2,692 matches
-
Se mulțumește cu ceea ce are. Îi ajută pe oameni lăsîndu-i în pace. Da, adevărul pare și uneori chiar este cît se poate de para doxal. Oamenii sunt ca fulgii de nea. Sunt frumoși. Fiecare își etalează frumusețea, dar apoi se contopesc, devin Unu, fără să dispară, fără să plece, doar își schimbă forma, trec din văzut în nevăzut, pentru a reveni și mai frumoși. Aceasta este Viața. Ea ne susține pe toți. Nu există alt adevăr. Și atunci, cine vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o vale sub Cer, un vas sacru din care abia-născuții să bea apa vieții. Ieri a nins. Privind la fulgii mari cum cădeau m-am gîndit că tot așa sunt și oamenii, fiecare își etalează o vreme frumusețea, apoi se contopesc, trec din văzut în nevăzut, pentru a reveni aici și mai frumoși. Aceasta e Viața, cu sublima ei poezie. Căci vor veni vremuri cînd însăși viața va deveni un lux, ea care se ivește din nimic. Cînd nimicul nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
agricultură sunt minore. În consecință, cele două grupuri vor fi unificate. Grupurile 5 și 6 de funcționari și lucrători în servicii sunt ambele nemanuale și cu un nivel similar de educație. Aceste două similarități sugerează că acestea ar putea fi contopite într-o singură categorie. O altă pereche de grupuri care se pot unifica datorită similarității profilului este cea a meșteșugarilor și operatorilor de mașini (grupele 7 și 8): ambele au personal cu educație secundară și implică, în principal, muncă manuală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
irezistibilă pentru tânăra fată trădează o fascinație a morții, curajul de a nu ocoli confruntarea cu Gorgo. Moartea de care îi amintește regele pare o oglindă ce-i răsfrânge propria imagine, cu care, acceptând să moară, e gata să se contopească. Mai târziu, într-un dialog cu Helicanus, Pericle va identifica aventura plecării lui în căutarea frumuseții cu o luptă împotriva chipului înspăimântător al morții („against the face of death”), cu chipul lui Gorgo, luptă din care, spre deosebire de ceilalți nefericiți competitori
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
moartea vechiului eu, acel vechi eu abandonat undeva pe drum. Jocul dublurilor Pe „marele drum”, ca și pe drumul Damascului (care este, așa cum se știe, drumul revelației), străinul și dublul său nu pot decât să se întâlnească și să se contopească într-o unică figură, echivalentă cu aceea a fantomei. În Drumul Damascului, Necunoscutul și Cerșetorul, două figuri duble ce anunță tema pirandelliană a copilului substituit, par să aibă rolul precis de a arăta în ce mare măsură tema dublului este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantomei ce răzbate din mormânt dând la o parte dalele acoperitoare ori aidoma fantomei ce vine să însuflețească statuia. Teatrul și păgânismul pietrelor vii Ca și Craig, Artaud plasează statuarul în centrul discursului său, un statuar în care piatra se contopește cu umbra, la fel ca în colossos-ul lui Vernant sau ca în statuile lui Michel Serres. El pare chiar să-și amintească de faptul că, înainte de a fi o reprezentare mimetică, statuia a fost aniconică, simplă piatră înălțată pe un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai dens, cu imaterialul cel mai diafan, cel mai evanescent cu putință. Căci în teatrul lui Artaud, conform paradoxului arhaic, invizibilul nu se poate manifesta decât printr-o materialitate capabilă să-l fixeze și să-l elibereze în același timp. Contopind în semnul teatral piatra și umbra, aliind materialitatea cea mai concretă cu imaterialitatea, Artaud operează o autentică întoarcere la obârșiile semnului plastic ca eidolon antic, cu toate consecințele ce decurg de aici pentru actor, unul care va deveni pivotul acestei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se îndreaptă către invizibilitate, aspiră la ea precum statuile lui Giacometti. Ca și ele, actorii, crede Genet, nu capătă masivitatea statuilor decât pentru a ieși cât mai repede în întâmpinarea morții. Dar tocmai pentru a se identifica, pentru a se contopi cu reflexul, cu imaginea lor reflectată, și pentru a atinge acea zonă a celei mai depline libertăți, unde totul se cristalizează în „Absență” și în „Moarte”, personajele din primele tablouri ale Balconului - Episcopul, Judecătorul, Generalul - au nevoie de întreaga materialitate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau chiar înainte de asta, spre un timp din viitor în care ți-ai încheiat viața ta pe acest pământ, așa cum un râu al vieții începe ca un izvor sus în munți și se termină ca râu mare, matur, care se contopește cu marea devenind una cu ea.. și plasează-te undeva de-a lungul acestei linii... un loc în care te afli în acest moment în timp. Acum privește o oglindă (imaginarăă din fața ta... Imaginează-te așa cum ai dori să fii
