1,863 matches
-
din țâțână. În anii de-atunci s-au format inconștient tiparele ce aveau să se păstreze și mai târziu, când, lacincisprezece ani, a trebuit să plec la oraș la gimnaziu. Nici până azi nu știu dacă recunoașterea acelor tipare te cruța de unele lucruri sau, dimpotrivă, era o povară în plus. În școala de la oraș am dat peste insula copiilor de la sat printre copiii de la oraș. Era un gimnaziu german, însă elevii bine îmbrăcați, cu replică promptă, cu știința de a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
depind într-o atât de mare măsură? Iubirea nu-i o altă țară, ea se găsește acolo unde-ți stau picioarele și capul. Trebuind să dea piept zi de zi cu împrejurările exterioare. Iubirea te poate ajuta să te mai cruți oleacă, să te simți cu ea altfel decât nulitatea ignorată sau canonită pe care-o reprezinți în fieful supravegherii. Dar tocmai de aceea iubirea ajunsese să fie și o îndeletnicire menită să compenseze toate libertățile lipsă. Nu cunosc o altă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unele dintre minunatele palate în gotic venețian de pe Canal Grande. Să nu uităm că clădirea aceasta e cea dintâi gară mare ce s-a ridicat pe teritoriul principatelor dunărene, capăt de linie, pe prima noastră cale ferată, Lemberg-Cernăuți-Iași. Timpul a cruțat-o; oamenii mai puțin. Construcțiile anexe i-au distrus frumusețea originară și unitatea; sumbrul cenușiu, care a înlocuit atât vechiul roz de apus de soare al fațadei, cât și roșul viu venețian din interiorul loggiei, i-a alterat complect expresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
într-o zi, se găsea într-un castel asediat de francezi 3. Toți camarazii lui, văzând limpede că le era cu neputință să se mai apere, erau de părere că trebuie să se predea, în schimbul făgăduinței că li se va cruța viața; dar el i-a adus atâtea argumente comandantului castelului, încât l-a convins să țină piept, împotriva părerii tuturor celorlalți cavaleri; până la urmă și aceștia s-au îmbărbătat datorită curajului și strădaniilor lui. Când a sosit ziua în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
poate că ai o părere deformată despre toate acestea. Sau îți alimentezi creierul cu bârfe, cu idei proaste și atunci zi de zi se mărește prăpastia dintre voi, iar radiografia vieții arată bolnavă. Speram, dragul mamei, ca voi să fiți cruțați de răutățile și fățărniciile omenești. Dar se pare că astrele sorții vă necăjesc și pe voi ca pe mulți alții. - Și acum ce ai e de gând să faci? - Să fac ce, mamă? - Cu căsnicia ta. - Ce ai făcut și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scai ?) , de la dejà-răs-vu-ul caselor locuite de bătrâne doamne excedate de chiriași și până la și mai răs-vu-ul scenei ghicitului, în care o țigancă având studii de dicție se-ntâlnește pe terasa unui bloc ( !) cu arhitecta finalmente sinucigașă, nimic nu ne e cruțat Animată de cele mai multe intenții, realizatoarea naufragiază într-un no mans land (la propriu : bărbații din acest film sunt simple elemente ajutătoare) a cărui trăsătură comună este inadecvarea. Deservită de o tehnică pe care, e clar, nu o stăpânește, trădată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe care mi-o pun; dar știu din experiență că dorințele cele mai fierbinți se împlinesc foarte rar. Să fie aceasta o excepție, de vreme ce noi ne-am plătit prețul de neliniște și suferință: anul care se încheie nu ne-a cruțat. Mama 1/1951 I 7 ianuarie [1951] Vezi, dulcea mea dragă, au trecut atâtea zile fără să pot scrie vreun cuvânt în misiva asta. [...] Aș fi vrut să-ți răspund la cald, când îmi era mai voioasă inima de pe urma veștilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de intemperii [...], cu lungi bărbi negre și roș covane, care se feresc de foarfece ca de un blestem, cu obrajii ca pergamentul, cu spinarea Încovoiată ca pentru a opune un resort loviturilor de bâtă de care lumea creștină nu-i cruță nici- odată” <endnote id="(125, p. 156)"/>. Cam tot atunci, În 1840, descriindu-l pe evreul din Iași, scriitorul român Alecu Russo vorbește și el despre „cei doi zulufi indispensabili, coborând În lungul tâmplelor și Încurcându-se de obicei Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cel „european”. „Populația creștină și oștirea - nota Elias