1,826 matches
-
cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au cu-n cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai bine i se șade unui purceluș de treabă./ O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie/ Printre care trece-o dungă mohorâtă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
umbrește/ Ca un viu coperământ 65. În jurul casei, întocmai ca-n basm, floarea-i cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior îmi legăna/ Copilaș înfășețel 67. Curtea este un eden luxuriant: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe printre pelinii deși -// Pelinii suri c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a pus la mama-n brațe ... Eu singur rămăsesem rece și galben pe groapă, cum fusese mama; și mi se părea că eu nu sunt eu, ci că sânt turturică... Pe brațele mamei m-am schimbat din turturică într-un copilaș alb și frumos, cu niște aripioare de puf de argint. Raza cea de aur se suia cu noi... am trecut printr-o noapte de nouri, prin o zi întreagă de stele, pân-am dat de-o lume de miros și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pus la mama-n brațe... Eu singur rămăsesem rece și galben pe groapă, cum fusese mama; și mi se părea că eu nu mai sunt eu, ci că sunt turturică... Pe brațele mamei m-am schimbat din turturică într-un copilaș alb și frumos, cu niște aripioare de puf de argint. Raza cea de aur se suia cu noi... am trecut printr-o noapte de nouri, prin o zi întregă de stele, pân-am dat de-o lume de miros și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
generațiile de acum, reacții ale românilor la moartea "generalissimului" și modul în care erau receptate de "organele în drept": Stalin lovea necruțător și după moarte! E bine să se știe cum se articula mecanismul terorii, fiindcă Orwell pare un biet copilaș prin comparație cu ceea ce se petrecea atunci. Iată mostre din "Rapoartele de informare politică" alcătuite de Direcția Superioară a Armatei: "Colonelul Vasile Sava s-a exprimat că nu va face de gardă la tabloul tov. Stalin fiindcă îl strâng cizmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un băiat, așa de buni și de sărăcuți, cum rar am întâlnit. Totuși le făceau toate voile. Vivi, biata de ea, nurioara mea, a născut un băiețel drăgălaș și i-a pus numele Mario. Fiul meu s-a bucurat, avea copilașul un anișor și trei-patru luni, eu am reușit și i-am găsit și ei un serviciu, dar cum necazul nu te iartă, fiul o tot supăra cu nervii lui și s-a îmbolnăvit, l-am internat în spital, a ieșit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o condiție - copilul rămâne la mine, eu am alte posibilități să-l cresc”. Tatăl ei, tânăr dragul de el, bolnav de cancer și TBC, a suportat greu întâmplarea și s-a pierdut repede. A rămas biata mama ei singură cu copilașii mici. Vivi n-a vrut să-mi dea copilul, dar a rămas o mare problemă. Avea dreptul la pensie alimentară și să rămână în casă, iar fiul meu evacuat. Am fost nevoită să fac proces, tatăl ei nu decedase încă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să fac niște cursuri la Oradea vreo nouă-zece luni. Eram cazate, după câte îmi aduc aminte, la poșta mare, într-un cămin de eleve. Parcă era vara și erau niște săli mari, mari. Ne-am pomenit cu o colonie de copilași cam de zece anișori sau poate mai mult din Moldova unde era secetă și o foamete crudă. Nu știam din ce zonă a țării sunt, dar erau murdari bieții copii, plini de păduchi, râie și câte altele, nemâncați, slăbuți, și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
păduchi, râie și câte altele, nemâncați, slăbuți, și așa, i-am curățat, le-am asigurat îmbrăcămintea. Numai că, din când în când, câte un profesor al lor ne anunța : am primit telegramă - că telefoane pe atunci nu erau - că mama copilașului cutare a murit de tifos, care pe atunci era prăpădul, dar nu-i spuneam copilului ; și la o săptămână sosea altă telegramă la alt micuț. Ani și ani nu ni s-au zvântat ochii de lacrimi, și acum mă analizez
