1,673 matches
-
este o practică trupească, încorporată uneori în discursuri speciale în scopul oferirii unui sens. în cazul religiei - islam, iudaism, sikhism sau creștinism - bărbile au avut o mare importanță, iar importanța a fost și este fluidă și contextuală 1. În ceea ce privește islamul, Coranul conține îndrumări generale privind purtarea hainelor modeste la ambele sexe, fără a face trimiteri la părul facial. Cu toate acestea, purtarea bărbii constituie o tradiție bine înrădăcinată în numeroase societăți musulmane. Iar această practică își are originea la Profetul Muhammad
Părul facial în lumea arabă () [Corola-website/Science/331106_a_332435]
-
occidentale ar trebui să meargă pentru a se adapta la populațiile lor de musulmani. Ramadan lucrează în primul rând pe teologia islamică și poziția musulmanilor din Occident și în țările majoritar musulmane. În general, el consideră că este necesară interpretarea Coranului, nu pur și simplu pentru a citi textul arab, ci în scopul de a înțelege sensul său și de a practica filosofia islamică. El subliniază, de asemenea, diferența dintre religie și cultură, care sunt prea adesea confundate, argumentând că cetățenia
Tariq Ramadan () [Corola-website/Science/331110_a_332439]
-
din Africa”. Trebuie să fie luate în considerare diferențele culturale. Este cel care respinge o diviziune binară a lumii în Dar al-Islam (lăcașul islamului) și Dar al-Harb (lăcașul războiului), pe motiv că o astfel de divizare nu este menționată în Coran. El a fost, de asemenea, cunoscut pentru susținerea Dar al-Da'wa (lăcașul de diseminare a informației). Pentru Ramadan, Occidentul nu este nici Lăcașul de război, nici Lăcașul de Da'wa ci "Dar Al-Shahada", "Lăcașul de mărturie" [a mesajului islamic]. El
Tariq Ramadan () [Corola-website/Science/331110_a_332439]
-
(1906-1949), fondatorul grupării Frăția Musulmană, activ implicat in politica egipteană, s-a născut într-o familie simplă, de musulmani credincioși. A fost educat în spiritului studiului minuțios asupra Coranului, până la vârsta de 14 ani memorând deja intregul Coran. Într-un peisaj politic zbuciumat, al-Banna va încerca o revitalizare a valorilor islamului, luptând cu toate forțele împotriva unei ideologii laice în care credea ca musulmanii nu își pot găsi cu
Hassan al-Banna () [Corola-website/Science/331121_a_332450]
-
carte și sabie”. Ambele fac referire la unul dintre cele mai importante concepte pe care se bazează ideologia Fraților Musulmani, și anume islamul. Este de remarcat aici că religia pare să devină una cu identitatea de stat, iar „cartea” (i.e. Coranul) ajunge să simbolizeze puternica dorință a grupării de a reanima islamul pe calea sabiei sau, dacă păstrăm terminologia specifică, pe calea jihăd-ului. Filoramo, Giovanni. 2000. Istoria religiilor III: Religiile dualiste. Islamul. Bucuresti. Polirom. Paison, Michelle. The History of the Muslim
Hassan al-Banna () [Corola-website/Science/331121_a_332450]
-
adepților săi, dar se poate afirma că rădăcina de la care provine - "fată", însemnând “un tânăr de sex masculin”, era folosită încă de pe vremea preislamică a beduinilor Peninsulei Arabe pentru a desemna războinicul arab ideal . Acest cuvânt apare mai apoi în Coran, devenind astfel parte a vocabularului întregii lumi islamice. Cel mai probabil o mișcare de origine persană, care a pornit cu scopul de a conserva valorile umane și de a spori puterea intelectuală a maselor , "futuwwa" s-a răspândit apoi în
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
un număr mare de elemente de ordin spiritual, aducând aminte de modul de viață al dervișilor dintr-un lăcaș sufit. Ibn Battuta povestește cum, seara, după masa în comun, membrii Frăției se adunau pentru a cânta imnuri, recita fragmente din Coran, dansa și asculta predici. Unii puteau chiar intra, prin dans sau recitare, în transa extatică ce este o practică esențială a dervișilor sufiți. Cel mai probabil este ca viața ezoterică a grupului să fi fost accentuată de dervișii umblători ce
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
a căpătat o altă dimensiune, iar dovada acestor schimbări o constituie referirile făcute de Islam Karimov, fostul secretar al Partidului Comunist Uzbec, în timpul discursului de instituire în funcția de președinte al statului Uzbekistan, moment în care acesta a ținut un Coran în mână. În 1992, Consiliul Islamic din Uzbekistan și-a asumat aceleași funcții pe care le deținea în timpul Uniunii Sovietice, însă unii musulmani din țară și-au format propriile moschei în afara sferei de influență a guvernului și și-au ales
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