Schwarzfeld -, interpretând rău această circulară, se Înarmă cu foarfeci, atât În Iași cât și În alte localități, cutreeră stradele și dând de evrei le scurta caftanul, le tăia perciunii și nu le cruța nici barba” <endnote id="(322, p. 222 ; vezi și 125, p. 156)"/>. Ten- siunea antisemită era, În Moldova acelor zile, extrem de ridicată. În preajma acestor tulburări, la Începutul aceleiași luni (aprilie 1859), la Galați avusese loc un pogrom sângeros, declanșat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunetul darabanei”. „Populația creștină și oștirea - notează Elias Schwarzfeld -, interpretând rău această circulară, se Înarmă cu foarfeci, atât În Iași cât și În alte localități, cutreeră stradele și dând de evrei le scurta caftanul, le tăia perciunii și nu le cruța nici barba. Așa că comanda militară amenință pe soldați cu 25 de lovituri de harapnic, de ar mai maltrata pe evrei sub orice pretext și se văzu chiar silită a reține armata În cazarmă timp de câteva zile.” În 1860, ministrul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar avea de datorie de a omorî pe un singur evreu În toată lumea, și anume pe acela care iese la sorț. Neștiindu-se care evreu va fi omorât, evreicele se roagă În timpul zilei cu lacrimi fierbinți la Dumnezeu pentru a cruța viața bărbaților lor... (credință din Moldova ; <endnote id="cf. 317, p. 192"/>). Se crede că când intră jidovii În sărbătoarea cuștilor va ploua (credință din Bucovina). Ovreii când intră la cușcă se roagă să nu ploaie, căci când plouă din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au început să se deterioreze, partea română invoca posibilitatea pierderii resurselor de petrol și lipsa oricărui beneficiu economic pentru România; pe de altă parte, Reich-ul nu era dispus să ia în considerație doleanțele unui partener suspectat că vrea să-și cruțe resursele umane și economice, pentru a profita cu costuri cât mai mici, de sforțările germane în vederea dobândirii victoriei. Euforia biruințelor comune din anul 1941 s-a risipit când, armata română a înregistrat mari pierderi de efective în operațiunile militare din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici maica pierdută cu pruncul la sân/ n-o cruță nicicând tirana lege/ de nu dă pâine de-a sa la păgân,/ să-ndoape cu jertfe nebunul stăpân”. Trebuie spus că „nebunul stăpân” de-atunci al României nu ea nimeni altul decât stalinistul Gheorghe Gheorghiu Dej așa că micul poem al
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care se angajase și brusc a devenit imprevizibil. Ucigașul e jucat de un actor tînăr și inventiv, Jason Butler Harner ; nu e nimic clișeistic în interpretarea lui. în timpul procesului o manipulează pe eroină, spunîndu-i că pe copilul ei l-a cruțat. Mai tîrziu îi trimite vorbă că a mințit-o. Eroina e printre cei prezenți la execuția lui, așteptînd un ultim cuvînt. Nu pot să spun cu mîna pe inimă că Schimbul se transformă într-un film bun, dar pot să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ultimă întâlnire, dar eu am încurajat-o. Ea știa însă încă de atunci că nu va mai fi în viață, că firul vieții ei s-a subțiat. M-am alarmat mult, am luat măsuri și totul părea sub control. O cruțam ferind-o de anumite treburi în gospodărie, o înconjuram cu tot mai multă afecțiune. Se părea că totul e bine, totuși în februarie următor avem noi semne alarmante cu privire la tensiunea ei arterială oscilantă. Boala progresa, dar soția căuta să nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zâmbet ironic, iar când vreun vecin naiv Îi Întorcea zâmbetul, scutura repede din cap, ca și cum s-ar fi trezit dintr-o meditație profundă, afirmând: „Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă natura n-ar fi dorit s-o cruțe de nici un motiv de hipersensibilitate, era și tare de urechi. Uneori, la masă, noi, băieții, observam brusc două lacrimi mari prelingându-se pe obrajii plini ai Mademoiselleei. „Nu mă băgați În seamă“, spunea ea În șoaptă și continua să mănânce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o dimineață de vară, În legendara Rusie a copilăriei mele, primul lucru asupra căruia deschideam ochii când mă trezeam era crăpătura dintre jaluzelele albe dinăuntru. Dacă prin ea se zărea o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ioane... Nu... nu pentru mine, Ioane, nu pentru mine... Da! Ne-ai chinuit! Fără milă! Ai scos sufletul din noi! exclamă vornicul Bodea. Dar cel pe care l-ai chinuit mai mult și mai mult, pe care nu l-ai cruțat nicicând... ai fost, tu, Ștefane, Măria ta! Ai fost totdeauna în frunte. Ai împărtășit cu noi și binele și răul; și viața și moartea. Și de aceea, am crezut în tine! Și te-am urmat! Pe brânci de n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
