4,179 matches
-
avea dinți de fier și gheare de aramă, mînca, sfărîma și călca în picioare ce rămînea; 20. și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, și avea o înfățișare mai mare decît celelalte coarne. 21. Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinților, și i-a biruit, 22. pînă cînd a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, și avea o înfățișare mai mare decît celelalte coarne. 21. Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinților, și i-a biruit, 22. pînă cînd a venit Cel Îmbătrînit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Prea Înalt, și a venit vremea, cînd sfinții au luat în stăpînire împărăția. 23. El mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ce voia, și a ajuns puternic. 5. Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus, și a cutreierat toată fața pămîntului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. 6. A venit pînă la berbecele care avea coarne, și pe care-l văzusem stînd în rîu, și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
împotrivi; l-a trîntit la pămînt, și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui. 8. Țapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot, i s-a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor. 9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miază-zi, spre răsărit, spre țara cea minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot, i s-a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor. 9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miază-zi, spre răsărit, spre țara cea minunată. 10. S-a înălțat pînă la oștirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-a călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
stele, și le-a călcat în picioare. 11. S-a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său cel sfînt. 12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început. 13. Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe cel ce vorbea: În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfîrșitului. 20. Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații Mezilor și Perșilor. 21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat. 22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frînt, sunt patru împărății, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atîta putere. 23. La sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații Mezilor și Perșilor. 21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat. 22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frînt, sunt patru împărății, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atîta putere. 23. La sfîrșitul stăpînirii lor, cînd păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
fuguța la căsuța din poiană și cât ai bate din palme voi pregăti ceva de-ale gurii. Până atunci fă bine și mai umblă prin cărți, poate mai dibui câte cevașilea... Când voi termina treaba, am să dau zvon din corn... Când a terminat de vorbit, nici nu-i nevoie să spun că era deja departe... Rămas singur, am pus mâna pe cărți și m-am apucat să descâlcesc câte un hrisov. Primul care mi-a căzut în mână a fost
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am întărit... pe venitul acestei pârcălăbii ca să aibă egumenul a pune pârcălab pe cine va socoti să cerci acel venit a pârcălăbii să-l strângă pe obiceiul vechiu”. În timp ce mă luptam cu acest hrisov, s-a auzit glas îndepărtat de corn. „E sfinția sa. A terminat de pregătit mâncarea. Să mă grăbesc, ca să nu-l fac să aștepte”. Am pus în ordine cărțile, iar desaga am dosit-o sub o salcie și am luato la picior cu grăbire... Când am deschis portița
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spre creasta dealului din zare și te lasă cu buza umflată. Da’ nici noi n-o să-i facem jocul. Chiar în clipa asta am luat-o la picior și nu mă opresc decât în... grădină. Când îi auzi zvon de corn, fă bine și vino să ne potolim foamea... Eu am rămas cu ochii către soare, bătrânul însă se afla... he-he! Departe. Ca de obicei, am început să răsfoiesc cu repeziciune prin cele cărți. Citesc ici, citesc colo și un nume
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mănăstire de la Dealul Mare, pentru sufletul mieu și a giupânesei mele Măricuții”. Pe când tocmai citeam hrisovul pentru scutire de unele dări dat mănăstirii Dealul Mare de Petriceicu voievod la 2 februarie 1673 (7181), firea a fost străpunsă de zvon de corn. Venise timpul să plec către grădina din poiană... Cu pas grăbit și am ajuns îndată... Bătrânul tocmai terminase de așezat pe masă - ca o gospodină adevărată - toate cele bunătăți... De bine ce ai venit, ne-om așeza la masă, fiindcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu mai am chef, zise Gaskell. Noaptea trecută mi-a fost de-ajuns. Tipul ăla țicnit din baie, cu păpușa după el, și Schei, care s-a tăiat singur... E suficient pentru o singură zi. Eu mă duc să bag cornul în pernă. — în punte, zise Sally. Să bagi cornul în punte, Ge. Aici jos o să dormim Eva și cu mine. în Trei deja e prea mare aglomerația. — Trei? Cu atâtea țâțe în jur, suntem pe puțin cinci. Bun, așadar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a fost de-ajuns. Tipul ăla țicnit din baie, cu păpușa după el, și Schei, care s-a tăiat singur... E suficient pentru o singură zi. Eu mă duc să bag cornul în pernă. — în punte, zise Sally. Să bagi cornul în punte, Ge. Aici jos o să dormim Eva și cu mine. în Trei deja e prea mare aglomerația. — Trei? Cu atâtea țâțe în jur, suntem pe puțin cinci. Bun, așadar eu o să dorm pe punte. Trebuie să ne trezim devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
