141,120 matches
-
vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă-n somn. * Stau cu creionul ascuțit în mînă și nu mai știu cum să continui. Prea am luat-o pe coarda reveriei! Realitatea e că din dintele din față, și-așa rupt, mi s-a mai desprins ieri o bucată. Rînjesc oribil în oglindă, aproape satisfăcut de cît de hîd arăt! * Există și o constipație
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
persoană, a fost fumată de mult, au scris-o alții, sînt aproape sigur. Eu însă am descoperit acum trei zile toată tărășenia! Pe Bahtin nu l-am citit încă. Ianoși m-a cam plictisit de la primele pagini și nu am continuat. Am citit, în schimb, de vreo două ori, cartea lui Valeriu Cristea. Și cred, eseul lui Liviu Petrescu. De lucrările fundamentale despre Dosto, nici vorbă! Trist. Orice spune Svidrigailov merită să fie citat, comentat. Prin aluzii, dar de cele mai multe ori
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
nu sînt decît păianjeni, sau altceva de felul acesta, zise el deodată.” Or eu cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni! Mi-am luat cu mine două cărți: Idiotul și Crimă și pedeapsă. De ajuns ca să pot continua, oriunde aș fi, corespondența. P.S. Sînt dezolat. Uitîndu-mă în cartea lui Ianoși văd că Sv. e comparat cu diavolul! Păcat. Cel puțin îmi rămîne consolarea că eu cred că Sv. e chiar diavolul, fără nici un dubiu! Cu stimă și afecțiune
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
era complet năucit, incapabil să facă vreo mișcare. “Nu vii, iubitul meu, spuse deodată blonda cu un glas de vis, care ar fi putut să-l scoale din mormânt chiar și pe răposatul Richard Inimă de Leu. Mă cheamă Petricia, continuă ea. Nu-ți fie frică, nu mă răzgândesc...” Andrew tot nu se mișca. “Hai, nu vii?...”, șopti ea din nou, cu un surâs fermecător. Atunci Andrew se scutură, mai prinse curaj și puse un genunchi în pat. “Nu te grăbi
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
rug încins. ...ți-a plăcut? Adevărul este că unele lucruri nu se schimbă niciodată... feminitatea mea infinită, fatală, vă reînvie, iarăși și iarăși, virilitatea voastră arogantă, încătușată în zale de hormoni; și mai presus de toate, EU... EU... EU voi continua să vă subjug, să vă închid... ca o a doua inimă în care vă țin pe toți, și buni și răi... voi continua să vă încarcerez cu plăcere, cu mare plăcere, ha, cu toată plăcerea, pe cei care mă întâlniți
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
virilitatea voastră arogantă, încătușată în zale de hormoni; și mai presus de toate, EU... EU... EU voi continua să vă subjug, să vă închid... ca o a doua inimă în care vă țin pe toți, și buni și răi... voi continua să vă încarcerez cu plăcere, cu mare plăcere, ha, cu toată plăcerea, pe cei care mă întâlniți. Nici unul nu-și va putea înfrânge obsesia de a mă avea măcar o dată. (fragment din romanul cu același titlu, în curs de apariție
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
aruncat la gunoi flacoanele de parfum și cremele. Am vrut să arunc și bibelourile adunate de-a lungul anilor, cărțile și revistele ei preferate, dar grotescul unei asemenea îndârjiri m-a făcut să renunț. Aroma de miez de nuci crude continua să mă amețească. Mai ales noaptea, când buzele mele căutau zadarnic încrengătura gâtului și a umerilor Lisei, acolo unde, în parcul Cișmigiu, îmi coborâsem pentru prima oară obrazul și crezusem de atunci că era izvorul acelei arome zăpăcitoare a trupului
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
și adresa unei cutii poștale. M-am dus spre ieșire, să văd mai bine. Ploua și mai tare. Sus, în colțul stâng, scrisoarea avea imprimată aceeași stemă și aceeași adresă. Cel care semna indescifrabil mi se adresa cu Cher cousin, continua cu precizarea că-mi dăduse de urmă datorită fostei mele soții, la charmante ei pétillante comtesse Lisa Pavlovich Komarovsky, și mă invita urgent la Paris pentru o afacere de familie căreia îi venise în sfârșit timpul, după aproape un secol
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
rolul, pentru ca, foarte repede, să iasă din arenă, scârbit, căci " Cine se razimă de umbră/ dă-ndată peste cap tumbă". A fost bine sau a fost rău? Poate nu asta e important. Dialogul oricum nu s-a întrerupt, ci el continuă de data asta într-o manieră normală, în ciuda îndemnului " Nu vorbi unde nu sunt urechi". Statutul său va ști a-l recupera, în cazul când n-a făcut-o încă. Interesant e că a rămas o undă, un parfum, o
