2,136 matches
-
pentru această concepție, e de presupus că "rortyenii" ar putea invoca dezinteresul gânditorului american față de problema ideologiei și, prin urmare, inexistența unei concepții pragmatiste cu privire la aceste concept. Într-adevăr, en passant, Rorty amintește de "inutilitatea" noțiunii de ideologie (Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale", în Contingență, ironie și solidaritate, Editura All, București, 1998, p. 115, nota 15) și de dificultatea de a da "un sens interesant cuvântului "ideologie" să-l facă să însemne mai mult decât "idee rea"" (Richard Rorty, "Ironia
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
presupus că "rortyenii" ar putea invoca dezinteresul gânditorului american față de problema ideologiei și, prin urmare, inexistența unei concepții pragmatiste cu privire la aceste concept. Într-adevăr, en passant, Rorty amintește de "inutilitatea" noțiunii de ideologie (Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale", în Contingență, ironie și solidaritate, Editura All, București, 1998, p. 115, nota 15) și de dificultatea de a da "un sens interesant cuvântului "ideologie" să-l facă să însemne mai mult decât "idee rea"" (Richard Rorty, "Ironia privată și speranța liberală", în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dintre ele sunt moralmente privilegiate. Întrucât ți-ar fi imposibil să te ridici deasupra limbajului, culturii, instituțiilor și practicilor, le-ai adoptat și le-ai văzut pe toate acestea ca fiind pe picior de egalitate cu toate celelalte" (Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., 1998, pp. 102-103). 177 Tocmai de aceea, în "Introducerea" la Contingență, ironie și solidaritate, gânditorul american vrea să ne arate "(...) cum vor sta lucrurile dacă renunțăm la cerința unei teorii care să unifice publicul și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
instituțiilor și practicilor, le-ai adoptat și le-ai văzut pe toate acestea ca fiind pe picior de egalitate cu toate celelalte" (Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., 1998, pp. 102-103). 177 Tocmai de aceea, în "Introducerea" la Contingență, ironie și solidaritate, gânditorul american vrea să ne arate "(...) cum vor sta lucrurile dacă renunțăm la cerința unei teorii care să unifice publicul și privatul și ne mulțumim să tratăm cerințele autocreației și solidarității umane ca fiind în mod egal
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a dobândi credințe asupra cărora se va ajunge, în final, în urma unei interacțiuni libere și deschise cu oameni care dețin alte credințe, la un acord neforțat" ("Știința ca solidaritate", în op. cit., p. 107). 179 Idem, pp. 104-105. 180 Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 21. 181 Este evident că, în acest punct, Rorty reușește să depășească ceea ce i-am imputat, mai sus, lui Popper. Dincolo de diferența referitoare la intersubiectivitatea popperiană (înțeleasă ca "obiectivitate" ce decurge din caracterul public
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ale cărei idealuri pot fi îndeplinite mai degrabă prin persuasiune decât prin forță, mai degrabă prin reformă decât prin revoluție, prin confruntările libere și deschise ale practicilor prezente, lingvistice și de alt fel, cu sugestii pentru noi practici" (Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale" în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 117). 184 Richard Rorty, "Ironia privată și speranța liberală", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 149. 185 E vorba de ideea susținută de gânditor atunci când spune că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
îndeplinite mai degrabă prin persuasiune decât prin forță, mai degrabă prin reformă decât prin revoluție, prin confruntările libere și deschise ale practicilor prezente, lingvistice și de alt fel, cu sugestii pentru noi practici" (Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale" în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 117). 184 Richard Rorty, "Ironia privată și speranța liberală", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 149. 185 E vorba de ideea susținută de gânditor atunci când spune că "(...) putem extinde mereu domeniul lui
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
libere și deschise ale practicilor prezente, lingvistice și de alt fel, cu sugestii pentru noi practici" (Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale" în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 117). 184 Richard Rorty, "Ironia privată și speranța liberală", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 149. 185 E vorba de ideea susținută de gânditor atunci când spune că "(...) putem extinde mereu domeniul lui "noi" considerând alți oameni sau culturi drept membri ai aceleiași comunități de cercetare din care facem parte