suferință. — Acum ai scăpat! Dar atunci? Te-au tăiat ori ba? Cocrișel nu-mi răspunde. „Te pomenești că el doar scrie, dar de vorbit nu vorbește. E numai text.” * „ - Mamă, de ce îmi apăreai atât de rar în vis?” „ - Ca să te cruț... Pentru că în fiecare seară îți era teamă că o să mă vezi în vis...” * „ - Interceptasem de mult, în acea frumoasă după-amiază de toamnă, una din cele mai frumoase zile postume ce mi-au fost dăruite, mașina domnului Golumbeanu care vă aducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deja cât de mult studiase rolul Rosinei zilnic de la angajarea ei în iunie 1956. Povesteau vecinii despre studiul ei intens cu exigenta doamnă Maria Groza, fostă cântăreață care era încă de la începuturile activității noastre profesoară de canto și care nu cruța pe nimeni. Cu toți era exigentă și cu toți era prietenă, de aceia și succesele multora nu au întârziat să se arate. Jana părea o nevinovată copilă, atât în comportament cât și ca fizic, era de mai mulți ani căsătorită
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Oameni, oameni de onoare... ce timpuri, domnule... generalul nu avea mâna stângă, era invalid, mutilat de război, purta Mihai Viteazu, ții minte... dar duelul de onoare cu Pahopol ții minte... Când s-au luat de la Lorette, la București... l-a cruțat generalul pe civil, nu l-a omorât... ce siluetă de cavalerist... ce maniere..., era idolul femeilor... dar și al trupei, nu știți cum l-a salvat pe Ion, țiganul?... tot chestie de onoare... (...nu?... las' că îți spun mâine) ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai întâlnește azi. Când lam informat că un specialist îl taxase pe Arthur Gorovei de folclorist burghez, s-a tulburat atât de tare încât m-a rugat să nu i-o transmit și lui Sorin pe care voia să-l cruțe de o neplăcere. PALINA NICHITIȘNA După ce, în 1948, s-a decretat reforma învățământului, în toamnă am trecut, din clasa a doua de liceu, într-a șaptea gimnazială, locul limbii franceze fiind luat de rusă. Nu ni se părea greu de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sumele mari de bani ce s-au cheltuit, grație impulsului Mitropolitului Nectarie, pentru zidirea de biserici și case parohiale, s- au întrebuințat de-asemenea sume mari considerabile pentru scopuri culturale și de binefacere de tot felul. „Harnicul mitropolit nu a cruțat nici timp, nici muncă, pentru ca prin o conducere energică și devotată progresului bisericii să poată reuși să introducă o bună și rațională gospodărie în averea fondului bisericesc, care pe an ce trece își consolidează veniturile sale”. S-au făcut reparații
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de doliu, ședința în curs a Consiliului Eparhial și trimite telegrame de înștiințare Regelui, Patriarhului Miron Cristea, tuturor mitropoliților și episcopilor, miniștrilor, publicate de asemenea și acestea în paginile revistei. Din necrologul rostit în ziua înmormântării, reținem: „Moartea, ce nu cruță pe nimeni ni l-a răpit din mijlocul nostru, din mijlocul familiei și al păstoriților săi [...]. Tot așa și morții i- a trebuit ani întregi, ca încetul cu încetul să dărâme acest edificiu clădit de creator, acest erou al neamului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
-ul Consulatului, al cărui conținut l-a transportat la Legația sa de la Berna. Prețioasa listă a agenților spioni din Italia se afla astfel în mîinile poliției. În fruntea ei se găsea numele monseniorului Gerlach... Încercînd pînă în ultimul moment să cruțe Sfîntul Scaun, guvernul îl preveni pe Papă că acesta trebuia să plece în următoarele douăzeci și patru de ore, altfel se va încerca arestarea lui pentru aducerea în fața instanței. (A fost condamnat la moarte în contumacie). Benedict al XV-lea, cu tristețe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]