1,999 matches
-
o parte și de alta a liniei ferate se întind vii care, așezate în trepte, formează o scară ce suie pe dealul Dobrina și livezi care au luat locul pădurilor de altădată. Priveliști neașteptate, mereu altele se dezvelesc la fiecare cotitură a căii ferate. La puțin timp după trecerea trenului de halta Dobrina, se deschide în fața călătorului o depresiune largă, luminoasă, pe fundul căreia se îngrămădesc ca niște ciuperci, o sumedenie de case și blocuri, alături de numeroși arbori ce-și înalță
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
monstru din altă lume, pornit să înfrunte tinerețea firii. Locomotiva se târa încet, așteptîndu-se parcă să-i iasă în cale vreun dușman, se strecura ca o șopârlă uriașă pe sub coastele și râpele nepăsătoare, ferindu-se de amenințări închipuite la fiecare cotitură. Într-un vagon rezervat pentru ofițeri, Apostol Bologa stătea pe coridor, la o fereastră lăsată în jos, sorbind nesăturat priveliștea munților, care-i aminteau valea Someșului și-l făceau să uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Karg, să ne miluim de un concediu! ― Așa-i... prostii... surâse Apostol îmblînzit. Prostii sunt toate vorbele omului în ceasurile cele grele ale vieții... Varga porni înainte pe coridorul murdar și plin de soare tânăr. Trenul lăsase în urmă o cotitură și vagonul se clătina parc-ar fi fost să-și piarză echilibrul. Locotenentul de huzari se sprijinea cu mâinile de pereți, înjurînd furios, în vreme ce Bologa, la câțiva pași înapoi, mergea sigur, liniștit, ca pe o cărare. 3 Trecură printr-un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-un loc mai lărguț, drumul de care se sfârșește, pierzîndu-se, împreună cu pârâiașul subțiat ca un fir de argint, printre hățișurile vâlcelei. În schimb, o cale nouă începe suișul spre miazănoapte, un drum de război făcut de soldați, păzit pe la cotituri cu cruci albe, întrebătoare. Pe aici Bologa întîlnise mai des militari, unii coborând, alții urcând, și câteva căruțe trase de mârțoage prăpădite. ― În sfârșit, am ajuns, murmură Apostol, aprins de emoție, oprind calul și comparând terenul cu harta. Prin apropiere
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
învălui ca într-o haină de mireasă, în clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o undă de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul unei mari veselii... CARTEA A TREIA 1 Când văzu cea dintâi casă din Lunca, după o cotitură de deal, Apostol Bologa tresări iarăși, parcă fără veste i s-ar fi mohorât sufletul. Dar împunsătura de ac se stinse ca o scânteie, lăsîndu-i în inimă un nou belșug de bucurie. Scoase capul pe fereastra compartimentului, grăbit, având siguranța
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
voință și-i rodea însăși credința... Urmări cu creionul drumul de atunci, până la adăpostul căpitanului Klapka. A, dar de aici mai e cale bună până la infanterie!... Și ce aproape i s-a părut "pe teren"! Firește, pentru că uite ce mai cotituri până la primele linii... Dacă ții drumul principal, uite, dai tocmai la huzarii descălecați... Dar escadronul lui Varga?... Al treilea... Uite-l!... Ce curios e aici frontul... Ei pe o muche, ceilalți pe altă muche de munte, și la mijloc, gol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzut adineaori, din cancelarie... Veneai de undeva și erai mânioasă, și-ți ședea bine... Ilona trecuse, fără a mai scoate un cuvânt, iuțindu-și mersul și dispărând degrabă, în vreme ce Bologa, întorcîndu-se pe loc, o urmărea cu ochii aprinși. Apoi, de după cotitura care înghițise pe Ilona se auzi huruit de roți grele și în curând se ivi o căruță încărcată zdravăn cu lăzi de muniții. Apostol tocmai voia să-și urmeze calea, când, lângă vizitiu, recunoscu pe locotenentul de huzari Varga care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rămânea neclintit. Merită să vedeți cum atârnă și acum ca niște... Automobilul, trecând peste o groapă, curmă vorbele plutonierului. Bologa, uitîndu-se mereu în fața lui, tăcu și întinse doar gâtul, ca și cum ar fi vrut să vază mai bine. ― Mai este o cotitură, urmă plutonierul, cu mândrie în glas. ― Două, două! strigă șoferul, fără a întoarce capul. ― Așa-i... da... două, exact! zise iar plutonierul, rușinat, dar cu ochii tot spre locotenent, așteptând, poate, un răspuns. Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. Își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar cu ochii tot spre locotenent, așteptând, poate, un răspuns. Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. Își smulse privirea din fața lui și o ridică mai sus, înainte. Sufletul întreg i se ghemui într-o așteptare chinuitoare. Dar când sosiră la cotitura a doua, îi fulgeră deodată prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantelă în jurul unui nasture, pădurea spânzuraților... Și numaidecât așteptarea se schimbă într-o groază cu mii de ghimpi, care-i înțepau inima din ce în ce mai dureros