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vină cu o idee mai bună. Înseamnă a spune că există întotdeauna loc pentru credințe îmbunătățite, de vreme ce pot să apară noi dovezi sau noi ipoteze sau un vocabular complet nou" (Idem, p. 78). 188 Idem, p. 87. 189 Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., 1998, p. 94. 190 Richard Rorty, "Introducere", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 29. 191 Karl Mannheim, Louis Wirth, On Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
bună. Înseamnă a spune că există întotdeauna loc pentru credințe îmbunătățite, de vreme ce pot să apară noi dovezi sau noi ipoteze sau un vocabular complet nou" (Idem, p. 78). 188 Idem, p. 87. 189 Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., 1998, p. 94. 190 Richard Rorty, "Introducere", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 29. 191 Karl Mannheim, Louis Wirth, On Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge, Routledge & Kegan Paul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apară noi dovezi sau noi ipoteze sau un vocabular complet nou" (Idem, p. 78). 188 Idem, p. 87. 189 Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., 1998, p. 94. 190 Richard Rorty, "Introducere", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 29. 191 Karl Mannheim, Louis Wirth, On Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1949 (reeditată de Kessinger Publishing's Rare Reprints, New York, 2001), p. 173. 192
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Mannheim, Louis Wirth, On Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1949 (reeditată de Kessinger Publishing's Rare Reprints, New York, 2001), p. 173. 192 Cf. Richard Rorty, "Ironia privată și speranța liberală", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 150, nota 6. 193 Sorin Antohi, Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura Științifică, București, 1991, p. 14. 194 Isaiah Berlin, "The decline of utopian ideas in the West", în The Crooked Timber of Humanity
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
președinte), Augustin Popa (director), Dumitru Neda (redactor responsabil), Ion Agârbiceanu, Ioan Bălanu, Nicolae Brânzeu, Titus Mălai, Zenovie Pâclișanu. Revista de cultură și educație religioasă, C.c. cuprinde articole, însemnări, cronici, recenzii, semnale editoriale, bibliografii, toate orientate către fenomenul religios și contingențele acestuia. În numărul triplu 9-12 din 1944, o notița anunță stingerea din viața a scriitorului Liviu Rebreanu. În același număr, la rubrică „Însemnări”, se remarcă un scurt articol, nesemnat, despre legăturile lui Eminescu cu Blajul. Ștefan Manciulea semnează un comentariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286572_a_287901]
-
între ele. Orice act de cunoaștere, spune Kuhn, este performat în interiorul unei paradigme, de unde și caracterul său necumulativ. În același context, G. Holton 4 a propus un model dinamic al istoriei gândirii științifice, vorbind despre relația dintre un plan de contingență (în care teoriile științifice își reglează coerența internă) și ordinea tematică, ce distribuie în mod aleatoriu gândirii științifice subiecte de reflecție. Prezența elementului de iraționalitate și contradicție va fi remarcat cu vehemență de Paul Feyerabend 1, autorul unei viziuni epistemologice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se menține la o apreciabilă distanță față de sine, ceea ce înseamnă că ea este fructul unei heteroafectări a trupului de către ceva exterior; pe de altă parte, suferința în care cel care afectează și cel afectat coincid este absolut internă, desprinsă de contingența cărnii. Când o interioritate pătimește ceva, dar nu din partea unui agent exterior, atunci suferința este materia și, deopotrivă, mediul unei efectuări fenomenologice radicale. Suferința (care poate însemna angoasă, gândire, bucurie) repetă structura fenomenologică a impresiei originare și poate să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
interioritate pătimește ceva, dar nu din partea unui agent exterior, atunci suferința este materia și, deopotrivă, mediul unei efectuări fenomenologice radicale. Suferința (care poate însemna angoasă, gândire, bucurie) repetă structura fenomenologică a impresiei originare și poate să fie asumată în raport cu orice contingență dureroasă; altfel spus, orice durere fizică poate livra experiența invizibilă a pasibilității generale 1. În același mod, termenii pot fi inversați, vorbind despre plăcere și, respectiv, bucurie 2. Dacă plăcerea se înregistrează local în corpul fizic (sub „hainele de piele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
2 În afara acestui cadru epistemologic, John Milbank mai reproșează lui Comte și Durkheim o senină justificare a violenței ca „produs inevitabil al libertății creative”3. Aici se repetă aceeași ecuație: când violența societăților arhaice nu mai e interpretată ca pură contingență (prin prisma învățăturii Bisericii despre căderea adamică și păcatul originar), ea devine automat un „rău necesar”, pe care doar rațiunea - ca for al transparenței și reconcilierii - poate aspira să-l neutralizeze. Tradiția germană a sociologiei moderne continuă linia pozitiviștilor francezi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
