1,737 matches
-
combinațiile intermetalice, atât din punct de vedere al caracterului chimic al elementelor componente, cât și din punct de vedere al raportului lor de combinare. Astfel, la formarea fazelor intermediare are loc o interacțiune între metale, care determină schimbarea sistemului de cristalizare și, implicit, un anumit raport de combinare (ca în cazul compuși lor intermetalici), dar pentru două metale se pot forma mai multe faze intermediare, având diferite compoziții (ca la soluțiile solide). Proprietățile fizice ale aliajelor sunt superioare celor ale metalelor
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
constă în prevederea cursului reacțiilor sufletești sau în proiectarea memoriei "spre aceea ce are să vină, pentru a preveni un atac sau a-și mări puterea"140. De asemenea, anticipația posibilă prin eu, ca atitudine a acestuia este faptul care produce cristalizarea personalității prin punerea sa în "serviciul muncii". Munca însăși ar fi doar o anticipație, "prin o instrumentare conștientă", a efectelor acțiunilor pe care omul și le propune. Conceptul anticipației este corelativ celui de determinism prin finalitate. Amândouă semnifică ordinea personalistă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sufletească determină un mod specific de existență. El este diferit de formele anterioare de actualizare a energiei, toate nepersonalizate, dar și de cele viitoare, determinate ca forme ale personalității. Homo divinans, specific societății primitive, are o personalitate amorfă, în care cristalizarea dispozițiilor sufletești nu a hotărât un gen de muncă în stare să producă maximum de energie; "urmele trecerii de la instinct la inteligență" sunt încă vii; din această cauză, el crede că poate schimba faptele naturii "prin puterea dorințelor" și efuziune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
interpretarea necontextuală (în sens geografic-cultural), în această lucrare, a formelor personalității, în deosebire de prezentarea relativ contextuală din operele lui C. Rădulescu-Motru. Între personalitatea mistică și cea energetică a profesionistului aflăm personalitățile tip. "Cu raționalizarea lui (a eului n. C.) cristalizările produse în substratul sufletesc iau forme cu mult mai precise. Așa apar treptat personalitățile cunoscute în viața socială și profesională. Mai întâi aceste personalități au caracterul de tipuri sociale și morale; ele consistă, ca și instituțiile publice, în deprinderi constante
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
tip" decât de mistic, am putea spune în termenii interpretării de față. Acest fapt are semnificația unei mai bune așezări a omului în ordinea universală, a unei optime utilizări, prin muncă, a energiilor lumii, dar și a unei mai stabile cristalizări a aptitudinilor într-un gen de muncă dat. Omul își păstrează locul de centru de echilibru al ordinii universale, iar personalizarea energiei capătă o nouă poziție, mai apropiată de scopul final al evoluției sale. În textele lui Rădulescu-Motru, tipul nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalitate. Ea este însă o personalitate tip, și nu o personalitate în corp concret, cum este cea a individului"195; b) personalitatea individului, a cărei unitate sufletească presupune o anumită diferențiere a aptitudinilor; este un produs nou față de mistic, datorat cristalizării operate de eu în structura sufletească a omului. Tipul (individual) provoacă diferențieri aptitudinale, din care se nasc deprinderi relativ constante și unitare. Patosul antropomorfizării se diminuează, crește interesul pentru muncă. Dar deprinderile, deși ordonate într-un gen de muncă, nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lucrarea naturii (în om) și făcut să lucreze de către om (propriu-zis și asupra naturii). Ceea ce am putea numi "umanizarea naturii" nu este expresie a necesității oarbe, ci, cum ar spune Spinoza, a necesității libere. Fundată în voința omului, libertatea sprijină cristalizarea aptitudinilor într-un gen de muncă și, în urmare, introduce în lume principiul de ordine propriu omului. O ordine care nu o desființează pe cea a naturii, munca nefiind un gest ne-natural, ci unul natural și cultural totodată; munca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vocație? Conștiinciozitatea răspunderii față de viitorime mută dezinteresul față de sine într-un plan non-natural să-i zicem, spiritual care activează acest dezinteres în sensul creației cu valoare pentru comunitate. În măsura în care omul de vocație este "instrumentul" folosit de natură pentru a asigura cristalizarea unei culturi, el este și sol al idealului cultural. Determinismul prin finalitate îl face posibil și real, activ și necesar. Conștiința prezenței în structura sufletească a chemării către creația originală implică o anumită reprezentare a timpului: fiecare moment are realitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
