2,406 matches
-
contemporane, modul de raportare la mediul natural și social, sistemul de valori, orizontul cunoștințelor anterioare alcătuiesc, așa cum preciza Cornel Popa, situația praxiologică determinată, în care se realizează actul cunoașterii. Serge Moscovici și Milles Hewstone definesc simțul comun ca pe un corpus de cunoștințe fondat pe tradițiile împărtășite și îmbogățite de mii de observații și experiențe sancționate de practică. Simțul comun, la care apelăm cu toții pentru a explica ceea ce se întâmplă și pentru a prevedea ce se va întâmpla, se derulează în
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
se aplică în abordările sociologice, feministe și marxiste. O formă importantă de paradigmă este caracterizată de faptul că explicanda (în concepția lui Raymond Boudon însemnând propozițiile de explicat) nu sunt deduse dintr-o teorie, ci derivate, prin analogie, dintr-un corpus de cunoștințe aparținând altui domeniu. Astfel, sociologia fenomenelor de difuziune (difuziunea zvonurilor, a inovațiilor) a recurs larg la paradigme provenite din biologie (de exemplu, modelul logistic elaborat de Pierre Verhulst în biologie este punctul de referință al modelului difuziunii inovațiilor
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
atenția pentru documentul oficial cu valoare juridică sau politică, la Valentin Al. Georgescu, respectiv la Vlad Georgescu; structurarea lumii simbolice românești în relația sa cu modelul bizantin, la Andrei Pippidi; minuția inciziei în corpul textului și integrarea lui tematică în corpusul general medieval, la Cătălina Velculescu și la Mihai Moraru; explorarea documentului extern, bizantin și occidental medieval, cu relevanță pentru faptul politic românesc, la Adolf Armbruster și mai ales la Stelian Brezeanu, în numeroase lucrări ale sale. La interpretarea imaginarului istoric
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al metodei școlii conduse de Bernard Guenée, textul este văzut atât drept un "simptom" al imaginarului puterii, un speculum mundi, cât și un instrument intelectual de influențare nu doar a gândirii instituționale, ci și a practicii derivate din normativele politicului. Corpusul de documente folosit pentru exemplificare va apărea în comentariu însoțit de trimiteri punctuale la imaginea plastică și la monumentul arhitectural. Așa cum anunță și Le Goff, scriitura nu mai poate fi privită autonom și nici doar intertextual sau contextual. "Textul-testis", mărturie
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului sau "literatura" livrescă ficțională (în formele ei medievale), în timp ce imaginația este cotată drept o funcție de reprezentare a fenomenelor puterii laice sau religioase (istoriografie, pravile sau morala creștină). Urmând acest traseu științific
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dă naștere compozițiilor textuale sau reprezentărilor figurale ce corespund realului sau lumii imaginate. De aceea subliniam în mai multe rânduri că discursul public asupra istoriei trecute devine un model pentru înțelegere și memorare, implicit pentru procesul de imaginare, pentru constituirea "corpusurilor" aferente. Mecanismele narațiunii și mentalitățile comune (colective) se proiectează ordonat în acest model al imaginarului, cu specificul lor: dacă în spațiul lumii concrete se manifestă cu predilecție masculinitatea, atunci în imaginarul colectiv se situează central modelele masculine, prin exercițiul de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
consolidarea propriei imagini, transmise prin structurile imaginarului colectiv, folosit ca modalitate de întărire politică a prestigiului și a autorității lor. Sub presiunea modelelor bizantine, de tipul cronicii lui Manasses și al hagiografiilor, trio-ul cărturăresc amintit selectează pentru cronici un corpus de informații cu o intensă circulație mai curând nescrisă. Prin alegerile lor, sunt puse în valoare zonele de coincidență ale imaginarului cult cu cel popular, fapt care atestă urmărirea de către autorii medievali a unui posibil orizont de așteptare al cititorului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fi abandonată chiar prin exercițiul istoriografic al lui Ureche, care utilizează critic mai multe izvoare și formulează, destul de sigur pe afirmațiile sale, prima teză a "descălecatului" roman (deși nenumindu-l pe Traian). De fapt, canonul letopisețului nu permitea introducerea în corpusul istoriografic, care se voia obiectiv și corect, a elementelor neverificabile ce țineau de imaginarul popular. De aceea, scrierile polone ale lui Miron Costin și Sama de cuvinte a lui Neculce - ca să nu numesc decât două exemple anterioare Descrierii Moldovei - sunt
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
série de textes similaires. La littérature médiévale ne se confond pas plus avec le mythe que le mythe ne se confond avec la littérature. La perception du mythe dans un texte littéraire repose nécessairement sur une saisie comparatiste. Dans un corpus médiéval on ne peut pas parler de mythe que dans la mesure où l'on repère dans deux textes distincts une combinatoire d'éléments analogues mais qui peuvent se présenter dans un ordre et un agencement différents. (Thomas 55) 14