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
în calea progresului său a adoptat calea minimei rezistențe... doar curgând pe calea sa proprie până când a ajuns la ocean și a fuzionat cu el.. știind că și-a urmat destinul și a ajuns la scopul său final pe măsură ce se contopea cu oceanul. Metafore similare care sugerează creșterea și reînoirea includ metafora tufei de trandafiri (vezi intervenția 40 din capitolul 6Ă și ciclul grâului (Assagioli, 1965/1975, p. 216Ă. Pe parcurs vor fi prezentate și alte exemple de metafore terapeutice ca
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sărutul, precum și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată în ce măsură jocul amoros se alimentează din această pasiune devorantă, în sensul primar al termenului, deci canibală. În chiar inima acelui moment când ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei se pot constata de visu. Amanții își provoacă dureri, plăcerea nu e pură, spinii trandafirului rănesc... În relația
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să aibă drept obiect națiunea, forța ei vitală și dinamica proprie, acțiunea ei internă și comportarea în exterior, să afle care este catalizatorul, liantul ce ține laolaltă vectorii acestei fascinante entități sociale și, în final, cum s-ar putea ea contopi într-o formațiune supranațională, cuprinzând mai multe state la un loc. Ei bine, dezorientarea și buimăceala care au caracterizat forurile de la Bruxelles ale Uniunii Europene, după respingerea Constituției europene prin referendumurile din Franța și Olanda, au scos la iveală faptul
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
puterii naționale, un concept care nu a fost nici măcar elaborat teoretic. Ce înseamnă disoluția puterii naționale? Înseamnă că în țările membre ale UE nu vor mai exista nici stat, nici guvern, nici aparat de stat, că toate acestea se vor contopi într-o unitate supranațională și că ea va deveni centrul de decizie și autoritate în Europa. Deși mi se pare riscant să profetizăm termenul-țintă al acestui proiect ce pare de domeniul fantasticului, voi spune totuși că, dacă după jumătate de
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
de complexă, deoarece ea înseamnă disoluția puterii naționale, un concept care nu a fost nici măcar elaborat teoretic. Or, disoluția puterii naționale înseamnă că nu vor mai exista nici state, nici guverne, nici aparate de stat, că toate acestea se vor contopi într-o unitate supranațională, care va deveni centrul de decizie și autoritate în Europa. Evident că o asemenea transformare revoluționară la scara continentului european nu poate constitui un proces autonom, implementat în izolare de restul lumii. Fiecare pas pe această
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
lui Zigabenos devine Treimea bogomililor, În care autorul detectează influențe sabeliene: Fiul și sfîntul Duh sînt ipostaze distincte numai În timpul celor treizeci și trei de ani ai vieții lui Isus pe pămînt (Între 5500 și 5533 de la facerea lumii), după care se contopesc din nou. Imaginea acestei Trinități era un Tată cu chip omenesc, avîndu-l pe Fiu la dreapta lui, iar la stînga pe Sfîntul Duh, reprezentat sub formă de raze care Îi emană din ochi34. 3. Antropogonia Într-o serie de variante
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
actor: „Parcă eram dedublat. Aveam impresia că duhul meu stătea departe și ascultă cum strigă trupul meuă Aveam senzația că mă văd pe mine Însumi de la o distanță oarecare, apoi Încet-Încet cele două ființe s-au apropiat una de alta, contopindu-se. Începeam să preiau controlul asupra mea Însumi”15. Tot În timpul celei de-a patra etape, dar și după reeducare, apare la proaspeții reeducați deveniți reeducatori o competiție satanică În a chinui și a spiona. Această concurență avea ca scop
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