exercitată de politicieni și finanțatori „discreți” cu neostoită voință de putere etc. -, publiciștii și publicațiile de prestigiu și calitate, dându-ne uneori speranțe în capacitatea „celei de-a patra puteri” de a contribui la nașterea unui nou spirit public prin cristalizarea unui discurs mediatic nou, audibil prin larma generală a unei societăți locvace, isterizată de lipsa călușului. Formula mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
schimbarea la față” le aduce foloase -, uneori persoane cu bună formație academică sau universitari condamnați de salariile modeste la cele mai felurite expediente - inclusiv la cele onorabile -, cumul, vânătoare de burse și moonlighting, au avut și ei o contribuție la cristalizarea noului spirit public, beneficiind câteodată de masive resurse financiare - ca Fundația Soros, sub diversele ei nume și în diversele ei alcătuiri, din ce în ce mai puțin finanțate în ultimii ani, din ce în ce mai departe de ceea ce făcuse bine (sprijinul pentru educație, cultură, publicații). Viitorul ne
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a publicisticii culturale românești, ci m-am limitat la câteva elemente pentru o viitoare analiză cuprinzătoare. La fel, nu pot examina aici programele și performanțele editurilor românești, care merită o discuție minuțioasă, legată și de evoluția sistemului universitar, precum și de cristalizarea unor noi poziții cultural-ideologice. Încă relativ subțirea producție indigenă și vasta producție de traduceri au început să constituie un imens corpus de texte apropiat de ceea ce ar trebui să avem în biblioteci pentru a amorsa dezbateri cultural-ideologice foarte substanțiale și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
laudă până la greață ceaușismul; fapt regretabil, chiar unele periodice de ținută acceptă să publice uneori texte de această teapă, ca pseudoscrisoarea lui Mihai Pelin către Liviu Antonesei, „De ce se consideră acești domni o elită?” (Timpul, octombrie 2005, p. 6). Poate cristalizarea dezbaterilor noastre cultural-ideologice va interveni în următorii ani, pe măsură ce tot mai mulți participanți la dezbateri nu vor mai fi (doar) literatori, ci și universitari specializați în idei și doctrine. În vechea generație de istorici și teoreticieni ai literaturii, regretatul Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
consensul rațional nu ar fi atât diversitatea pozițiilor morale ale membrilor unei societăți (ca să nu mai vorbesc de problemele practice ale construcției unui sistem politic capabil să traducă diversitatea în consens fără a-și manipula sau asupri cetățenii), cât a) cristalizarea spontană a consensului în proiect utopic, având ca rezultat inevitabil violența, și b) caracterul imprevizibil al istoriei, din care decurge imposibilitatea proiectelor pe termen lung5. Potrivit lui Gray, Popper, ca și Mill din perspectiva pomenită mai sus, se înșală, în special
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rămas apropiat până la moarte. Strauss ținea partea lui Platon, pe când Kojève îl susținea pe Hegel. Introducerea lui Kojève la lectura lui Hegel este unul din textele filozofico-politico-istorice cele mai influente produse (inițial predate) în Parisul anilor ’30-’40, contribuind la cristalizarea celebrului Collège de sociologie, precum și la întreaga teorie despre sfârșitul istoriei generată în acei ani, ajunsă peste Atlantic prin Leo Strauss, devenită subiect de dezbatere publică grație unui alt straussian (via Allan Bloom, profesorul său la Cornell), Francis Fukuyama, figură
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
astă dată, contrafacerea era și mai grosolană : „Castelul Morro” nu era decât o pictură pe carton în fața căreia fâlfâia bucățica de cârpă. Și totuși, imaginea a făcut furori în America. III. Propaganda și filmul de ficțiune În deceniul 1900-1910, odată cu cristalizarea conceptului de film de ficțiune, cu actori, scenariu, decoruri, modalitaea documentarului „înscenat” cu intenția de a păcăli publiul cade în desuetudine. Între spectator și film se stabilește un contract de ficțiune, de natura celui pe care îl acceptă spectatorul de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai jos "stilul poeziei d-lui Blaga nu trebuie să fie universal, în sensul imperial al catolicismului, ci intemporal și ceresc [s.n.] că Ierusalimul ortodoxiei"115. Glosa barbiana pare să sugereze că "universalul" avut în vedere, nu se obține prin cristalizări analitice succesive, ci, direct, din experiența, prin intuiție (i.e., religioasă, în contextul dat), în felul în care Henri Bergson discuta natură genezei ideilor generale (idées générales) în "L'évolution créatrice", i.e., ca având, deci, un substrat ontologic, dar și unul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Edgar Poe - ce-i stau în cale, actul creației poetice presupune, - ca niște condiții obligatorii, necesare ("rituale"), pe lângă înstrăinarea voita, întoarcere spre sine, si simplitatea, laconicitatea 24 ("indigentă") mijloacelor de expresie, la care trebuie să ajungă limbajul poetului, prin distilări, cristalizări, repetate: Am mai vorbit cu alte ocazii de acea curăție de grup, cristalografie a ceea ce este: ardere imobila și neprihănit îngheț - versul 25. Versul, o construcție născută din "sacrificiul" experienței trăite, prin transparență lui aproape imateriala, de cristal, mediază între