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
ce-l ilustrează secvențial au valoarea gestului spontan, autentic, a unei prezențe franc și imediat exprimate a sentimentului; ca atare, cum ni se spune în exergă, după Oscar Wilde, “un capriciu durează mai mult decât o pasiune”. Spitalul manechinelor (1998) continuă acest proces de pătimașă înscriere a viului în poem (“poți să faci ce vrei / eu tot te aduc fără să știi / în această hârtie nerușinată / fiecare poem e un viol / fiecare ficțiune e refugiul unui masochist”), dar, nu o dată, și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ea însăși să se consume, de parcă și-ar absorbi din moartea altora substanțele necesare pentru întreținerea arderii"10; ceea ce înseamnă nu numai că focul rece care însuflețește femeia are nevoie de multe victime pe care să le sacrifice pentru a continua să ardă, dar și că, în esența sa rece, el este mult mai puternic și distrugător decât focul lui Pașadia, pentru că s-a hrănit cu focul tuturor bărbaților care l-au precedat și pe care "strașnica muiere" i-a distrus
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care eu continuu să scad, piei crescute unele peste altele sub altele în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu mai fi rămas nimic, amintiri ca niște doage nervoase îmbrățișând strâns un butoi carnal în care aerul
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
bucureștene. Dar scrisul era marea ei menire pe pămînt și astfel căutase de timpuriu să colaboreze la diferite publicațiuni, ba chiar să scoată un volum de poesii pe care acum îl ține în taină. A scris și romane pe care continuă să le păstreze în sertar. Am ajutat-o cît am putut și din capul locului mi-a dobîndit încrederea prin talentul și sîrguința sa. Un scriitor devine mare, în genere, prin două calități: prin geniu și prin cultură. Geniul îți
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
plîngă și a zis că i-ar plăcea că el să rămînă acolo pentru totdeauna. Ce zici de asta? - Nu mă mir deloc! Toată lumea ține la el. Cu cît sînt mai umili, cu atît îl adoră mai mult. - Oricum - a continuat Alină - am hotărît totul pentru mîine dimineață. Vasilica a promis că rămîne cu Andrei, pîna găsește un taxi, iar apoi îl lasă să se descurce singur. Sînt sigură că totul va merge șnur. - Să dea Dumnezeu! am spus, din tot
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
mi-am spus, scotindu-mi jachetă de lină și acoperindu-l cu ea. Pe cînd îl acopeream, s-a auzit o bolboroseala iesindu-i din gîtlej. Crezînd că se îneacă, i-am întors ușor capul într-o parte, dar bolboroseala a continuat și mi-am dat seama că omul încearcă să vorbească. - Încet, încet, nu te grăbi. Sînt aici... nu ești singur... l-am asigurat, apropiindu-mi urechea de buzele lui, pentru a-i auzi cuvintele. Aproape inaudibil, bărbatul a bolborosit: - Spune
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Se oprise. Îngenunchind pe pămîntul înghețat, i-am ținut mîna vreme îndelungată, în timp ce lacrimile îmi scăldau față. Undeva, într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, aceasta așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasa, hăituit că un animal sălbatec, bărbatul ei se tîrîse să moară sub un tufiș, indreptindu-si ultimul gînd spre ea. Odihneste-i sufletul în
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
mixtă a realismului dur și a celui magic - o combinație indigestă pentru amatorii de comentarii critice ai epocii Ceaușescu și neatractivă pentru istoricii literari postdecembriști. Deși, după mai bine de trei decenii de la apariție, prozele de debut ale lui Monciu-Sudinski continuă să pună probleme criticii și istoriei literare, ele pot fi delimitate ca un melanj original de violență, mizerie și poeticitate. Acesta îngăduie "realității" să derapeze într-o zonă a grotescului sordid, ce amintește de filmele lui Quentin Tarantino sau de
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
