1,866 matches
-
laturile sarcofagului lui Ahiram s-a descoperit primul exemplu de alfabet. Spre deosebire de scrierile anterioare cu multe simboluri și lipsit de logică, alfabetul era mai ușor de asimilat că o înregistrare a vorbirii, fiind accesibil tuturor. Alfabetul fenician constă doar din consoane și era utilizat pentru comerț. Byblos a prosperat că un oraș comercial după ce a fost supus de egipteni, după cum ne arată Templul Obeliscurilor dedicat lui Ra construit în 1300 i.en. După prăbușirea epocii bronzului, Egiptul pierde controlul Nubiei, sursă
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
limbii croate. Limba croată are 32 de foneme, iar scrierea sa este în mare măsură fonemică. Literele și fonemele corespund între ele în felul următor: Observații: La unele forme ale unor substantive și adjective se intercalează un "a" între două consoane, dar la alte forme acest "a" dispare. De exemplu, rădăcina cuvântului care înseamnă „bătrân” este "starc-", nominativul său singular fiind "starac", dar în cursul declinării "a" cade: "starca" „bătrânului” (genitiv), „pe bătrân” (acuzativ). În cazul rădăcinilor de feminine terminate cu
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
la alte forme acest "a" dispare. De exemplu, rădăcina cuvântului care înseamnă „bătrân” este "starc-", nominativul său singular fiind "starac", dar în cursul declinării "a" cade: "starca" „bătrânului” (genitiv), „pe bătrân” (acuzativ). În cazul rădăcinilor de feminine terminate cu două consoane, acest "a" apare la genitiv plural între cele două consoane: rădăcină "sestr-", nominativ singular "sestra" „soră”, genitiv plural "sestara". Cuvintele masculine terminate cu "-ao", "-eo" sau "-io" [ex. "čitao sam" „am citit” (subiect masculin), "anđeo" „înger”, "cio" „întreg”] erau cândva
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
care înseamnă „bătrân” este "starc-", nominativul său singular fiind "starac", dar în cursul declinării "a" cade: "starca" „bătrânului” (genitiv), „pe bătrân” (acuzativ). În cazul rădăcinilor de feminine terminate cu două consoane, acest "a" apare la genitiv plural între cele două consoane: rădăcină "sestr-", nominativ singular "sestra" „soră”, genitiv plural "sestara". Cuvintele masculine terminate cu "-ao", "-eo" sau "-io" [ex. "čitao sam" „am citit” (subiect masculin), "anđeo" „înger”, "cio" „întreg”] erau cândva în istoria limbii terminate cu un "l" dur ("čital", "anđel
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
finală de cuvânt. Acest "o" redevine "l" dacă nu mai este în poziție finală, ci este urmat de o desinență sau de alt sufix: "čitala sam" „am citit” (subiect feminin), "anđela" „îngerului” (genitiv), „pe înger” (acuzativ), "cijela" „întreagă”. Când două consoane, una surdă și una sonoră, ajung în contact prin adăugarea la un cuvânt a unei desinențe sau a unui sufix, prima consoană devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere al sonorității (asimilare regresivă). Astfel, De exemplu, în
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
alt sufix: "čitala sam" „am citit” (subiect feminin), "anđela" „îngerului” (genitiv), „pe înger” (acuzativ), "cijela" „întreagă”. Când două consoane, una surdă și una sonoră, ajung în contact prin adăugarea la un cuvânt a unei desinențe sau a unui sufix, prima consoană devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere al sonorității (asimilare regresivă). Astfel, De exemplu, în cuvântul "vrabac" „vrabie”, în cursul declinării, / b/ alternează cu perechea sa surdă /p/. Aceasta apare atunci când cade /a/ dintre /b/ și /t
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
exemplu, în cuvântul "vrabac" „vrabie”, în cursul declinării, / b/ alternează cu perechea sa surdă /p/. Aceasta apare atunci când cade /a/ dintre /b/ și /t͡s/, acesta din urmă fiind surd și asimilându-l pe /b/: "vrapca" (genitiv singular). Unele consoane aflate la sfârșitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfârșitul rădăcinii unui verb își schimbă natura sub influența unei vocale cu care începe o desinență sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Accentul care cade pe una din silabele
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
în română), dar și tonic (numit și muzical), nucleul de silabă accentuată fiind pronunțat cu un ton mai ridicat sau mai coborât decât celelalte. Accentul poate fi de patru feluri, combinații între caracterul descendent sau ascendent și durata nucleului de consoană (lung sau scurt). În mod obișnuit, accentul se notează în scris numai în lucrările de lingvistică, în manuale și dicționare. Semnele convenționale pentru accente apar în exemplele de mai jos. Există câteva limitări privitoare la accentuare, principalele fiind: Și vocalele
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sensul lor sau de natura verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanță "-a" ~ ∅. Vocala "a" este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar "sa šalom" „cu o glumă”, "sa mnom" „cu mine”. Particula și modalizatorul sunt considerate în gramaticile
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
lor sau de natura verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanță "-a" ~ ∅. Vocala "a" este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar "sa šalom" „cu o glumă”, "sa mnom" „cu mine”. Particula și modalizatorul sunt considerate în gramaticile croate ca o parte de vorbire aparte. Sunt definite drept
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
unor prepoziții există alternanță "-a" ~ ∅. Vocala "a" este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar "sa šalom" „cu o glumă”, "sa mnom" „cu mine”. Particula și modalizatorul sunt considerate în gramaticile croate ca o parte de vorbire aparte. Sunt definite drept cuvinte invariabile care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii sârbe. Limba sârbă are cinci foneme vocalice: Consoanele limbii sârbe sunt în număr de 25: Observații: Observații: Când două consoane, una surda și una sonoră ajung în contact prin adăugarea la un cuvant a unei desinențe sau a unui sufix, ori prin formarea unui cuvânt compus, prima consoana
