alpină din jurul Muntelui Charleston și a crestelor sale. Alte vârfuri importante sunt: piscul Bonanza, piscul McFarland, Muntele Mummy, piscul Griffith, Muntele Bridge, Muntele Wilson și Muntele Potosi. Cea mai
Spring Mountains () [Corola-website/Science/313935_a_315264]
-
cercetătorilor, se referă la cuvântul „Mulda”, care înseamnă în germanica veche „scobitură prăfoasă, mină” (Hasdeu consideră că această denumire a fost adusă de bastarni), ceea ce se acordă cu: Dar există și alte teorii, conform cărora numirea Moldovei ar veni de la coniferul „Molift” prezent în altitudine în munții Călimani, în jurul Dornei și în masivul Ceahlăului, sau mai timpuriu, din antichitatea târzie, din limba gotică sau chiar dacică. În trecut mai circula și o legendă, raportată de Bogdan Petriceicu Hașdeu, după care voievodul
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
lui Main iar la est la est de Regnitz. Granița de sud este delimitată de Aisch iar cea de vest de Main și linia care unește pe hartă Marktbreit, Uffenheim și Bad Windsheim. Regiunea parcului este reprezentată prin pădure de conifere și foioase, lacuri mai mici și terenuri viticole. se află la linia de intersecție a regiunilor Unterfranken, Mittelfranken și Oberfranken, punct geografic marcat prin piatra „Dreifrankenstein”. Regiunea ocupă o suprafață de 1.280 km², din care jumătate este rezervație naturală
Steigerwald () [Corola-website/Science/314843_a_316172]
-
Austria, Ungaria, Cehia, Anglia și Scandinavia până în Rusia și insula Sahalin. Ele preferă habitatul cu regiuni cu umiditate mare, unde sunt diferențe mari de temperatură între zi și noapte. Vipera berus este întâlnită în luminișurile din pădurile de foioase sau conifere, regiuni de smârcuri, pășuni alpine, la altitudini ce ating 2000 - 3000 m. Vipera berus este activ ziua, numai în zilele de caniculă își continuă activitatea în amurg. Dimineața și seara, caută locurile însorite pentru a se încălzi la soare. Temperatura
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
Seirijo) Este de tranziție, între cel continental și oceanic. Temperatura medie anuală este de 6,1 grade Celsius, în luna iulie de 17,1 grade Celsius. Precipitațiile variază între 490-850mm. Se întâlnesc păduri mixte, fiind un amestec de păduri de conifere, foioase, artice si de stepă. Fauna include 68 de specii de mamifere (iepurele, vulpea, elanul, lupul, ciuta, mistrețul etc), 203 specii de păsări, 7 specii de reptile, 13 specii de amfibieni și 60 de specii de pești (babușca, ghiborțul, plătica
Geografia Lituaniei () [Corola-website/Science/323897_a_325226]