3,021 matches
-
țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit, Pîn-ce izvorăsc din veacuri stele una câte una Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna: Doamna mărilor ș-a nopții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui April? Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio, Când ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege-o... Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
coarde sună, Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din povești, Precum iarna se așează flori de ghiață pe ferești, Când în inimă e vară...; în zadar o rogi: "Consacră-mi Creștetul cu-ale lui gânduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi! " Ea nici poate să-nțeleagă, că nu tu o vrei... că-n tine E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine, C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă". Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor față; Abia un braț pe gât i-a pus Și ea l-a prins în brațe... Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede: {EminescuOpI 180} {EminescuOpI 181} - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebue flamuri, Nu voiu sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. Pe când cu sgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ape, Care-n dureri adânci Se-nalță la maluri, S-ar atârna de stânci Cu brațe de valuri, Se-nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Când pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. {EminescuOpI 220} Să treacă lin prin vânt A tot știutoarea, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture floarea. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lume de patemi Pe când liane cresc Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 221} NU VOIU MORMÎNT BOGAT (VARIANTĂ) Nu voiu mormânt bogat, Cântare și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Frunzișului veșted Doar vântul glas să-i dea. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe când Trec stoluri sburînd La marginea mării. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Lucească cer senin Eternelor ape, Care din văi adânci Se-nalță
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
EminescuOpI 225} Și cum va înceta Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de noroc Și fără prieteni. {EminescuOpI 226} CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
împrejur devenea cenușiu. Într-un târziu, samuraiul și ai săi isprăviră lucrul și își săltară pe umeri câte o legătură de lemne. Se pregăteau pentru iarna care se apropia și de aceea tăiaseră lemne de foc. Zăpada le cădea pe creștete în timp ce mergeau de-a lungul râului, înapoi spre luncă, unul după altul, ca un șir de furnici. În vale erau trei sate înconjurate de dealuri veștede. Fiecare casă era așezată cu spatele spre dealuri și fața spre câmpuri pentru ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grădină de flori bine îngrijită și împrejmuită cu ziduri albe. O să-mi petrec zilele dând călugărilor sfaturi nevinovate, cercetând registrul de socoteli și scriind dări de seamă. O să duc o viață liniștită de stareț binecuvântând mamele și mângâind copiii pe creștet. Aceasta... a fost „voia” Domnului. M-am lăsat în genunchi pe podea, mi-am legat încheieturile mâinilor cu sfoară și m-am rugat: „Facă-se voia Ta.” În timp ce mă rugam astfel, mi-am dat seama că palmele, așa cum izbutisem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu știu, abia am ajuns. — A, da. Ai valiza cu tine. Se uită la Manuel rezemându-se de spătar. — Stai jos. Scoate-ți basca aia. Manuel se așeză. Arăta cu totul altfel fără bască. Era palid și coleta prinsă de creștetul capului ca să nu se vadă de sub bască Îi dădea un aer ciudat. — N-arăți prea bine, spuse Retana. — Doar ce-am ieșit din spital. — Auzisem că ți-au tăiat piciorul. — Nu, s-a făcut bine. Retana se aplecă peste birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În mâna stângă avea o sticlă de coniac. Le lăsă pe masă și un băiat care-l urmase turnă cafea și lapte din două ceainice strălucitoare cu mâner lung. Manuel Își scoase basca și chelnerul Îi observă coada prinsă pe creștet. Îi făcu cu ochiul băiatului cu cafeaua În timp ce turna coniacul. Băiatul privi curios chipul palid al lui Manuel. — O să lupți aici? Întrebă chelnerul În timp ce punea dopul la sticlă. — Da. Mâine. Chelnerul rămase lângă el, sprijindu-și sticla de șold. — Ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Frazer. Luați loc, domnilor. Să vă servesc cu ceva? — Mulțumim mult, spuse cel mai mare. — Mulțumim, spuse și cel mai mic și mai Închis la culoare. Nu, mulțumesc. Mi se urcă la