1,864 matches
-
a lanseze prin toate galeriile de artă, astfel încât cei unsprezece ani petrecuți ca artist grafic plătit cu bani puțini să ajungă să merite. În fanteziile ei, succesul o făcea pe Jina să devină mai înaltă, lungindu-i proporțiile minione, de copilaș, spre înălțimea unui supermodel. În plus, succesul făcea minuni și cu părul ei tuns bob, care astfel ar fi căpătat nuanța chihlimbarie de pe cutia de vopsea și nu varianta sepia care-i ieșise de fapt. Metamorfoza lui Alice trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
grijă era ca nu cumva printre ele să se afle și apeluri de la Jina sau Irene. Finalmente, Mary s-a decis să riște. Când și-a deschis telefonul, acesta a început să sune instantaneu. Mary n-a răspuns decât atunci când copilașul din separeul alăturat a început să se trezească, iar mama lui s-a întors să se uite urât la ea. Eu sunt, a spus apelantul și chiar dacă vocea părea să aparțină unei femei, Mary nu era absolut sigură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în compania prietenelor ? Noi credeam c-am fi niște eroine, i-a răspuns Mary cu blândețe. În cartea ta nu suntem. Mary a închis, și-a adunat toate ambalajele rămase de la mâncare și le-a îndesat în coșul de gunoi. Copilașul adormise la loc, iar maică-sa părea și ea că era pe punctul să tragă un pui de somn: părul îi atârna într-o poziție precară deasupra sandvișului cu pui. Alice avusese dreptate în legătură cu-n singur lucru. Orice acțiune are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rezerva de sucuri fusese văduvită, iar în gunoi găsise mai multe cutii turtite de Pepsi. De ce nu ? a întrebat Danny, care stătea sprijinit cu coatele pe masă. Vocea i se modulase - deliberat, Jina era sigură - revenind la acel alto de copilaș, căreia mama rareori putea să-i reziste. Școala se termină într-o săptămână. Nu există nimic care să ne împiedice. Jina s-a uitat la Mike. Bărbatul îți ținea capul aplecat peste frunzele de salată pe care le toca atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spital, Mike era deja plin de sânge, iar pielea i se făcuse de găină; n-a contat că Jina era o necunoscută - de data asta, Mike se aruncase complet în acțiune. Bărbatul i-a observat pistruii de pe nas, tunsoarea de copilaș și mâinile micuțe și s-a simțit aproape imponderabil, deconectat de orice mai exista în încăpere: singura lui legătură era cu ea. Jina a crezut că Mike a rămas cu ea din bunătate, dar adevărul era că bărbatul rămăsese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și de foame și de frig. Nu s-ar mai fi mutat niciodată de-acolo dacă Pearl n-ar fi început să strige după el, dacă n-ar fi alergat prin pădure cu Andy în brațe, până când trupul micuț al copilașului a început să emane aburi - dacă n-ar fi fost confruntat cu gândul că era posibil ca încă doi oameni să moară în vreme ce se aflau în grija lui. Vai, Doamne ! i-a spus el Jinei. Nu ești o fantomă. Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui era făcut pentru tratamente de șoc ca mersul cu barca motorizată sau dormitul pe pat de pietre. De când pusese piciorul în Idaho, nu-l mai supărase nimic. Îi plăcea priveliștea. Băiatul care, atunci când stăteai în picioare, arăta ca un copilaș, dar când era întins lângă tine, îl simțea aproape ca pe-un adult. Mike ? a spus Danny. După ce Mike a sărit în barca lui Ellis, s-a petrecut ceva ciudat. Prima vâltoare l-a băgat în sperieți, dar, de la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se afla acum, șeful expediției urmărea mișcările monstruoasei feline care se apropia de ei de-a curmezișul câmpiei negre, stâncoase. Comentariile celorlalți șefi de secții răsunau în aparatul acustic al lui Grosvenor: - Nu mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe copilașul ăsta noaptea, pe o alee întunecoasă! - Nu fi prost! Se vede cât de colo că-i o creatură inteligentă. Probabil din rasa care stăpânea această planetă. - Aspectul ei fizic sugerează o adaptare animalică la mediul ambiant, rosti o voce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Arta prin dorința sa de a deveni arta În sine. Imprimându-se În imagini. Realitatea băgându-se cu sila În toate aceste forme. Uite-te doar (Sammler se uită) la această anarhie imitativă a străzilor - aceste tunici revoluționare chinezești, acești copilași În țara unisex a jucăriilor 1, acești șefi de trib războinici suprarealiști, vizitii occidentali - doctori În filozofie, unii dintre ei (Sammler Întâlnise de-ăștia, dezbătuse cu ei chestiuni). Căutau orginalitatea. Erau evident derivativi. Și din ce - din Paiuți 2, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei și caută să mă îmbuneze vorbindu-mi încetișor... scuzându-se cumva... promițându-mi să doarmă cu mine după masă, ca de obicei... știi tu, Tuculuc, doar te-am lăsat de atâtea ori, o să fiu bună cu tine, dragul meu copilaș... mami te iubește dulce... ne jucăm cu iepurașul cât vrei... totuși, indirect, apărând gesturile brutale, senzuale, ale bărbatului acela. Observ că avionul nu pleacă. Dacă mai sunt piese din noua toaletă în liftul aflat acum departe, la o margine a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mămica are nevoie să-ți arate cât de tare te iubește. Tu ai fost Întotdeauna favoritul meu. Fiul meu cel perfect. Îl ai și pe Bob. Da, Bob, desigur. Dar Bob a venit pe lume după tine. Tu ai fost copilașul meu, doar al meu. Oricum, nu știu ce i-a venit tăticului să-i zică Bob lui Bob când era bebeluș. Dragule, i-am spus eu, lui Johan Îi zici Johan, lui Farah Îi zici Farah, de ce să-i zicem Bob lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de tot, așa a zis tăticu’, nu știu de ce. Tăticu’ nu mi-a spus nici o vorbă pe tot timpul călătoriei. Vezi, asta nu-ți spusesem eu Încă. Iar când te-am văzut, am știut. Am știut că mi-am găsit copilașul, pe fiul meu, doar al meu. OK, Îmi pare rău că te-am Întrebat. Nu plânge, mami! Nu vreau să fii nefericită! Rotația restaurantului Încetase. Johan a Întors capul spre fereastră și n-a găsit nimic schimbat. Peticele de lumină
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe nepusă masă. și ce-ai putea să faci dacă vii la Jakarta acum? Unde-ai locui? Cu ce te-ai ocupa? În câțiva ani, dacă tot mai vrei să vii, pe mine știi unde mă găsești. Așa cred. Ajunge, copilași, a strigat la ei Mick. Trebuie s-o iau din loc. Bill o să-nnebunească dacă nu-i duc Înapoi mașina la vreme. Nici măcar el nu poate să ascundă că a șterpelit mașina ambasadei În scopuri personale! — Mulțumește-i Încă o dată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
soțul ei în chip de accesoriu la teatrul municipal, mă numea, de îndată ce iarăși se întâmpla să am chef, dând ocol Pământului, să-i torn câte-n lună și stele, „micul ei Peer Gynt“. Această dragoste oarbă de care se bucura copilașul răsfățat al mamei, cel cu gura mare, avea cauze care e de presupus că s-ar găsi în frustrările din anii tinereții ei. Dacă familia tatălui meu locuia la o distanță nesemnificativă, după următorul colț de stradă, pe Elsenstraße, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ochilor orice fel de joc ce făcea parte din încleștarea conjugală. Și întotdeauna, în acest film pe care puteam să-l proiectez la orice oră, cea care se sacrifica era mama: ea ceda, permitea, rezista până la epuizare. Ura resimțită de copilașul mamei împotriva tatălui, acest amalgam inconștient care determinase deja cursul tragediilor grecești și care-i făcuse pe doctorul de suflete Freud și pe elevii acestuia atât de sensibili și de elocvenți, la mine va fi fost, dacă nu cauza, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și evacuați, milioane de oameni se căutau unii pe alții. Sugari fără nume își voiau părinții. Mame voiau să-și găsească fiii și fiicele de care fuseseră despărțiți în timpul refugiului. Adeseori era trecut doar numele locului în care fuseseră găsiți copilașii din fotografii. Să cauți și să găsești. Astfel, femeile sperau să li se întoarcă logodnicul, soțul. Prieteni și prietene care-și lipseau unii altora. Fiecăruia îi lipsea câte cineva. Și eu îmi căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