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a doua, îi fulgeră deodată prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantelă în jurul unui nasture, pădurea spânzuraților... Și numaidecât așteptarea se schimbă într-o groază cu mii de ghimpi, care-i înțepau inima din ce în ce mai dureros. Cotitura rămase în urmă. Șoseaua cobora într-o groapă largă, cu fundul de livezi și ogoare. În mijlocul gropii, ca un smoc de păr pe o chelie de perucă cu marginile răsfrânte, înnegrea o braniște. Mașina parcă nici nu mai atingea pământul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căpitanul, clătinând din cap; adăugă apoi îndată, mai apăsat: Curaj! Curaj, Bologa! Se depărtă brusc spre postul de comandă fără a mai întoarce capul... Căruța se urni curând și merse deocamdată la pas, căci drumul avea coborîturi grele și multe cotituri. Sublocotenentul, foarte guraliv, căuta să stea de vorbă cu Bologa, "să ne mai treacă de urât și de necazuri". Îi spuse că el e sas, fecior de țăran, dintr-un sat de lângă Brașov, jumătate români și jumătate sași. Ar avea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascunsă după coastă. Apoi se apropiară de braniștea cu spânzurații. Apostol nu voia s-o mai vază, și totuși o văzu de îndată ce trecură de cotitura a doua... Plecă fruntea în fundul căruței, două scânduri printre care fugea șoseaua înapoi... Caii, obosiți, cum dădură de umbră, își înceteniră trapul, până ce căzură la pas. Când zări sublocotenentul spânzurații, nu-și mai putu stăpâni uimirea și chiar o bucurie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fost spontană, îmi dau seama că ea s-a ordonat din mers, ca și cum ar fi existat un plan, și că n-aș fi putut purta și înregistra un asemenea dialog cu un an înainte. Convorbirea noastră marchează un moment de cotitură extrem de important, acela al așteptării încordate a unui eveniment hotărâtor pentru destinul țării, dar și pentru destinul individual al celui care vorbește în fața microfonului: Augustin Buzura urmează să se întoarcă în țară după ce a stat aproape două luni în Occident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ce mă îmbrac, cum scap de frig și de griji. Plus discuțiile cu alți oameni. Am vrut să aflu cum văd ei lumea în care trăim, cum văd ei istoria. C.Ș.: Înțeleg că te găsești într-un moment de cotitură în care vrei sau în care trebuie să optezi. A.B.: Exact. Între a fi util momentului și a fi util literaturii. C.Ș.: Poate să le servești pe amândouă în același timp... A.B.: Asta și vreau. La asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
la care am ajuns citind chiar literatura veche, cunoscând literatura și practica religioasă, iar mai târziu, practica psihanalitică. Numai mărturisindu-te poți merge mai departe. Numai știind cine ești într-un anumit moment al vieții sau la un moment de cotitură, știi spre ce să te îndrepți. C.Ș.: Nu le dai nici o șansă personajelor să opteze, destinul pe care li-l trasezi este implacabil, ca în tragediile grecești. De ce nu le dai nici o șansă? A.B.: Îi dau o șansă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
se neagă, unde totul se negociază, iar „merge și așa” este unul dintre zeii tutelari. După ani de lungă și chinuitoare amorțire, după o lungă împietrire a timpului, iată, ne pomenisem, în sfârșit, într-un moment de mare și gravă cotitură a istoriei, într-un spațiu dintre spaimă și speranță, dar, cu toate astea, nimeni nu credea că, foarte curând, comunismul avea să cadă cu adevărat. Încă n-am suficiente cuvinte pentru neliniștea din acele zile, când știam și vedeam că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
merge și sub acestea se ascundeau cei mai mulți. Cât despre mine, am spus și am făcut exact ceea ce credeam că mi se potrivește și nu mai am nici o îndoială că rațiunea și datele avute la dispoziție în acel moment de mare cotitură au fost învinse - ca și azi, de fapt - de imensa mea putere de a mă iluziona că oamenii pot fi altfel, că vor fi și altfel după dispariția factorilor stresanți. Iar despre aceștia ... Îmi cunoșteam securiștii, îi întâlneam zilnic aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