cap, spuse cel slab bătându-se pe creștetul capului. Sora aduse niște pahare. — Dă-le sticla să se servească, te rog, spuse Frazer. E din Red Lodge, le explică. — Ăla-i cel mai bun, spuse cel mare. Mult mai bun decât ăla de la Big Timber. Clar, spuse cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte caldă, fierbinte chiar. În felul acesta, poate muri orice plantă. Înțelegând ce năzdrăvănie puteau să facă cei mai mici nepoți ai bunicilor erau gata-gata să izbucnească în plâns. Mâinile blânde și calde ale bunicului i-au mângâiat, însă, pe creștet și pe obraji, voind parcă să le spună: „Hai, nu mai fiți triști! Sunteți niște copii cu inimă bună. E bine că iubiți și că îngrijiți plantele și pomii. Și acum, copilăriți-vă cât vă poftește inima!” Ce să mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
obligați s-o lase pe altă dată. Tare am mai râs pe seama asta și eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fecioare Încântătoare, ci numai câmpuri pustii de orez. Când vom fi gata să plecăm din Locul Fără Nume, vă va face să rămâneți aici. Două femei aduseră urcioare cu apă rece și Înmuiară cârpe În ele. Le puseră apoi pe creștetul Fratelui Alb Mai Mic și-n partea de jos a gâtului, unde i se zbătea pulsul Înfierbântat. Apoi, gemenii Încercară să-i dea o tinctură tonică, Însă Vera nu-i lăsă. Examină castronul și inspiră mirosul puternic de ierburi amare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
casă?" " Atunci pentru ce a ajuns de pradă?" 15. "Niște pui de lei mugesc și strigă împotriva lui, și-i pustiesc țara; cetățile îi sunt arse și fără locuitori. 16. Chiar și ce din Nof și Tahpanes îți vor zdrobi creștetul capului. 17. Nu ți-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău cînd te îndrepta pe calea cea bună? 18. Și acum, ce cauți să te duci în Egipt, să bei apa Nilului? Ce cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în laț, căci aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul." 45. "Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc." 46. "Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii tăi sunt luați prinși de război, și fiicele tale prinse de război. 47. Dar în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe Domnul, au disprețuit pe Sfîntul lui Israel. Iau întors spatele... 5. Ce pedepse noi să vă mai dea, cînd voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte! 6. Din tălpi pînă în creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi și carne vie, nestoarse, nelegate, și nealinate cu untdelemn: 7. țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
poporul Meu, și apăsați pe săraci?" zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 16. Domnul zice: "Pentru că fiicele Sionului sunt mîndre, și umblă cu gîtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel, și zornăie cu verigile de la picior, 17. Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, și sorișorii și lunișoarele, 19. cerceii, brățările și măhramele; 20. legăturile de pe cap, lănțișoarele de la picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vor urmări vor fi și mai iuți! 17. O mie vor fugi la amenințarea unuia singur, și cînd vă vor amenința cinci, toți veți fugi, pînă veți rămîne ca un stîlp pe vîrful unui munte și ca un steag pe creștetul unui deal." 18. "Totuși, Domnul așteaptă să Se milostivească de voi, și Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toți cei ce nădăjduiesc în El! 19. Da, popor al Sionului, locuitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
s-o deschidă. Se gândi la viața sa ea însăși primul obiect straniu pe care-l poseda. Când avea câteva luni doica l-a scăpat din brațe, cu capul pe caldarâm. O gâlmă de mărimea unui măr i-a încoronat creștetul. Medicii chemați, după ce l-au studiat în amănunțime, au decretat fără să șovăie că băiatul se va stinge din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe de el, neocupându-se de creșterea și educația lui. Privit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
băiatul se va stinge din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe de el, neocupându-se de creșterea și educația lui. Privit ca o povară, îi erau destinate sentimente oscilând între ură și dispreț. Gâlma din creștetul capului i se resorbi, în timp, de la sine și el se dezvolta fizic și intelectual perfect normal, dar nimeni nu mai avea, de mult timp, ochi pentru el. Mai mult, toată lumea a început să-l considere un netrebnic care reușise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Augenstein cel Statornic, Principe Elector de Saxa. Avea trupul masiv, înveșmântat în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]