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sus. Solidar cu această idee, Vulpe (1980: 100) observă că, în textele de dacoromână vorbită, prezența verbului a vedea cu sensurile "a se informa", "a afla", "a verifica", selectând un complement propozițional introdus prin dacă, este foarte mare. Consultarea unui corpus de română vorbită furnizează aceleași date, confirmând observația că sensul actualizat preponderent de verbul a vedea în structura [a vedea + GCompldacă] este "a cerceta, a analiza vizual/mental", în unele contexte verbul fiind chiar coocurent cu a analiza (62): (59
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbale", în E. Roegiest și Liliane Tasmowski (éds.), Verbe et phrase dans les langues romanes. Mélanges offerts a Louis Mourin, Gent, p. 147-159. SIGLE DA = Academia Română, Dicționarul limbii române. Tomul I, partea I: A-B, București, Librăriile Socec, 1913. CLRA = Corpus de limbă română actuală. Cupride varianta electronică a unor publicații (cotidiene, săptămânale sau lunare) și a unor canale de televiziune. La acestea se adaugă varianta electronică a unor lucrări literare, științifice și juridice, precum și un material de limbă vorbită (corpusuri
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Corpus de limbă română actuală. Cupride varianta electronică a unor publicații (cotidiene, săptămânale sau lunare) și a unor canale de televiziune. La acestea se adaugă varianta electronică a unor lucrări literare, științifice și juridice, precum și un material de limbă vorbită (corpusuri, forumuri, discursuri parlamentare). DLR = Academia Română, Dicționarul limbii române. Serie nouă. Redactori responsabili: acad. Iorgu Iordan, acad. Alexandru Graur și acad. Ion Coteanu. Din anul 2000, redactori responsabili: acad. Marius Sala și acad. Gheorghe Mihăilă. București, Editura Academiei, Tomul XIII. Partea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
se stabilește echivalența tiparelor [verb de percepție + GComplcă] = [verb de percepție + cum] = [verb de percepție + gerunziu]. Gawełko (2003: 53-67), urmărind vitalitatea propoziției infinitivale după verbele de percepție în contextul limbilor romanice și tiparele echivalente acesteia, observă în cercetarea sa de corpus că: (a) româna actuală nu folosește infinitivul în contextul verbelor de percepție cu sens primar/senzorial; (b) verbul a vedea preferă construcția cu gerunziul (33 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor completive corespondente (cu că și cum) (9 ocurențe); (c) verbul a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
estetică, poetică, retorică, stilistică, psiholingvistică. Ele se dovedesc apte să releve punerea în mișcare a mecanismelor „care pot fi descrise adecvat doar de sintaxă în relația ei cu semantica și cu fenomenele de origine discursivă”. Pentru demonstrație, este selectat un corpus de texte care reflectă evoluția poeziei române moderne de la Ion Heliade-Rădulescu la Mircea Cărtărescu. În mod neașteptat, din aceste analize lipsește contribuția poetică, de început, a lui Geo Bogza, poate cea mai reprezentativă în sensul urmărit aici. Diversitate stilistică în
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
care se editează în 1895 primul volum. Până în 1903 aveau să se tipărească zece tomuri, primele două fiind premiate de Academia Română. Încă de la apariție lucrarea a fost apreciată de folcloriști reputați. Z. a intenționat să realizeze o colecție exhaustivă, un corpus care să înglobeze proverbe și zicători, precum și sfaturi, idiotisme, ghicitori ș.a. din literatura cultă sau existente în circuitul oral, cu corespondențele străine ale proverbelor românești. Este o întreprindere care impune, în comparație cu ceea ce se realizase până atunci, prin metoda riguroasă de
ZANNE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290704_a_292033]
-
niciun privilegiu în ce privește posesia și satisfacerea”. Totuși, dincolo de existența unui soclu comun pentru diversele comunisme, marxismul* marchează diferența dintre comunismul vechi, zis de consum și comunismul modern, axat pe producție. Marx este cel care articulează ideea cea măreață la un corpus doctrinal și la o strategie de organizare a subiectului revoluționar, proletariatul. De atunci, comunismul modern se recunoaște în prelungirea unei lupte ancestrale contra puterii banului, dar se vrea superior celui vechi prin aceea că este fundamentat pe cunoașterea legilor transformării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a acumula sau a transforma cumva în interesul lor orice bun material. Ea a trebuit să împace două logici antitetice: pe de o parte, vechea idee comunistă a repartiției egalitare și a respingerii îmbogățirii personale, pe de altă parte un corpus socialist propovăduind creșterea bogăției ca mijloc al fericirii colective. De aceea, pentru a putea concura cu capitalismul și a-și salvgarda aspirațiile utopice regimul sovietic a fost nevoit să sacralizeze un muncitor de șoc - pe Stahanov - și producția de masă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vechiului regim. Zece mii de asasinate politice* au fost numărate de către actuala justiție etiopiană, și asta numai la Addis-Abeba, din februarie până în iunie 1978. și în Eritreea, regimul etiopian a trebuit să înfrunte, începând din 1977, o rezistență militară naționalistă, dar corpusul doctrinei marxism-leniniste al acesteia nu era mai puțin ortodox decât al său; beneficiind însă de relee în mediile din occident favorabile lumii a treia, Frontul de Eliberare Eritreean a reușit să mobilizeze împotriva regimului lui Mengistu un „tribunal internațional” instituit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