vârsta de 28 de ani, al-Tirmidhi realizeaza pelerinajul ("hajj") la Mecca și în drum vizitează Basra, un centru major de învățătură islamică în Irak. Experiența sa la hajj a fost deosebită, ca urmare la întoarcerea acasa învață pe de rost Coranul și începe să postească și să se roage intens. Și-a căutat un sfătuitor, dar fără succes. A auzit apoi despre "ahl al-marifa", ”oamenii gnozei”, și obține o carte de Ahmad ibn Asim al-Antaki, discipol al dervișului irakian (m. 857
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
un centru religios. Moscheea Djinguereber alcătuia împreună cu Moscheea Sankore și cu Moscheea Sidi Yahya celebra Universitate din Timbuktu, cel mai mare și mai important centru de învățămând islamic din Africa Subsahariană. Aici erau studiate pe langă cunoștințele legate de recitarea Coranului și alte aspecte legate de legislația și tradiție islamică materii precum medicină, matematică, geografia sau fizică. Universitatea a prosperat în timpul imperiilor Mâli și Songhai și chiar până în prezent. În anul 1988, moscheea împreună cu celelalte edificii ce alcătuiau vechea universitate din
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
în arabă: "الشعوبية") reprezintă o mișcare de rezistență a musulmanilor nearabi în fața dominației arabe, care a avut loc în lumea islamică, îndeosebi în Iran și în Andaluzia, în perioada califatului abbasid. La baza acestei mișcări se află un verset din Coran (49:13) care face o departajare clară între două concepte, prin utilizarea cuvintelor: "popoare (shu‘ub)" și "triburi (qaba’îl)": "„O, voi oameni! Noi v-am creat dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut popoare (shu'ub
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
la "Shu‘ubiyya" este expusă în "Cartea Retoricii și a Lămuririi (Kitab al-bayăn wa-t-tabyīn)". Această lucrare retorica, ce aparține speciei are ca scop combaterea adversarilor arabilor, reprezentanții mișcării "Shu‘ubiyya" și “desființarea argumentelor lor prin sublinierea importanței limbii arabe din Coran, dar și a beduinilor, creatorii și păstrătorii acestei limbi, arabii prin excelență” (N. Anghelescu). Această mișcare a luat naștere în timpul dinastiei abbaside și apare sub forma unei neînțelegeri dintre iranieni și arabi, în cadrul căreia își combăteau tradițiile, persanii pretinzând superioritatea
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
împreună cu familia sa la Bagdad, acolo unde s-a născut Ahmad, în anul 780. Ibn Hanbal a fost contemporanul a doi califi care au vrut să impună un nou curent, "Mu‘tazilismul", care presupunea credința în ideea de creație a Coranului. A fost arestat și torturat timp de doi ani de către califul Al-Ma’mun, pentru că a îndrăznit să se opună acestor principii, iar această practică a continuat în timpul celor doi succesori ai lui Al-Ma’mun, Al-Mu’tasim și Al-Wathiq
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
jurisprudența islamică) și știința "hadith"-ului sub îndrumarea mai multor profesori la Bagdad, în Siria și Yemen, Ibn Hanbal a acumulat suficiente cunoștințe și a hotărât să fondeze o școală de gândire riguroasă care părea cea mai apropiată de învățăturile Coranului și ale Sunnei. Lui i se datorează o importantă cercetare a tradițiilor deoarece a descoperit că hadith-urile sunt clasificate urmând lanțurile de transmițători care trebuie să urce până la sursa inițială, ajungându-se chiar până la unul dintre tovarășii profetului Muhammad și
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
formate din învățați musulmani, care aveau rolul de a găsi soluții juridice pentru anumite probleme ivite în cadrul comunității. Până în ziua de astăzi, fiecare musulman aparține unei școli, ghidându-și existența în funcție de preceptele acesteia. Doctrina hanbalită se caracterizează prin respectarea strictă Coranului și a Sunnei și este foarte apropiată de mișcarea salafistă. Aceasta respinge ideea de inovație și condamnă abaterile religioase sau politice care au apărut de-a lungul istoriei califatului, începând cu kharigismul și toate formele de șiism. Acesta este și
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
Sa‘ud, motiv pentru care Regatul Arabiei Saudite se conformează și astăzi principiilor emise de școala hanbalită. Ibn Hanbal a devenit celebru înainte de Inchiziție sau "Mihna"] califului abbasid Al-Ma’mun. Acesta a emis concepția referitoare la caracterul creat al Coranului, potrivit căreia orice persoană care se afla în funcția de judecător trebuia să adere la acest concept, califul încercând prin această metodă să își impună autoritatea religioasă făcând presiuni chiar și asupra savanților pentru a adopta acest curent, Mu’tazila
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
orice persoană care se afla în funcția de judecător trebuia să adere la acest concept, califul încercând prin această metodă să își impună autoritatea religioasă făcând presiuni chiar și asupra savanților pentru a adopta acest curent, Mu’tazila, conform căruia Coranul era creat și nu revelat/increat. S-a înființat un tribunal inchizitorial (mihna) care avea ca rol judecarea celor care se opuneau aderării la această dogmă. Conform tradiției Sunna, Ibn Hanbal a fost printre oamenii de știință care s-au