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de intelectuali disidenți 58 înființează Grupul pentru Dialog Social și revista acestuia, 22. Ambele vor dobândi imediat o notorietate excepțională: nu atât prin dialogul social, pe care acest grup relativ închis nu-l va asuma niciodată cu adevărat, cât prin cristalizarea unui pol de reflecție critică al elitelor intelectuale angajate în lupta pentru democrație. Dincolo de calitatea remarcabilă a multora dintre intervențiile publice ale membrilor GDS, e clar că acesta răspundea unei așteptări intense în mediile cultivate și că interesul pasionat pe
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prin marele miting din 15 noiembrie, urmat de alte zeci de adunări în toate orașele României, și care nu s-a dezmințit până după alegerile din 1996 cât și prin impactul pe termen lung pe care l-a avut în cristalizarea unui imaginar politic distinct, exprimat într-un discurs radical diferit de stereotipele moștenite de partidele de opoziție din propria cultură politică interbelică, și mai ales de retorica formală, patriotardă și redundantă, cultivată de liderii FSN. AC a oferit partidelor de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
termen = un vers); - un efect deosebit al oralitățiiîl reprezintă repetiția; (!!) care dă impresia e a fi o trăsătură specifică și chiar obligatorie a doinei;comparații în care intervine un element al naturii;personificări, metafore, dar predominant este epitetul, etc. Excelente cristalizări formale: a. nu este divizată în strofe; b. de regulă, ritm trohaic; rima împerecheată (sau monorimă); c. versurile suple, fluide, scurte (de 7 -8 silabe); d. adeseori, topica inversă, subiectivă (pentru ca accentul să cadă pe un anumit cuvânt); - titlul este
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
amintiri factuale comune despre trecutul istoric.Construirea națiunii române și a identității naționale este inseparabilă de dezvoltarea memoriei istorice, înțeleasă ca ancorarea pe verticală a comunității în trecutul său istoric. Consolidarea unei relații cu trecutul a fost procesul decisiv în cristalizarea progresivă a conștiinței etnice românești, transfigurată ulterior într-o conștiință națională la baza căreia a fost așezat un program de unificare politică a națiunii române. Antirevelaționism. Lexiconul primordialist conține termenul de "redeșteptare" ca descriptor pentru emergența conștiinței naționale. Termenul este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai multe secole. Acest fapt se datorează unei duble cauze: în primul rând, în contra tezei inventării conștiinței naționale în plină modernitate, trebuie subliniat că identitatea națională evoluează treptat din identitatea etnică. Avem de-a face cu un proces progresiv de cristalizare a identității naționale, iar punctul exact al tranziției de la conștiința etnică la cea națională este dificil de localizat pe axa timpului. În al doilea rând, după cum am arătat mai sus, chiar dacă identitatea națională este clar cristalizată în conștiința intelectualilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a devenit o axă centrală în definirea identității naționale și bază a revendicărilor de ordin politic. Ceea ce poate fi numită "arheologia istoriografică a trecutului", prin care românii și-au "excavat" memoriile colective ale originii, a fost procesul care a catalizat cristalizarea unei identități specifice. Săpăturile istoriografice și lingvistice au fost, după cum vom vedea, mijloacele prin care națiunea română a fost "descoperită". Schema triptică propusă de M. Hroch pornește de la momentul genezei identității naționale, însă după cum am argumentat în rândurile de mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
identității naționale, însă după cum am argumentat în rândurile de mai sus, aceasta nu este produsul unei "generări spontane", ci rodul unei metamorfoze graduale a identității etnice într-una de tip național. Ca urmare a acestui fapt, pentru a urmări procesul cristalizării identității naționale în conștiința colectivă a unei comunități este necesară lărgirea evantaiului temporal fixat drept cadru de analiză. Rolul istoriografiei în concretizarea conștiinței etnice, și mai apoi a conștiinței naționale românești echipată cu o platformă politică unionistă, nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atare a valahilor. Împărtășind soarta celorlalte memorii, Supplex-urile au fost respinse iar efectul lor politic a rămas miminal. În schimb, chiar dacă pe planul luptei politice pentru emancipare petiționarismul s-a dovedit a fi un instrument steril, efectele sale pe planul cristalizării conștiinței naționale a românilor din Transilvania a fost decisiv. În lupta sa politică, elita ardeleană, prin elaborarea de argumente istorice sofisticate a căror veracitate au susținut-o cu pasiune monomanică, s-a conectat ferm de trecut, construind pe parcurs liniile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]