3,537 matches
-
deci, un vid potențial și haotic de energii germinale conștiințiale ce poate fi mîntuit prin "trăirea în clipa", "care neagă toate limitațiunile noastre" (cum se exprimă Lovinescu în Jurnal alchimic, p. 72). Tocmai acest lucru nu îl face Urizen, care contemplă trecutul și este îngrozit de viitor. Lovinescu explica această "trăire în clipa": ea înseamnă "să ne naștem în fiecare clipă", reintegrarea în punctul infinitezimal temporal și spațial, adică în Principiu. Aceasta înseamnă moartea creației și nașterea să în Lumina Spiritului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe Boccanegra căruia i-a administrat o otravă lentă care îl macină. După plecarea lui Paolo, Fiesco se ascunde și așteaptă apariția lui Boccanegra. Dogele intra și se clatină sub efectul otrăvii (M’ardon le tempia). Aplecăndu-se peste fereastră și contemplând marea pe care atât de mult o iubește, el evocă zilele de altă dată. Ar fi preferat să moară atunci, își spune el, si un ecou venit din partea lui Fiesco îi răspunde: “Ar fi fost mai bine pentru tine!“ Fiesco
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de văzut, dar că, odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind pricina pentru tot ce-i drept și frumos [...]. Și iarăși cred că cel ce voiește să facă ceva cugetat În viața privată sau În cea publică trebuie s-o contemple. CITAT RETRAS!!! „Arta răsucirii” la Platon „pune problema În ce fel se va obține transformarea cea mai rapidă și mai eficace a sufletului. Nu-i vorba de a-i sădi simțul «văzului», ci de a-l face să «vadă» pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
devreme, dar mai ales vara și toamna. În pruni, cireși, vișini și meri. Alteori, adună vreascuri, frunze uscate, gunoaie, face foc și se bucură ca un copil de fumul gros, Înecăcios Împrăștiat În jur. Domnului Neculau Îi mai place să contemple Îndelung cum cresc florile, iarba, straturile de legume sau de zarzavat. L-am surprins de mai multe ori privind visător la vegetația abundentă În care Îi place să se afunde. Mângâie crengile, palpează tufele, saltă vioi prin jurul tulpinilor. Sesizează cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
adresa cu un discurs mobilizator mulțimii, care va vibra, fără doar și poate, la rostirile poetului-cetățean. Ciclul Pasteluri, de fericită inspirație, a fost creat, în cea mai mare parte, între anii 1867 și 1869. E o poezie a peisajului rustic, contemplat de un horațian care degustă farmecul fiecărui anotimp, exultând la venirea primăverii, dar savurând și pitorescul decorului hibernal. Totul respiră armonie, o împăcare senină cu rânduiala veșnică a firii. Un spirit, clasic, de ordine și cumpătare domnește pretutindeni. Îmbătat de
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
glob chiar înainte ca aceștia să aibă permisiunea de a trece strada.” - Josuha Meyrowitz „Banalizarea violenței a devenit un fapt izbitor și amenințător. Lumea noastră nu este mai violentă decât cea de odinioară, dar amuzamentul și indiferența cu care lumea contemplă propriile violențe și modul în care sunt imaginate violențe tot mai multe și mai monstruoase grație imaginilor de cinema și de televiziune este fără precedent.” - Jean Daniel. Banalizarea violenței este răul absolut. În programele TV, violența nu mai este cel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
sânge mi-o abrogă, / cum și de postulatul lansat de Euclid / pe-un crug lucid” - stare tradusă în seducția baladescului (pândit însă de diluție). Ultimele volume (Poeme noi, 1984, Versuri, 1987) sunt vizitate de sentimentul elegiac al celui ce-și contemplă trecerea („Și uite, astfel ni se face iarnă, / și iar ne ninge timpul pe meninge”). O elegie totuși boem-voioasă, (auto)ironică, haz de necaz. Limbajul pierde din prețiozitatea lexicală și prozodică, devine simplu, confesiv, se eliberează de convenții. Poetul atenuează
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
