1,685 matches
-
al susținerea unui rol public al femeilor. Tot ei consider] c] dezvoltarea și frecvența obiceiurilor și a practicilor de retragere și doliu al femeilor era rezultatul tradițiilor locale, care, ocazional, deveneau antitetice cu spiritul de emancipare al femeilor imaginat în Coran. Având în vedere faptul c] musulmanii au fost privilegiați de Coran drept „cea mai bun] comunitate”, al c]rei rol era de a propov]dui binele și de a preveni r]ul, misiunea profetului Mohamed, ca și aceea a altor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezvoltarea și frecvența obiceiurilor și a practicilor de retragere și doliu al femeilor era rezultatul tradițiilor locale, care, ocazional, deveneau antitetice cu spiritul de emancipare al femeilor imaginat în Coran. Având în vedere faptul c] musulmanii au fost privilegiați de Coran drept „cea mai bun] comunitate”, al c]rei rol era de a propov]dui binele și de a preveni r]ul, misiunea profetului Mohamed, ca și aceea a altor profeți mai vechi, era crearea unui stat drept, predestinat de divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a preveni r]ul, misiunea profetului Mohamed, ca și aceea a altor profeți mai vechi, era crearea unui stat drept, predestinat de divinitate. Lupta pentru atingerea acestui scop i-a împins pe musulmani la r]zboaie, iar termenul din Coran care exprim] acest efort că un intreg este jihad. De multe ori tradus într-un mod simplist și eronat drept „r]zboiul sfânt”, jihadul are o conotație mult mai vast], care include lupta cu mijloace pașnice, cum ar fi predicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai vast], care include lupta cu mijloace pașnice, cum ar fi predicarea, educarea, iar într-un sens mai personal și interiorizat, lupta pentru purificarea sinelui. Cand se refer] la ap]rărea armat] într-un r]zboi dus în mod corect, Coranul specific] condițiile pentru r]zboi și pace, pentru tratamentul prizonierilor și rezolvarea conflictului, subliniind faptul c] scopul principal al cuvântului lui Dumnezeu este acela de a invita și de a conduce poporul înspre „c]ile p]cii”. Odat] cu apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]ile p]cii”. Odat] cu apariția statului musulman, s-a manifestat și necesitatea stabilirii tipurilor de relații și a atitudinilor fâț] de cei ce nu erau musulmani și care aveau tradiții scripturale similare, în special evreii și creștinii. În Coran, aceștia sunt numiți „Poporul C]rții”. În cazul în care ei ar fi tr]it printre musulmani, ca subiecți, trebuia s] li se acorde un statut „protejat”, stabilit de comun acord. Ei ar fi trebuit s] pl]teasc] impozitul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
proprietatea lor privat] și religioas], legea și practicile lor religioase urmau s] fie protejate. Cu toate acestea, nu aveau voie s] atrag] prozeliți dintre musulmani. Deși recunoaște existența unei particularit]ți a comunit]ții musulmane și statutul superior al acesteia, Coranul încurajeaz] respectul pentru diversitate în societatea uman], dorind că scopurile morale comune s] fie superioare atitudinilor antagonice și separatiste: Am l]sat pentru fiecare comunitate o Lege și un Cod de Conduit]. Dac] ar fi vrut, Dumnezeu v-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o confirmare a valorilor și a poruncilor coranice. Scrierea momentelor din viața Profetului, vorbele, acțiunile și obiceiurile sale au ajuns s] reprezinte, pentru musulmani, un model atemporal de conduit] cotidian]. Acesta presupunea și un rol autoritar în explicarea și completarea Coranului. Caracterul s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din Coran și exemplul vieții Profetului r]mân inseparabil legate, de-a lungul istoriei, ca paradigme ale comportamentului moral și etic. Acestea au constituit, apoi, baza care le-a facilitat gânditorilor musulmani dezvoltarea instrumentelor legale care s] cuprind] imperative morale. Elaborarea dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dumnezeu în viață cotidian]. În paralel cu dezvoltarea c]ilor legale, s-a dezvoltat și o serie de ipoteze morale care articulau valorile etice, generate de o concepție mai speculativ] și mai filosofic] cu privire la conduită uman] că r]spuns la Coran și la viață Profetului. În ciuda unor opinii generale, anumite grup]ri din Islam, precum și unele școli de drept, nu au fost clar definite în primele trei secole ale istoriei musulmane. Majoritatea se aflau, inc], într-o faz] de cristalizare, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