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Nu mai spun ce am trăit când ni s-a luat Ardealul, cu veștile cum că ungurii ne omorau semenii noștri, cum unei mame gravide ungurii i-au înfipt baioneta drept în burtică omorând-o și pe ea și pe copilaș. Si de atunci șiroaiele de lacrimi le mai purtăm și astăzi. Ce s-a întâmplat la Trăsnea și Ip nu se poate uita, iar versurile care circulă acum au justificare : Nori de ploaie se adună Dinspre Cluj spre Odorhei ; Unii
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se gândească, Ca floarea pe pământ copiii să se-nmulțească, Lumea să stăpânească cu gândul lor curat, Nu ca să-ți fie silă, de cel ce e spurcat. Că de-aceea a lăsat, Domnul pe pământ Femeia și bărbatul, să zburde copilașii Cum Domnul i-a menit. Dar a întors credința oamenii cei spurcați, Să nu aibe femeie, să nu aibe bărbat Nu știe ea să fie, la rându-i blestematul. Femeia l-a născut, femeia i-a dat viață ; Acuma dacă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Femeia l-a născut, femeia i-a dat viață ; Acuma dacă-l știi pe-acela care este Zău că tu fugi de el, că ție-ți vine greață. Ascultă tu măicuță, să nu faci vreo greșeală Să-ți dai tu copilașul la homosexual Sau chiar la lezbiene să ți-l batjocorească Să nu știe de mamă și să auzi vreodată C-ai făcut la copil o viață blestemată. Credința noastră spune, oprește-te române La Eva că-i femeie, cum a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu toții o sfântă rugăciune, Cu care ne legăm, acum, la cununie. Acum, tu om spurcat, tu femeie spurcată Cum te întemeiezi, de vrei să ai o fală ? Cum vrei fără rușine, dacă tu ești o mamă Să-ți crești tu copilașul, să-l dai la lezbiene ? Nu-ți e silă de tine, să-ți mai privești copilul Să stai cu el la masă, când știi că ești o mamă Din cele mai grețoase ? Gândește-te bine ce ai tu de făcut
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu papucii și-o rochițică de stambă, dar am lucrat cu mari eforturi, am ieșit la pensie din cel mai înalt minister. Am trăit în altă lume, mai bună, de omenie. De copilărie m-am bucurat mult. Ne duceam de copilași cu vitele la păscut, și în ziua de Paști. În comună erau lanțuri și scrânciob cu bărci, pe care le aduceau flăcăii satului cu două-trei săptămâni înainte și le montau meseriașii. Noi de pe deal, în zilele Paștelui, când auzeam că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mama e bolnăvioară Noi nu-i spunem, să nu-l doară. Ne-ntreabă când vine-acasă Însă boala nu o lasă. Doamne, tare noi am vrea Să ne bucurăm de ea Ca să fie sănătoasă, Să vină și ea acasă. O așteaptă copilașul Că ne-ntreabă, ce să-i spui, Când vine mămica lui? La noi este o puternică atașare. Târzie dar frumoasă, cu foarte multă grijă față unii de alții, cu rugămintea la Dumnezeu să fie sănătate... Este mai greu singur și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
verigile de metal ale lanțului. Și-a scuturat și a încercat să scape și de curelușa din jurul gâtului. După mai multe încercări neizbutite, s-a retras și-a rămas în căsuța lui Ursu, facându-se ghem, gemând și plângând ca un copilaș neputincios, vreo două zile și nopți. La vreo câteva zile, într-o după-amiază, obosit, răzbit de foame, Grivei s-a sculat din cușcă, s-a apropiat de tigăița, unde se afla prima sa porție de "friptură", a început să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
strămoșilor țărani: Ruga plugariului Foaie verde bob năut Dă-mi, Doamne, și nu-mi da mult: Dă-mi un plug cu patru boi, Ca să scap de la nevoi, Și-o văcuță mulgătoare, Și-o nevastă strângătoare; Și-atât, Doamne, să trăiesc, Copilașii să mi-i cresc Pe toți să-i căsătoresc, Amin! Ea nu știa carte. Avea, însă, o inteligență nativă, o memorie bună, o istețime a minții ieșite din comun. Făcea operațiunile matematice de adunare, scădere, înmulțire sau împărțire în gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din inima și din cugetul ființei dumitale și îți aduce o ușurare, o împlinire, o eliberare, o bucurie nețărmurită, ca aceea a unei mame aflate în spital, pe patul suferinței, care