și câțiva ofițeri stabiliți temporar pe teritoriu francez (locotenentul Francis Hall, căpitanii William Jesse și R. Gronow) nu contenesc să guste farmecul saloanelor și cafenelelor pariziene, după cum contele d’Orsay, contele de Mornay, contele Wa³evski, Custine, Chateaubriand, Barbey d’Aurevilly contemplă, când mai rezervați, când cu Încântare, stilul high life al Londrei. Toți sau aproape toți depun mărturie În scris despre unul din polii fascinației lor - dandysmul. Memorii, jurnale, Însemnări de călătorie, pagini de eseu, romane Împânzesc epoca. Până și marele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și simplu o impertinență din partea artistului să pretindă 200 de guinee pentru ea nu e altul decât John Ruskin, unul dintre preoții templului oxfordian al estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner sau mobila Renaissance. Interioare de un rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când mohorât, melancolic, auster, copleșit de amintirea unei copilării sufocate de studiu și cultură, a unei iubiri adolescentine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sunt diferite. Acești bărbați continuă să se Îmbrace elegant, să trăiască destins, fără grabă, să iasă În societate (În cluburi, cafenele, teatre, la cursele de cai sau de ogari), să se Închidă În propriile biblioteci, departe de lumea vulgară, să contemple câte un obiect prețios sau un tablou. Și totuși, ceva din spiritul dandy s-a pierdut. După unii, chiar esențialul. „Rămâne de văzut dacă acest dandysm al grației, farmecului, al eleganței vesele ține de adevăratul dandysm. Nici unii istorici ai fenomenului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de la Iași, În tren: „N-ai să fii nimic, din toate câte le visezi, nimic, nimic”. Cuvinte care Îl ard ca un fier Înroșit și pe care nu le va uita, de fapt, niciodată... Dar atunci, În 1920, când Își contempla veșmintele, el Își va fi contrazis deja genitorul. Chiar dacă nu și-a Încheiat studiile de drept, chiar dacă anii berlinezi par irosiți, a Început să scrie un roman (Craii de Curtea-Veche) și o povestire (Remember), i-au apărut În Viața românească
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bine de o mie de franci” -copleșesc de admirație (dar și de invidie) o lume Întreagă. Prin aceste interioare fastuoase Își poartă Balzac, Edmond de Goncourt, Sue Însuși parte din personajele de viță nobilă, silindu-le să se plimbe, să contemple câte un tablou sau să țină tirade. VachéJacques Vaché (1895-1919). De cele mai multe ori, numele lui Jacques Vaché e asociat lui Arthur Cravan. Amândoi- poeți de avangardă, cu opere nu foarte Întinse, dar hotărâtoare pentru modernitatea radicală, amândoi personaje hors série
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere. Nici o Încrâncenare, nici o ambiție, nici o lăcomie. În acest spectacol evanescent, dandy-ul e dramaturg, regizor, scenograf și, mai presus de orice, actor. Iar Într-o primă fază, cea În care se contemplă În oglindă sau privește decorul din jur, Își devine și public. Să Încercăm, cu aceeași pedanterie voit didactică, o descriere a acestui spectacol total, de o eleganță ce taie respirația, unde dandy-ul intră cu propriul corp (vestimentație, accesorii, fizionomie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
purificat de orice comparație, astfel Încât, la limită, ca un nou Narcis, Își restituie doar sieși spre lectură propriul veșmânt”1. Ultima parte a acestui citat contrazice tot ce am putut citi până aici despre dorința dandy-ului de a fi contemplat, cu alte cuvinte, despre nevoia sa de public spectator. Barthes se Întâlnește numai cu Françoise Dolto În felul În care vorbește despre privirea (de sine) a dandy-ului, deschizând pârtie reprezentării dandysmului ca proiect metafizic: „Dandy-ul susține că esența
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
premeditează strategiile din dorință, din pasiune, din nevoia imperioasă de a-l poseda pe cel sedus. Majoritatea au fie o frigiditate Înnăscută (spun psihanaliștii), fie una dobândită (susțin psihosociologii). Dandy-ul e steril și rece, asemenea meduzei pe care o contemplă Proust, evocându-l pe Charlus. Își compune un stil crepuscular, ușor pervers, cum perversă și amorală este chiar seducția pe care o exercită asupra celor din jur. Poate Însă dandysmul generaliza fără nuanță un asemenea mod de a concepe erosul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o oarecare tendință perversă și ineficientă spre ironie; cititorii noștri vor judeca de care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea Bisericilor, fie că zace ascuns În inimile oamenilor buni, contemplând, tânjind și trudind În tăcere la pregătirea unei noi Revelații, fie că rătăcește prin lume, lipsit de adăpost, ca un suflet fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prezintă sub un nume lipsit de sens pentru mine - Defunctul John Bernard -, ne oferă următoarea imagine a unei locuințe ai cărei locatari par să aparțină acestei credințe, deși lucrul nu este precizat În mod expres. Astfel, cititorii mei germani pot contempla un Sărman Rob irlandez ca și cum l-ar vedea cu propriii lor ochi, ba chiar să se uite la el În timp ce stă la masă. Mai mult, În atât-de-prețioasa