arab] preislamic], bazat] în primul rând pe tradiția local] și oral], la una bazat] pe un text revelat, a c]rui p]strare și notare, în limba arab], a creat condițiile propice pentru nașterea unei noi culturi islamice, bazate pe Coran și care includea și extindea imperativul monoteist reflectat în iudaism și în creștinism. Cel de-al doilea „început” a fost influențat, într-o anumit] m]sur], de traducerea în limba arab] și de studiul operelor filosofice, a medicinei și a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a afirma probleme legate de credinț], dar având un rol secundar în aportul s]u la definirea obligațiilor etice. Rezumând poziția tradiționalist], George Makdisi a subliniat faptul c] baza final] pentru obligațiile morale o constituia informația din textele islamice fundamentale, Coranul și Sunnah-ul, elaborate și aplicate în calitate de porunc] și p]cât l]sat de Dumnezeu, conceput că Shari’a și formulat în școlile juridice musulmane. Asemenea formul]ri ale poruncilor și ale interdicțiilor sunt exprimate în termeni etici în c]rțile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin intermediul operei sale, The Incoherence of the Philosophers [Incoerenta filosofilor], a încercat s] reprezinte filosofii ca fiind contradictorii, antiscripturali și, în unele cazuri, susțin]tori ai ideilor eretice. Ap]rărea lui Ibn Rushd constă în concepția să potrivit c]reia Coranul se bucură de utilizarea reflecției și a rațiunii, iar studiul filosofiei era complementar abord]rilor tradiționaliste ale islamismului. El susținea c] filosofia și Islamul au scopuri comune, dar mijloace diferite de a le atinge. Deci, exist] o indentificare a interesului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ali, si descendenților s]i desemnați, cunoscuți sub numele de imami, a ap]rut noțiunea de raționalitate sub conducerea chibzuit] a imamului. Imamul, despre care se credea c] este condus de divinitate, era, la începutul istoriei Shi’a, atât gardianul Coranului și a înv]ț]turii Profetului, cât și interpret și ghid în vederea elabor]rii și a sistematiz]rii viziunii coranice pentru individ și societate. Șiismul, asemenea primelor școli teologice și filosofice, a afirmat utilizarea discursului rațional și intelectual și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cu referire la Ab urbe condita (Istoria Romei de la întemeierea sa). 5 Historiae sau Annales, istoria Romei și a împăraților dinastiei iuliene, sau De origine et situ Germanorum, descrierea originii, geografiei și culturii germanilor. 6 Fie ele Vechiul sau Noul Testament, Coranul sau Talmudul. 7 Ce ating această temă mai mult sau mai puțin amplu sau explicit. 8 În ordine: Descriptio Moldaviae (1716), L'Esprit des lois (1748), History of England (1754), Ursprung der Sprache (1772), Phänomenologie des Geistes (1807). 9 Ne
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Potrivit doctrinelor spirituale, subiectivitatea omului complet precedă toate obiectivările, cuprinde în sine toate entitățile realului. în geneza biblică, Adam poate da nume făpturilor pentru că le înglobează pe toate, le cunoaște înlăuntrul său așa cum au fost create de Autorul lor. în Coran, toate făpturile, inclusiv îngerii, trebuie să se plece în fața omului originar, pentru că acesta e oglinda minții divine, în care se reflectă toate proiectele Creatorului. Trecerea de la subiectivitatea umană atotcuprinzătoare la regimul obiectivărilor care o limitează și i se impun din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al omului, care face din el o ființă liberă, un interlocutor liber al divinului. în volumul The Desecularization of the World, coordonat de Peter Berger, Abdullahi A. An Na'im3 arată, de pildă, ce nepertinentă e teza continuității directe între Coranul increat, sharia (legea religioasă a societății) și comunitatea islamică perfectă, o dogmă esențială pentru fundamentaliști. Ca și alți autori, el se referă la musulmanul comun care nu se consideră pe sine o ființă teleghidată de voința divină, care admite, prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
religioasă a societății) și comunitatea islamică perfectă, o dogmă esențială pentru fundamentaliști. Ca și alți autori, el se referă la musulmanul comun care nu se consideră pe sine o ființă teleghidată de voința divină, care admite, prin urmare, că descinderea Coranului în lume, înțelegerea și aplicarea lui trebuie să implice rațiunea umană, interpretarea, varietatea soluțiilor adaptate unor condiții socioculturale și istorice diverse. Pentru musulmanul comun, Coranul nu reprezintă o carte de rețete, care să se ocupe de toate situațiile particulare imaginabile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