scrutează zdrahonul din fața sa, reia lectura, zâmbește, livrează, până la urmă, concluzia celor citite. — Cam opuși. Vă aflați la poli opuși, înțeleg. Dumneata și soțul, vreau să zic... cam opuși. Soția Vlădescu pleacă, rușinată, privirea. Tace, strânge în pumnul drept un corn. — N-ai avut răbdare. Te-ai dus la colț, la chioșc, să-ți iei un corn. — Ehe, știu că n-ar trebui. Cu necazurile astea... nici poftă de mâncare. Doar așa, hăpăială. N-avem stare, asta-i. — Ce a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aflați la poli opuși, înțeleg. Dumneata și soțul, vreau să zic... cam opuși. Soția Vlădescu pleacă, rușinată, privirea. Tace, strânge în pumnul drept un corn. — N-ai avut răbdare. Te-ai dus la colț, la chioșc, să-ți iei un corn. — Ehe, știu că n-ar trebui. Cu necazurile astea... nici poftă de mâncare. Doar așa, hăpăială. N-avem stare, asta-i. — Ce a lucrat soțul? — Lăcătuș. — Și ce vârstă are? — 46. — Dar dumneata cu ce te ocupi? — Lenjereasă. — Bine... poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ilustrații prost retușate de la Dresda, foarte guraliv la prima bere, acum desenează în urmele de lichid vărsat pe masă, cu un deget arătător nu tocmai curat, hărți ciudate, urme ale frustrărilor - un fes semănând vag cu conturul Sudanului sau un corn mușcat - Africa de Sud... (Cele 230 de gravuri licențioase din colecția prințului Friedrich August I al Saxoniei, zis „Der Starke“ din cauza tăriei sexului, au ajuns anul ăsta în galeriile Castelului din Dresda. Prințul cu zeci de amante și 365 de copii avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să observ că opririle trenului de litoral parcă nu cad niciodată în gări, ci între localități, înghețând pe fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare lui Tanger firească, după ce a lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sè-mi pun cafeaua în cană mare albastrè pe care scrie Matei, iar eu abia acum, cănd aflu cum va fi vremea astèzi, nu, nu plouè, intru în bucètèrie, propunându-mi sè trec peste masă de dimineațè! Îmi voi cumpèra un corn și un iaurt de la alimentară de peste drum de Institut, așa cum fac toți colegii mei, acum îmi voi bea cafeaua și voi fuma o țigarè, prima pe ziua de azi, astfel, cu acest mic artificiu de calcul, sèrind peste micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe animal și n-o să-i mai dea drumul din gheare. Savurează execuția care urmează, Își trece mâna prin părul creț, ce i s-a rărit pe fruntea pe care Îi crește un os, un lipom, ce-o fi, un corn, sper că nu mi l-ai pus tu, i-a zis nevestei și ea: Eu? Dracul din tine! Ălalalt a Încremenit, În poziție de drepți, i-ar da foc dac-ar putea, numa’ cizme-n burtă și-n testicule! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un semnal, mai multe slugi boierești și ordonanțe de ofițeri ruși se înghesuiră și ele cu fel de fel de buchete spre aceeași ușă. Celebra primadonă și dănțuitoare a teatrului Sf. Dulceață din Londra tocmai își înfipsese dinții într-un corn mare, din care înfuleca de zor. Vorbea cu gura plină, privindu-l pe Dante Negro din oglindă. ― Scuză-mă, dar așa trăiesc eu! Numai cu ciuguleli: un corn, un ceai, un măr... Nici nu-mi mai amintesc când am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a teatrului Sf. Dulceață din Londra tocmai își înfipsese dinții într-un corn mare, din care înfuleca de zor. Vorbea cu gura plină, privindu-l pe Dante Negro din oglindă. ― Scuză-mă, dar așa trăiesc eu! Numai cu ciuguleli: un corn, un ceai, un măr... Nici nu-mi mai amintesc când am mâncat ultima masă adevărată! Acum două... sau trei zile?... Nanone ridică din umeri. Asta-i viața mea! Mereu pe fugă, mereu pe drumuri! Spune-mi, tipii ăștia din sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi. ― Ce dracu’ spune ăla acolo? Nu înțeleg nimic. ― N-are importanță! Ia-i coșul și zâmbește-i frumos. Florile sunt chiar de la general. Și hămesita mâncătoare de corn redeveni, într-o clipă, celebra primadonă. Plină de grație, întinse brațele ei goale și albe, luă coșul, îl roti de câteva ori, privindu-l cu o expresie de topenie crescândă, după care îi aruncă ordonanței, peste umăr, un merci mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Moruzi, marele dragoman al Porții, membru important în comisia turcă de negociere a păcii, însoțit de un tânăr secretar macedonean, Apostolache Stimo, și de Nicolae Văcărescu. Acesta purta cu mândrie la brâu olifantul moștenit de la Luminăția Sa, Poetul, un delicat corn de fildeș pe care artizanul încrustase mai multe scene dintr-o vânătoare regală cu șoimi. Ultimele instrucțiuni fură date de un vătaf, unul dintre cei mai pricepuți șoimari ai prințului, apoi se alcătuiră echipele, ținând cont de vânatul preferat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui șterse prelung geamul, în încercarea de a examina cât mai bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele zimțate și pliurile gâtului, solzii cozii lungi, botul ca de șarpe, cu limba despicată, ca să se oprească în dreptul cornului ascuțit de pe frunte. Dariustimo îl privi meditativ. Un astfel de corn îi crescuse și lui, dar nu în afară, ci pe dinăuntru. Rămăsese șocat de rapiditatea cu care dispăruseră cei doi. Oare era deja ceva între ei? Absența lor prelungită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]