foaie de maculatură menționată mai sus, am găsit schița corespunzătoare unei Gospodării de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să se regăsească În trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea mai netă: a-ți fi ție Însuți obiect, a te Împodobi, a te picta ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el. Iată ce-i dă lui Baudelaire această Înfățișare veșnic Încordată: el nu cunoaște nici nepăsarea, nici spontaneitatea. Nimic mai Îndepărtat de melancolia nedeslușită și fără de pricină decât spleenul său: În aceasta trebuie văzute, dimpotrivă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cărora le rămânea credincios - Încolo, ca Îmbrăcăminte, nu știu să-l fi văzut de două ori la fel”. Toate ciudățeniile modului singular de viață al lui Aubrey de Vere reprezintă Însă doar o latură a unei personalități complexe și unice, contemplate de povestitor cu o uimire din ce În ce mai accentuată: „Dar toată această migăloasă găteală nu era la dânsul decât un amănunt dintr-un Întreg desăvârșit, de o fericită armonie. Aubrey de Vere avea un creier de minune alcătuit și un duh scânteietor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o stare de desăvârșire: cei slabi ajung tot mereu să-i domine pe cei puternici asta din pricină că ei reprezintă numărul mare, că sunt și mai deștepți...". Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2012, p. 87. 134 "Este interesat să contemplăm malul unei ape, acoperit cu numeroase plante de diferite specii, cu păsări cântând în tufișuri, cu numeroase insecte zburând prin aer, ori cu viermi târându-se pe pământul umed și să reflectăm la toate aceste forme, atât de admirabil construite
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
egală măsură, perfect nefuncțional. Ariciul, ca ființă telurică, oferă soluția pentru apariția și menținerea vieții: aceasta este asimetria și contradicția: Lumea din prima creație, netedă, simetrică și elegantă (prin uniformitatea ei), nu era bună la nimic (ori poate numai la contemplat: „vedeai peste tot”); viața era imposibilă, iar frumusețea avea ca revers sterilitatea și moartea. Ariciul creează o lume urâtă (râpoasă și deluroasă), dar eficientă, o lume În care contradicțiile (Îndeosebi sus și jos) permit circulația apei și, odată cu ea, dezvoltarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de expansiune și dominație ale regatului ungar la sud de Carpați. Rânduielile stabilite în 1247, prin textul Diplomei, au întreținut o stare de nemulțumire în sânul societății românești sud-carpatice, mai ales printre conducătorii lor, cnezii și voievozii. Românii nu puteau contempla pasivi situația dificilă a regatului dominator de la miazănoapte. Pe de altă parte, nu există nici un dubiu că teritoriile românești se aflau sub stăpânirea lui Nogai, spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Puterea lui Nogai se făcea simțită și în Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iese de sub pana lui, mult mai puțin spontan, este rodul unei arte. El are lunga respirație epică, simțul sublim al destinului uman, meșteșugul patetic de a se opri din când în când să răsufle de greutatea faptelor și să le contemple de sus. G. CĂLINESCU SCRIERI: De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, publ. M. Kogălniceanu (Cartea pentru descălecatul dintâi a Țării Moldovii și neamului moldovinesc), în Letopisițile Țării Moldovii, I, Iași, 1852, 1-32, în Cronicile României sau
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
țârâitul ploii de toamnă, mugetul vitelor închise în ocol și sunetul trist, dogit al tălăngilor. Poemul sugerează, admirabil, senzația de agonie a vegetației, de târziu în lume și de prăbușire a universului într-o tristețe grea, aceea a individului care contemplă această moarte fără glorie: „Și tare-i târziu / Și n-am mai murit”. Din nou gândul merge spre agoniile fastuoase ale romanticilor și, făcând comparația de rigoare, se observă puținătatea elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
de calm, și mici spații ocrotitoare. Vremelnic ocrotitoare, securizante. De pildă, odaia încălzită în care iubita servește ceaiul, cântă la clavir sau citește „ceva de la poluri”, ca în poemul Decembre. Instalat în fotoliu, lângă soba în care trosnește focul, poetul contemplă prin geamuri peisajul polar de afară și ascultă vijelia. Moment de liniște, de împăcare cu lumea din afară și de calm interior. Chiar și obiectele, până acum apăsătoare, doborâte de singurătatea lor, capătă o aură mistică: „Și toate din casă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]