a trebuit să le păstrez pentru mine, căci agonia comunismului atinsese paroxismul și toți cei pe care aveam să-i întâlnesc erau contaminați de politică, o trăiau cu intensitate maximă, intensitate potrivită, de altfel, momentului acela de mare și decisivă cotitură. Am plecat așadar spre Germania stăpânit de sentimentul dureros că nu mă voi mai întoarce sau, mai exact, că nu voi fi lăsat să intru în țară, cum mi s-a spus deseori nu numai de către cei ce îmi înmânaseră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
fi vrând să zburăm? Așa o să aibă imaginea mai stabilă. ― Și dacă te-aș lua în brațe? îi strigă Hudson. ― Și dacă te-aș împinge peste balustradă? Claritatea ar fi asigurată, până te spargi. ― Gura, mârâi Apone. Ajunseră la o cotitură a rampei. Hudson și ceilalți se conformară. În postul de operații, Ripley se uită peste umărul drept al lui Gorman. Burke o imită, de cealaltă parte, iar Newt încercă să se fofileze printre adulți. Cu toată magia tehnicii, locotenentul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
năpăstuiților coloni care fuseseră duși în aceste locuri pentru a servi drept incubatoare pentru embrionii extratereștri. Așa cum erau prinși în rășină, păreau niște insecte fixate în blocuri de ambră. Semnalul aparatului se amplifică și o îndrumă spre stânga. La fiecare cotitură și la fiecare intersecție, avea grijă să aprindă un cartuș luminos cu întârziere și să-l pună pe podea. Știa că se va pierde în acest labirint fără aceste repere care o vor ajuta să-și regăsească drumul la întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
grenada explodă în urma ei. Unda de șoc fu gata să o doboare. O a doua deflagrație, încă și mai puternică, se produse în adâncurile stației. O sirenă porni să geamă și ansamblul instalațiilor se cutremură. Ripley trecu de o altă cotitură, pregătită să suporte un șoc, fiindcă telemetrul localizatorului ajunsese la zero. Brățara emițătoare a lui Newt era pe jos, spartă. Ochiul său verde lucea în continuare. Ripley se rezemă de un perete. Se sfârșise totul. Nu mai era nici o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
într-o fază radicală, în care creierul era văzut ca o mașină asocială. Din fericire, cultura și societatea au reapărut în ultimii zece ani în primul plan al teoriilor din științele cognitive, care s-au angajat într-un fel de cotitură psihosociologică. Cred că ar merita să se facă o legătură între noile teorii ale memoriei sociale și mai vechile concepții privind transmisia culturală. M.I.: De acord. Cât privește situația pe care o discutam, am o explicație clară și totală. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
se mai sinucidă la vîrsta asta? Oricum, confortul contează! Cine mai stă În ziua de azi să Împărtășească necazurile unui negustor de cărbuni... Orașul F, circumscripția numărul unu. Fostul sat F - strada principală Începe de la oficiul poștal. Un drum fără cotituri, pe o pantă ușor Înclinată, de aproximativ patru sute de metri, care duce pînă la treptele din piatră ale primăriei. Amestecate printre magazinele cu acoperișuri din țigle, casele de țară cu zăbrele și acoperișuri ascuțite ies bine În evidență. Am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
amintire a ta din copilărie? Te-ai simțit iubit când erai copil? Aveai gânduri profunde sau visuri în adolescență? Cum a fost când ai împlinit 30, 40, 60 de ani? Care sunt tensiunile vieții de adult? Prin ce momente de cotitură sau de tranziție ai trecut ca adolescent? Dar ca adult? Prin ce schimbări ai trecut după 40 de ani? Dar după 50? Ce rol joacă spiritualitatea în viața ta? Ce credințe majore îți ghidează viața? Ai trăit vreodată o experiență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
în fiecare dintre aceste aspecte (Polkinghorne, 1995). Utilizând narațiunea antropologică, Coffey și Atkinson (1996) privesc povestirile ca pe niște discursuri morale sau cronici care identifică teme ale vieții (dificultăți covârșitoare, obținerea unor succese), personaje, evenimente, întâmplări esențiale, cariere, momente de cotitură esențiale; influențe importante. Aceștia sugerează, de asemenea, că explorarea semnificațiilor poveștii se face nu prin prisma a ceea ce s-a spus, ci a modului cum s-a spus. Oamenii transmit semnificații prin intermediul limbajului, prin folosirea cuvintelor cu sens figurat, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]