concis, pe atât de precis, am dat peste Norbert Kricke, care mergea cu zel pe urmele maestrului său și transforma cu maximă fidelitate fete goale vii în fete goale de ghips până când, peste numai câțiva ani, s-a săturat de copilași în pielea goală și de atunci încolo s-a pus, cu sculpturile lui din sârmă decorativ îndoite, în slujba spiritului vremii. Pretutindeni păreau să apară genii care nu voiau să ia act de faptul că „modernismul“, de la Arp până la Zadkine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să bâiguie întruna „Lenchen“, „Lenchen a mea...“ Ea, cea din care am ieșit urlând într-o duminică, lucru de care m-a asigurat: „copil de duminică, asta ești...“, ea, care când aveam paisprezece ani încă mă mai ținea în poală, copilașul mamei care de timpuriu și-a păstrat proaspăt complexul, ea, căreia îi promisesem, îi invocasem, îi pictasem pe nori bogăție și glorie, Sudul și țara lăudată, ea, care m-a învățat cum să încasez în rate mici datoriile clienților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fuma țigări Orient, reușind uneori să facă colăcei de fum, ea, care credea în mine, copilul ei de duminică - motiv pentru care deschidea raportul anual al Academiei de Artă tot mereu la aceeași pagină -, care mi-a dăruit totul mie, copilașului ei, și a primit atât de puțin, ea, care e pentru mine valea bucuriilor și a plângerii și care, de îndată ce am început să scriu ca mai înainte și scriu ca acum, și după moartea ei mi se mai uită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dat a găsit-o. M-a lovit drept în creștet. Imaginea mi-a provocat o revelație. Dar nu eram încă sigur. în fotografie erau doi tineri, un bărbos și o hipiotă cu codițe flower power, ținând într-un rucsac un copilaș de câteva luni. În spate se distingea o plajă pustie pe care o recunoșteam, nu știu după ce, care îmi era familiară. Și fețele celor doi mi-erau cunoscute, dar nu știam de unde să le iau. întorc fotografia și citesc: Vama
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câștiga destul de bine la rindea și cuțitoaie ca să-și angajeze lucrători vrednici pentru munca grea a câmpului. Așa că Năstăsiei îi rămânea doar să aibă grijă de păsări, ce-i drept destul de multe și de diferite, de doi-trei godaci, de doi copilași bălai, și în rest, mai nimic pentru că cele două vaci și tăurașul plecau cu văcarul de dimineață și se întorceau pe vremea mulsului către seară. Dar asta nu înseamnă că Năstăsia putea lenevi prin gospodărie: grădina de legume, straturile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am venit să-ți stâmpăr patima, Năstăsie! Și să-ți arăt cât de dragă-mi ești tu mie... Fugi cât mai repede, Dorine dragă! Să știi că-i cu ochii pe noi!.. Ne omoară pe-amândoi, Dorine! Și-mi rămân copilașii orfani de mamă, Dorine! Pleacă! Dispari cât mai iute! Nu mi-ar fi prea moale dacă ar afla că te am drăguț!.. Dispari că nenorocirea-i gata, Dorine! Ariton și-a potrivit bărdița la brâul de la spate, a sărit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vreau să te dau la țară! Poate că era mai bine dacă te dădeam la țară, poate că trebuia să mergem împreună la țară. Of! Nevastă-mea, că tot am zis de ea, s-a trezit acuma că vrea un copilaș, de parcă când ai cincizeci de ani, nevastă, trăiești în România, ai lucrat pe șantier și ești patron de bar, ai chelie, burtică și o ciupercă supărătoare între degetele de la picioare, și mai ești din când în când și poponar, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că încă nu ninge, ăștia ziceau că poate nu ninge deloc iarna asta, s-a stricat clima, tot, și stratul de ozon s-a subțiat, trăim vremuri interesante, zic ăștia la televizor, vremuri grele. Contesa s-ar fi bucurat de copilaș, se juca cu el toată ziua, nici nu ne trebuia babysitter. Bine, oricum nu ne trebuie, că nevastă-mea altă treabă n-are, dar între noi fie vorba, aș fi avut mai multă încredere în Contesa. Da. Păi da. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pare că erau evrei fiindcă nemții, echipa lor de pedepsire a strâns bătrânii, femeile și copiii evrei din sat, i-a dus sub o râpă și i-a împușcat drept represalii. Ce vină aveau aceștia? Ce vină aveau femeile, bieții copilași? La ieșirea din comuna Bujoru am fost încercuiți de sovietici. Am reușit și am ieșit din capcană. Peste tot, unde întâlneam sate eram bine primiți, bine chiar și în sate rusești.La Vasieni, în Basarabia, am avut o altercație cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]