un păcat, iar sărăcia - o virtute, muncind atât cât îi trebuie pentru a exista; a face se reduce la gestul grăbit, de o clipă, prin care omul reinstaurează legile firii. A fi, a deveni, a avea și a face se contopesc în expresia paradoxală a lui „a fost odată ca niciodată, pentru că de n-ar fi nu s-ar povesti”. În arhitectură, perspectiva atemporală este simbolizată prin „înlănțuirea fără sfârșit a spiralelor” din stâlpii porților, din turnurile Mănăstirii Argeș sau din
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); violență (2); ajutor; amară; ambala; animal; anxietate; aparte; apropia; apropiere; aresta; a aresta; asemănări; atîrnă; ban; bate; băut; bou; brațul; brazii; bunătate; cadou; cal; camaradenie; la cap; captiv; capturat; carte; căsătorit; ceva; ciot; coase; completa; condamna; conecta; conectare; constrînge; contopi; corupție; a cuprinde; cuvinte; DNA; departe; a desface; desfăcut; destin; destine; destinele; doi; dragostea; dreptate; a dresa; a elida; exilare; ferecă; fidel; a finisa; fire; foi; forma; forță; fredona; fundiță; o funie; fura; a fura libertatea; fusta; genunchi; greșit; hoții
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
promovare, o altă sintagmă preferată de Turkle, și de alți teoreticieni ai cyberculturii sub influența postmodernismului, este „identitatea fluidă”. Această sintagmă este sugestivă pentru felul în care, în rețeaua Internetului, subiectivitatea umană își pierde stabilitatea și soliditatea, topindu-se și contopindu-se în multitudinea autoreprezentărilor avatarice electronice. Cyberspațiul devine astfel „spațiul de joc” (play spaceă în care se reconsideră noțiunea de identitate într-o viziune destabilizatoare și dezagregantă. În acest fel se aprobă modurile prin care spațiul computerului și în special
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
În același timp, trebuie În mod necesar să existe un loc, unde cele două imagini ce vin de la cei doi ochi sau celelalte două impresii ce vin de la un singur obiect prin organele duble ale celorlalte simțuri să se poată contopi În una Înainte de a ajunge la suflet, așa Încât ele să nu-i reprezinte două obiecte În loc de unul. Putem concepe cu ușurință aceste imagini sau alte senzații ce se reunesc În această glandă prin intermediul spiritelor, care umplu cavitățile creierului; nu există
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și nuanțate. Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Călin Chirilă și Livia Iorga dau viață unui spectacol plin de sensibilitate și emoție, în care realismul și metafora, poezia și duritatea se contopesc amețitor. Un spectacol actual, deși nu aparține unei perioade de tranziție; un spectacol în care fiecare dintre noi se poate regăsi; un spectacol împotriva uitării unui sistem concentraționar, a "mașinii de vînt" care nu seamănă doar vrajbă și furtună, care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și tematică: Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu. Discursul critic este la rându-i plin de poezie, fraza alunecă concis, ne-stereotip, în consens cu gestul poetic cu care se îmbină; versul citat și comentariul se contopesc formând un spațiu aparte cu deschideri spre înțelegerea și aprofundarea actului poetic. De pildă, când este analizată poezia Ninei Cassian, comentariul devine poezie pe marginea poeziei: "Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
evocat revoluția de la 1848 prin figura lui N. Bălcescu: "Bălcescu pare/ că e chiar răscoala neîndurătoare". În "Fluxul memoriei", ciclul intitulat "Ștefan și oamenii măriei sale", A. E. Baconski ancorează în istorie. Ștefan și oamenii se desprind din istorie și se contopesc cu peisajul, și el istorizant. Configurația materială e sumară și ceea ce atrage este memoria concepută prin digresiunile și raportările spirituale într-o lume de fantastic discret. Iarba este plină de șoapte, pădurile se întorc în iarnă, pădurile sunt negre, oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt în stare de nebuloasă, însuși spiritul universal este manifestat în umbre ale sufletelor viitoare. Treptat, Manimazos se risipește în univers, sacralizându-l. Descrierile ne amintesc de Purgatoriul, dar și de Paradisul lui Dante. Treptat, lumea pământească și cea cerească se contopesc. Apar Sapho, Euridice și tracul Orpheus, ca niște roiuri de lumini, totul cuprins de durerea "mitrasului", a facerii permanente, de durerea solară adusă de Manimazos, după ritualul spălării picioarelor. Cartea se încheie cu poemul "Sfera verde", care este cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]