aude zi și noapte în adâncul ființei ei, glasul copilașilor și al soțului chemând-o, și care n-are liniște și pace până când nu se ridică de pe patul suferinței și aleargă spre cei dragi; ori ca mulțumirea unui ostaș ostenit și rănit, care aude sunetul goarnei de pace și poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cel atât de serios, de sobru și de rece la cursuri era, lângă dânsa, plin de zâmbet, dezinvolt, gălăgios, galant, șarmant. Dimineața, când veneau împreună fiindcă ea își găsise un post la biblioteca facultății se țineau de mână, ca doi copilași de la grădiniță; și când el ajungea în dreptul cabinetului său se oprea, se descoperea (fiindcă avea o pălărie cu borurile largi, à la Caragiale), o privea și o sorbea din ochi, se ridica pe vârful picioarelor și-i ridica mânuța sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
văzut și în care a crezut de timpuriu, ajungând ca pe măsură ce anii treceau să le vadă și să le prețuiască tot mai deplin. M-a întrebat despre familia mea. I-am spus că Vera, soția, era institutoare, că avem doi copilași. Ovidiu avea atunci 13 ani, iar Mihaela 6. Gertrud era o admiratoare a Ellenei Key. Era și ea implicată în mișcarea feministă. Critica criza familiei. Condamna extinderea acelei practici sambos, căsătorie "de probă". Îi plăcea să scoată din rafturile uriașei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a tulburat facultatea de a distinge visul de realitate. Cu fiecare zi care trece devin tot mai nehotărât: nu știu cum să rezolv dilema dispariției lui. Nu mai pot mânca, nu mai dorm și nu mai găsesc nici o justificare existenței mele. Copilașul acela eram chiar eu. Ars În Ars am scris: Usus opus movet hoc: vali parete perito; vera canam („Această operă mi-o inspiră trăirea mea de zi cu zi: plecați-vă urechea, așadar, la experiența unui poet; eu voi cânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
preot, foarte tânăr, la început de carieră. Protejatul său, fără nicio îndoială. Tânărul este grăsuț, roșu la față, poartă o barbă blondă și rară, însoțit fiind de o soție „cuminte”, îmbrăcată regulamentar, fustă lungă, batic de culoare închisă și un copilaș de patru-cinci ani sugrumat într-un costum miniatural, făcut la comandă. „Hai să-ți fac un bine, finule, acum cât pot”, spune purtătorul de brâu roșu. Finul mimează smerenia, zicând zdrobit „dacă mă iubiți, lăsați-mă la rând”, apoi se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că-ți trimit acum, să mă contactez la Internet. Cinci minute, maxim, și a plecat”. Nu departe de locul în care rândul „curge” pe lângă curtea interioară a Facultății de Teologie, o femeie rromă împarte bomboane și alte dul ciuri unui copilaș venit la pelerinaj cu părinții lui de mână, doi tineri corect îmbrăcați, în jurul vârstei de 30 de ani. Copilul este foarte bucuros, alege din punga mare de plastic mai multe bomboane îmbrăcate în țiplă violent colorată ; reușesc însă să surprind
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apa se scurge în mici șiroaie fine, alunecoase. Mama și cele două bunici sunt îmbrăcate „ca la țară”, poartă basmale înflorate, fuste, au un fel de sacoșe mari de pânză pe umăr, confecționate în casă, fără nicio îndoială. Unul dintre copilași mușcă cu poftă dintr-un corn cu mac pe care-l ține într-o mână, în cealaltă are un buchet mic de busuioc pe care-l miroase încântat, din când în când, scuturându-și apoi nasul ud de apă. Poate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bagă un speed jumps perfect”. Dacă îmi rotesc privirea, văd numai bănci, farmacii și agenții de voiaj - parcă în niciun oraș din țara aceasta nu am văzut atât de multe agenții de voiaj ca la Suceava. Tinere mămici își plimbă copilașii în cărucioare sofisticate, unele dintre ele sigur mai scumpe decât o parte dintre hârburile înmatriculate în Bulgaria, care circulă pe bulevardele din jur. Un grup de rromi agitați încearcă să le vândă baloane având forma unor personaje de desene animate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]