consideră pe sine o ființă teleghidată de voința divină, care admite, prin urmare, că descinderea Coranului în lume, înțelegerea și aplicarea lui trebuie să implice rațiunea umană, interpretarea, varietatea soluțiilor adaptate unor condiții socioculturale și istorice diverse. Pentru musulmanul comun, Coranul nu reprezintă o carte de rețete, care să se ocupe de toate situațiile particulare imaginabile particularitate care i-ar face praf tocmai caracterul transcendent. El analizează modelele religioase și retorica folosită în discursul lui 'Abd al-Salam Faraj, autorul obligației canonice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
posede orice doctor al Legii. M. Arkoun vorbește despre dificultatea gîndirii musulmane comune de a face distincție între discurs tradițional și discurs ideologic cu vocabular religios, dată fiind incinta dogmatică unde această gîndire plasează orice discurs care, folosind citate din Coran și Tradiție, e considerat a fi girat de autoritatea lor sacră, nu e o carte totalitară, ci menajează o sferă a deliberării, a alegerii, a diversității. Mai important decît toate, angajamentul față de credință și față de sharia e conceput ca un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
divine asupra comunității lui Israel, e avertizat de Dumnezeu să nu-și ducă contemplația pînă la cufundarea totală, fără întoarcere, în Ocean. Aceeași temă se regăsește la contemplativi musulmani. Ibn Arabî, în Revelațiile de la Mecca I : Cufundă-te în oceanul Coranului dacă ai un suflu destul de puternic. Dacă nu, mărginește te la studiul lucrărilor care îi comentează sensul aparent, dar nu te arunca în el : vei pieri, fiindcă oceanul Coranului e adînc, iar dacă cel ce se cufundă nu s-ar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ibn Arabî, în Revelațiile de la Mecca I : Cufundă-te în oceanul Coranului dacă ai un suflu destul de puternic. Dacă nu, mărginește te la studiul lucrărilor care îi comentează sensul aparent, dar nu te arunca în el : vei pieri, fiindcă oceanul Coranului e adînc, iar dacă cel ce se cufundă nu s-ar mărgini să aleagă locurile cele mai apropiate de țărm, el nu ar mai reveni nicicînd către lumea creată. Profeții și moștenitorii-păzitori plonjează către aceste locuri apropiate de țărm din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lume/fantasmă; ființă/non-ființă; zi/noapte etc.). Acest mod maniheist de a percepe lumea, prezent la oamenii moderni, l-aș include în mentalitatea arhaică din secolele XVII-XVIII; mentalitate ce are drept suport epistemic seriile antinomice ale doctrinelor religioase. Biblia și Coranul stau drept mărturii. La finalul acestor doctrine, care cred că dețin adevărul absolut, avem conflictele Islam-Occident. Nerațiunile clasice se află și într-un anume mod de a exercita puterea în societatea modernă. Suntem într-o nerațiune de tip clasic ori de câte ori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe cel asupra căruia se face referire. Avem astfel o presiune socială și psihică asupra unui anume ceva și un mod insignifiant, de masă discursivă de a spune despre un anume ceva. Pe baza structurii filosofico-morale a Bibliei și a Coranului a fost instituit, în cele două lumi, un regim maniheist de comportare la nivel social și mental, unde Binele și Răul s-au aflat în poziții opuse. Binele Creștinului este Răul Musulmanului și vice-versa! Un fel de regie conflictuală a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
au aflat în poziții opuse. Binele Creștinului este Răul Musulmanului și vice-versa! Un fel de regie conflictuală a Binelui și a Răului, pusă în practică de teologii musulmani și de către cei creștini pe baza interpretării versetelor acestor mari cărți (Biblia, Coranul). Concepția religioasă și dialectica modernă sunt două antinomii în căutarea Adevărului, care încă fascinează creierele lumii moderne. Vechiul Testament introduce în cultura universală, dar îndeosebi în tradiția de gândire a Occidentului, gândirea dialectică 57 prin structura conflictuală a narativității sale (adică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
doua a lui Petru Rom Epistola către români 1Tes Epistola întâi către tesaloniceni 2Tes Epistola a doua către tesaloniceni 1Tim Epistola întâi către Timotei 2Tim Epistola a doua către Timotei Țiț Epistola către Țiț ÎI. Traduceri în limba română ale Coranului ASM Coranul cel Sfânt: traducerea sensurilor și comentarii, traducere și editare: Asociația Studenților Musulmani din România, ed. Islam, Timișoara, 1998. GG Coranul, traducere, prezentare, note și index de George Grigore, ed. Kriterion, București, 2000. SOI Silvestru Octavian Isopescul, Coranul, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]