latino-americane, care-și ia acum numele de „Noua Stângă” pentru a se distinge de comuniștii tradiționali. Din 1959 până în 1967, Noua Stângă efectuează un fel de sinteză, elaborând o lectură particulară a revoluției cubaneze cu scopul de a stabili un corpus teoretico-ideologic capabil să înlocuiască marxismul stalinist și prosovietic, considerat depășit. Aceste idei pot fi rezumate în șase puncte: natura continentală a revoluției latino-americane, caracterul ei socialist, lupta armată* ca mijloc, rolul conducător al unei mic-burghezii radicalizate, subordonarea alianțelor politice față de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
potențialităților de transformare a capitalismului, la autori ca C.H. De Saint-Simon, Proudhon, Fourier și Leroux. Dar anticapitalismul decurge în principal din lucrările lui Marx și Engels odată cu Capitalul, al cărui prim volum este publicat în 1867. Atunci este stabilit un corpus teoretic care privilegiază o știință* a istoriei și a legilor sale evolutive pentru a plasa comunismul la capătul unui proces de accentuare a luptei de clasă și a contradicțiilor din sânul modului de producție capitalist. împingând până la limite extreme alienarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care coincide cu cele dintâi forme ale comunismului - premarxist și prebolșevic -, mai precis desemnarea profitului, dacă nu chiar a banilor, ca sursă a nedreptăților și, prin urmare, a răului din societate. Această întoarcere la izvoare a favorizat o reinterpretare a corpusului marxist-leninist, recentrarea logicii revoluționare pe cel exclus sau discriminat - cel „fără” - și o desemnare a „dușmanului” sub trăsăturile bogătașului incarnat mai ales de organizațiile și multinaționalele occidentale. Săracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative ale proletarului, forță de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin preluarea puterii. Adeziunea lor la mișcarea „alter” vizează în primul rând transformarea acesteia în internaționalism*, ba chiar într-o a V-a Internațională care să poată să-i adune sub calificativul de „muncitori” pe toți „dezmoșteniții sorții”. Neomarxiștii reinterpretează corpusul marxist în lumina lui Michel Foucault, Gilles Deleuze, Rosa Luxemburg, Walter Benjamin sau Pierre-Joseph Proudhon. Pentru federalizarea grupurilor, până mai ieri dușmance, fără să rupă cu moștenirea comunistă, aceștia privilegiază în familia marxistă partizanii materialismului istoric care au refuzat ideologia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1981, numele de PCI, abandonat de cealaltă tendință. „Lambertiștii” s-au investit în sindicalism*, în CGT-Forța Muncitorească și în învățământ. Acest curent a cunoscut o anumită influență în SUA, în mediile universitare și sindicaliste. După 1989-1991 și prăbușirea URSS, corpusul doctrinar al troțkismului a fost zdruncinat, analizele fondatorului său nefiind confrimate. Aceasta nu i-a împiedicat pe trei candidați troțkiști să se prezinte la alegerile prezidențiale franceze din 2007, „pablistul” Besancenot recoltând 4,08% din sufragii, candidata Luptei Muncitorești, Laguillier
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inevitabil al războiului. Capitaliștii, ca grup, se opun deci războiului; ei nu inițiază și sprijină numai cu rezerve și sub presiune politicile imperialiste care ar putea conduce și de multe ori determină izbucnirea războaielor. Cum a fost posibil ca un corpus doctrinar ca teoriile economice ale imperialismului, atât de îndepărtate de experiență, să domine opinia publică? Doi factori sunt responsabili de succesul lor: climatul opiniei în lumea occidentală și natura doctrinelor. Am indicat deja tendința generală a epocii de a reduce
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În engleză, daneză și franceză: 1963). GANS Herbert (1962), The Urban Villagers. Group and Class in the Life of Italian-Americans, New York, The Free Press. GARAUDY Roger (1975), Parole d’homme, Paris, Robert Laffont. JUILLIARD Olivier (1996), „Drogue”, in Encyclopaedia universalis: Corpus, vol. 7, Paris, pp. 682-683. MARCUSE Herbert (1968), L’Homme unidimensionnel, trad. fr., Paris, Minuit (prima ediție americană: 1964). MONOD Jean (1968), Les Barjots. Essai d’ethnologie des bandes de jeunes, Paris, Julliard. NICOLAS André (1970), Herbert Marcuse ou la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]