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
folosit cu diferite înțelesuri, care sunt relaționate cu funcțiile sale diferite, ce includ: ”rudă apropiată, prieten, ajutor, protector, gardian, patron, sfânt”. În islam, fraza ولي الله "walīyu l-Lăh" poate fi folosită pentru a desemna pe cineva investit cu autoritate divină. Coranul arată în sura 5, Masa (Al-Mâ’idah): إِنَّمَا وَلِيُّكُمُ اللّهُ وَرَسُولُهُ وَ
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
sintagma "mawlana" - ”maestrul nostru”, ”stăpânul nostru”). A intrat în multe limbi ca un cuvânt de împrumut: de exemplu în persană, ca "mullah". În Maghreb și Andalusia ("mawlay", "moulay)" se poate referi la descendenții lui Muhammad. Totuși, Dumnezeu rămâne autoritatea supremă: Coranul arată în sura 47 (Muhammad): ” Și aceasta, căci Dumnezeu este Oblăduitorul celor care cred, iar tăgăduitorii nu au nici un oblăduitor.” (Coran, 47:11) Unul dintre înțelesurile cuvântului "wali" care a suscitat interes în exegeza coranică și apoi în proiectarea sensului
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
sunt auzul cu care aude, vederea cu care vede, mâna sa cu care lovește, și piciorul cu care pășește. Când Îmi cere, ii voi da cu siguranță; și când Îmi cere adăpost, îi voi da așișderea". Acest hadith, coroborat cu (Coran, 5:55), aduce pe "wali" într-o dublă ipostază: înseamnă prietenul Lui Dumnezeu, dar care poate avea și calitatea de oblăduitor (protector), conducător al destinelor comunității. În acest fel, prietenul Lui Dumnezeu devine un model, prin care înțelepciunea divină se
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
conducători spirituali ai comunității lor. În tradiția sufi, "awliya' ("pluralul lui "wali) Allăhi" începe în secolul VIII să fie un nume pe care practicanții și-l atribuie, fără însă a-și aroga vreo autoritate spirituală pentru ei înșiși. Totuși, în legătură cu (Coran, 5:55), asceticii au presupus că ei sunt cei la care se referă textul. În această perioadă a începuturilor sufismului, sintagma "awliyii' Allah" trece în "walfyu Allah," apoi în simplul "wali." Cu aceasta, treptat, ”fiind recipientul protectoratului special divin, "wali
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
A fost căsătorită încă de la vârsta de optsprezece ani cu un bărbat pe care nu îl cunoștea, „trândav și incapabil”, de care a reușit să divorțeze repede cu ajutorul tatălui său. Mukhtaran nu știa să scrie sau să citească, însă știa Coranul pe de rost și îl preda copiilor din sat. De asemenea, pentru a contribui la veniturile familiei, învăța femeile din localitate să brodeze. În iunie 2002, a fost violată de către patru barbați din clanul Mastoi ca modalitate de răzbunare, după ce
Mukhtaran Bibi () [Corola-website/Science/334289_a_335618]
-
bin Muhammad bin Hanbal Abu Abd Allah al-Shaybani (în arabă : احمد بن محمد بن حنبل ابو عبد الله الشيباني), cunoscut ca imamul Ahmad ibn Hanbal (n. 780 - m. 855). Această școală de drept se bazează pe interpretarea strict literală a Coranului și a hadith-urilor (spusele și faptele profetului Muhammad), „înlăturând atât ideea de «consens» (ijmaa), cât și pe cea de interpretare personală bazată pe analogie (qiyas)”, pentru a elimina posibilitatea apariției inovației ( în arabă: بدعة bid‘a). În cazul în care
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
dreptul canonic islamic) și știința hadith-ului, sub îndrumarea mai multor profesori la Bagdad, în Siria și Yemen, Ibn Hanbal a acumulat suficiente cunoștințe și a hotărât să fondeze o școală de gândire riguroasă care părea cea mai apropiată de învățăturile Coranului și ale Sunnei. Lui i se datorează o importantă cercetare a tradițiilor, deoarece a descoperit că hadith-urile sunt clasificate urmând lanțurile de transmițători care trebuie să urce până la sursa inițială, ajungându-se chiar până la unul dintre tovarășii profetului Muhammad și
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
acea perioadă încercau să adapteze legea la condițiile mereu schimbătoare ale societății musulmane. El îi asocia cu mutaziliții, pe care îi ura. De asemenea, era sceptic cu privire la celelalte școli de drept din islam. Doctrina hanbalită se caracterizează prin respectarea strictă Coranului și a Sunnei, înlăturând ideea de consens și preferând spusele tovarășilor profetului Muhammad, chiar dacă reprezentau hadith-uri mai slabe. Ibn Hanbal nu a fost fondatorul propriu-zis al unui sistem legislativ, această școală juridică întemeiându-se după moartea acestuia, de către discipolii săi. Printre
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]