un glob pămîntesc și degetul se opri pe această țară. Aici el compune muzică, cîntă la violă în Orchestra Simfonică Națională ( motiv pentru care Cugler nu era complet necunoscut în Peru), lucrează ca agent la o societate de asigurări, și continuă să scrie. Se stinge din viață în capitala peruană, în 1972. De la "soția lui Apunake" așa îi place suedezei Ulrica Cugler să se recomande de cîte ori mă sună la telefon am aflat despre nenumăratele încercări ale scriitorului de a
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
cu care se identifică, devenind indisociabil. Un timbru poetic care merită un premiu pentru consecvență. Din nefericire, ca și la Kundera - unde mi-e greu să asociez un personaj cu un roman - de la Cristian Simionescu nu rețin nici un vers. Dar, continuând paralela cu scriitorul ceh, pot să-mi aduc aminte de câte un pivot narativ/poetic: o pălărie la unul, un leopard, un elixir și un Swift la celălalt. Astfel de pivoți nu sunt ticuri verbale, ci un soi de matrice
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
am angajat, nene, doi de la camera 24, se / roagă pentru noi zi și noapte o să / fim precis iertați / putem bea în continuare." Ruga exclude protestul, este un gest ultimatum născut din oroarea finală când speranțele și puterea de a mai continua sunt iremediabil viciate. Mai spune Nathaniel Smith: "Temele majore șale Ieudului fără ieșireț preced în mod clar căderea comunismului". Posibil, însă puțin probabil! Văd între cele trei volume ale lui Ioan Es. Pop, înainte de orice, o anume coerență pe care
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
aceasta e trăită intens de proprietară care începe să aibă coșmaruri. Nu renunță, decide să o renoveze, chiar dacă mîine va fi, mai mult ca sigur, dărîmată. Salvarea e adusă de schimbarea de regim politic și de renunțarea la demolări. Zbuciumul continuă în coșmarurile trăite de data aceasta numai în vis. Morala vine sub forma unui epilog de trei rînduri: „Într-o zi de noiembrie a anului 2002, o zi însemnată pentru România, deasupra cerului întunecat al Bucureștilor s-a arătat un
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
ziarele iau partea "necăjiților", la fel cu locuitorii capitalei, care sînt solidari cu pitorescul și s-au obișnuit să profite de magazinele în mișcare, muncipalitatea contraatacă arătînd dezavantajele: igiena precară, aspectul și viața zilnică a străzii. Ideile lui Dobrescu sînt continuate, după 1934, de Alexandru G. Donescu. În 1936 gazetele publică lungi liste de străzi pe care comerțul ambulant este interzis și o ordonanță, din 27 aprilie, de "Reglementare a comerțului ambulant din Capitală". Între altele, negustorii cu marfa pe umeri
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
ea mai multe cărți, am colaborat la ziare, am transcris traduceri, am redactat memorii, proiecte, programe, tot felul de drăcii în tensiunea fără de sfârșit spre a dobândi, inclusiv pentru cititorii audio electronici, drepturi, egalitate, normalitate, șanse și demnitate. Lecturile am continuat să le efectuez de pe casete magnetice, de pe dischete sau prin intermediul unor voci apropiate. Recent însă am decis să intru pe Net, pe siturile revistelor literare. Cel dintâi text htm fără diacritice pe care l-am parcurs astfel a coborît din
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Acum, c-am devenit membru Corespondent al Academiei Lucian Raicu, făcînd, cum se cade, elogiul unuia din membrii plini, Dinescu, nu-mi rămîne decît să continui la infinit, îngrozind poșta, istovind poștașii și-nfundînd pînă la refuz cutia dumneavoastră cu scrisori, nu uitați, nu uitați, scrise dintr-un foc, adică exact așa cum se aud în sufletul meu, cînd iau creionul și, barbar, înțep hîrtia-n cur cu grafitul
Nastasia Filippovna era lesbiană by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14137_a_15462]
-
ani, zilnic, cîte o scrisoare domnului Lucian Raicu, două sute s-au pierdut pe drum, două treimi din cele ajunse-s proaste, dar restul, Doamne, restul, etc..." "Bine, mi-ar tăia caimacul Dumnezeu, du-te tu Brumarule, puțin în iad și continuă să scrii zilnic, nu te lăsa, completează-ți Opera!" V-am mai pomenit de gîndul meu de-a supraintitula scrisorile: Recviem pentru Scămoșilă. Un alt titlu ar fi: Ruina unui samovar. Pentru Ruina unui samovar visez scrisori construite numai din
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]