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii sârbe. Limba sârbă are cinci foneme vocalice: Consoanele limbii sârbe sunt în număr de 25: Observații: Observații: Când două consoane, una surda și una sonoră ajung în contact prin adăugarea la un cuvant a unei desinențe sau a unui sufix, ori prin formarea unui cuvânt compus, prima consoana devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere al sonorității
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Consoanele limbii sârbe sunt în număr de 25: Observații: Observații: Când două consoane, una surda și una sonoră ajung în contact prin adăugarea la un cuvant a unei desinențe sau a unui sufix, ori prin formarea unui cuvânt compus, prima consoana devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere al sonorității (asimilare regresiva). Astfel: Exemple: Există și asimilări care constau în schimbarea locului articularii consoanelor. De exemplu s trece în š înaintea consoanelor ć, dž, č, đ, lj și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
a unei desinențe sau a unui sufix, ori prin formarea unui cuvânt compus, prima consoana devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere al sonorității (asimilare regresiva). Astfel: Exemple: Există și asimilări care constau în schimbarea locului articularii consoanelor. De exemplu s trece în š înaintea consoanelor ć, dž, č, đ, lj și nj: "păziți" „a fi atent” > "pažljiv" „atent”, "nositi" „a purta” > "nošnja" „port” (îmbrăcăminte). De asemenea, n trece în m înaintea lui b: "stan" „locuința” > "stambeni" „locativ
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prin formarea unui cuvânt compus, prima consoana devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere al sonorității (asimilare regresiva). Astfel: Exemple: Există și asimilări care constau în schimbarea locului articularii consoanelor. De exemplu s trece în š înaintea consoanelor ć, dž, č, đ, lj și nj: "păziți" „a fi atent” > "pažljiv" „atent”, "nositi" „a purta” > "nošnja" „port” (îmbrăcăminte). De asemenea, n trece în m înaintea lui b: "stan" „locuința” > "stambeni" „locativ”. Conform principiului fonemic al grafiei sârbe, asimilările sunt
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nositi" „a purta” > "nošnja" „port” (îmbrăcăminte). De asemenea, n trece în m înaintea lui b: "stan" „locuința” > "stambeni" „locativ”. Conform principiului fonemic al grafiei sârbe, asimilările sunt în general redate în scris, dar există și excepții. De exemplu asimilările dintre consoane nu sunt redate în scris la sfârșit de cuvânt ("Šef bi" "bi voleo da radimo" „Șefului i-ar plăcea să lucrăm”, "Ostao je bez" [bes] "kaputa" „A rămas fără palton”), între prefixele terminate în d și cuvintele începând cu s
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
d și cuvintele începând cu s ("predsednik" ['pretsednik] „președinte”), în cuvinte străine derivate relativ recent cu prefixe sârbe ("podtekst" ['pottekst] „subtext”), în împrumuturi relativ recente: "dragstor" ['drakstor] „drugstore”. Când, cu ocazia derivării, a compunerii sau a flexiunii, se întâlnesc două consoane identice, în general rămâne numai una din ele. Deseori identitatea se creează prin asimilare. Exemple: Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de nominativ a unui substantiv
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
subtext”), în împrumuturi relativ recente: "dragstor" ['drakstor] „drugstore”. Când, cu ocazia derivării, a compunerii sau a flexiunii, se întâlnesc două consoane identice, în general rămâne numai una din ele. Deseori identitatea se creează prin asimilare. Exemple: Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfarsitul rădăcinii unui verb se palatalizează, adică își schimbă locul de articulare spre regiunea palatala a gurii, sub
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
derivării, a compunerii sau a flexiunii, se întâlnesc două consoane identice, în general rămâne numai una din ele. Deseori identitatea se creează prin asimilare. Exemple: Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfarsitul rădăcinii unui verb se palatalizează, adică își schimbă locul de articulare spre regiunea palatala a gurii, sub influența unei vocale cu care începe o desinența sau un sufix
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
care l se păstrează numai la nominativ singular și la genitiv plural, la restul formelor cazuale trecând în o: "nosilac" „purtător”, "nosilaca" „al/a/ai/ale purtătorilor”, dar "nosioca" „al/a/ai/ale purtătorului”, "nosioci" „purtători” etc. În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se intercalează vocală a, de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
purtători” etc. În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se intercalează vocală a, de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată de o vocală ce o urmează. Astfel, genitivul și acuzativul singular al acestui cuvânt este "borca" „al/a
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată de o vocală ce o urmează. Astfel, genitivul și acuzativul singular al acestui cuvânt este "borca" „al/a/ai/ale luptătorului, pe luptător”. A labil apare și între unele prepoziții și cuvinte cu care ar forma un cuvant
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Astfel, genitivul și acuzativul singular al acestui cuvânt este "borca" „al/a/ai/ale luptătorului, pe luptător”. A labil apare și între unele prepoziții și cuvinte cu care ar forma un cuvant fonetic ce ar începe cu un grup de consoane greu de pronunțat. Astfel, de exemplu, prepoziția "s" „cu” are forma "să" înaintea unui cuvânt că "škola": "să školom" „cu școala”. A mai apare și pentru a diferenția forme cazuale, anume nominativul singular al substantivelor feminine cu rădăcina terminată într-
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Astfel, de exemplu, prepoziția "s" „cu” are forma "să" înaintea unui cuvânt că "škola": "să školom" „cu școala”. A mai apare și pentru a diferenția forme cazuale, anume nominativul singular al substantivelor feminine cu rădăcina terminată într-un grup de consoane de genitivul lor plural ("sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]