avocații „gândirii slabe”1. Numeroși teoreticieni relativiști au subliniat componenta retorică a intenționalității, exercitată la un nivel antepredicativ al cunoașterii 2. Pe de altă parte, reprezentanții radicali ai acestei școli extremiste plasează apariția fiecărei paradigme științifice în rețeaua anarhică de contingențe istorice 3. Milbank neagă, în acest fel, pretenția de obiectivitate absolută a științelor naturale și sociale. Autopropuse ca modele universale de cunoaștere în perioada de gestație a economiei capitaliste, aceste paradigme epistemologice nu servesc întotdeauna cauza „societății deschise”. Geneza sincronă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al vieții sociale - materializat în tranzacțiile imunde pe care i le propune Șerban Saru Sinești - și claritatea desăvârșită, narcisistă și autosuficientă, a imperativului kantian absolut. Pus în situația de a redeveni uman - prin acceptarea, odată cu adevărul despre moartea tatălui, a contingenței și failibilității propriei sale persoane -, Ruscanu nu se mai poate întoarce dincoace de bariera care desparte perfecțiunea transcendenței de dimensiunea întunecată și coruptă a imanenței: sinuciderea nu este, în cazul său, o simplă alternativă - o probabilitate opțională -, ci o necesitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
îl mențin. Aceasta reprezintă este un sumar al informațiilor despre comportament și vizează oferirea indiciilor pentru planul de intervenție. Aplicarea programului de modificare comportamentală se va realiza numai după parcurgerea pașilor anteriori și va viza: întăririle, pedepsele, modelarea, contractul de contingențe și promtingul. Întăririle pot fi definite ca „orice stimul care determină creșterea frecvenței de apariție a unui comportament”10. Acestea trebuie contextualizate și individualizate deoarece pot avea conotații și efecte diferite de la un elev la altul. Eliminarea comportamentelor nedezirabile fără
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
antrena elevii în producerea acestor comportamente. Modelele oferite elevilor pot fi: a) reale (profesori, părinți, colegi, persoane care au o anumită semnificație pentru elevi); b) simbolice (personaje din filme, literatură etc. ce pot constitui posibile modele de comportare). Contractul de contingențe reprezintă un consens, de regulă, redactat în formă scrisă, ce se stabilește între profesor/părinte/consilier și elev. De obicei, la acest contract se ajunge în urma unei negocieri și urmărește încurajarea elevului pentru a-și automonitoriza comportamentul și identificarea / conștientizarea
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
Scria sublim dintr-o urgență a compensării. Părea că experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competență despre virtute. Putea simți orice și putea gândi orice. Știa tot, citise tot. În greacă, latină, engleză, franceză, italiană. Când scria despre contingență, despre libertate sau despre etic, gândea ca un profesionist, deși nu-i frecventase în mod sistematic pe filozofi. Și totuși cândva, pesemne într-o altă viață, îi citise și pe ei. Când scria despre Homer, Platon, Dante, Shakespeare sau Eminescu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
proprii: (ÎI.8.9.) Respondeo dicendum quod philosophus, în III de anima, comparat, quantum ad hoc, intellectum sensui. Sensus enim circa proprium obiectum non decipitur, si cut visus circa colorem; nisi forțe per accidens, ex impe di mento circa organum contingențe, sicut cum gustus febrientium dulcia iudicat amară, propter hoc quod lingua malis humoribus est repleta. Circa sensibilia vero communia decipitur sensus, sicut în diiudicando de mag nitudine vel figură; ut cum iudicat solem esse pedalem, qui tamen est maior terra
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fotografia urbană, ca și, mai ales, în film un răspuns: prin reprezentare în imagini a ceea ce este deja trecut, a potențialității pierdute pe care obiectele o încorporează. Fotograful devine și el agentul mesianic al lumii istorice, iar tipologia urbană, „indexul“ contingenței acestei lumi aflate în primejdie de a fi uitată. Benjamin îl citează pe Döblin, pentru care opera lui August Sander este echivalentul cultural artistic al anatomiei comparate, capabilă să sesizeze „natura“ și „istoria“ organelor - caracterul lor - mai degrabă decât anatomia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
înțeles ca renunțare la manierismul exterior, dar respinge "atitudinea utilitaristă față de artă"134 fără a explica ce se înțelege cu precizie prin aceasta. Realismul este definit mai mult negativ, fiind altceva decât un "vers propagandist", decât "acuplarea circumstanței și satisfacerea contingenței". Pagina a treia aduce un interviu cu Perpessicius plecându-se de la al doilea volum "Eminescu" care întârzie să apară și căruia i se prezintă structura, pentru a se trece apoi spre o discuție despre libertate în literatură. Perpessicius exprimă clar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]