2,936 matches
-
statului în spațiul românesc în Evul Mediu; 8. Lumea bizantină (secolele al VII-lea - al XV-lea); 9. Stat și societate în Europa Occidentală în Evul Mediu 10. Lumea islamică (secolele al VII-lea - al XVI-lea); 11. Românii în "cruciada târzie" (secolele al XIV-lea - al XVI-lea); 12. Renașterea și Reforma; 13. Marile descoperiri geografice; 14. Absolutismul în secolele al XVI-lea - al XVII-lea (Franța, Anglia, Rusia); 15. Spațiul românesc - între medieval și modern (secolele al XVII-lea
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
idealuri pe care le tot freci de-o cutie de chibrituri proastă rescrii povestiri pe care le-ai furat (parcă din cufărul de sub scări încă de la zece ani ți le pasezi în tine ierarhic...dă mai departe) nicicum pe măsura cruciadelor tale de hârtie așa știm amândoi că tu nu ești tu când bordura roșcat-a scării în spirală ți-a reunit toate palmele în rana zgrunțuroasă din capăt - palma ta de-acum n-a mai contat prinsă-n pieptul meu
Poezie by Daniela Popa () [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]
-
în zona Finlandei contemporane. În mileniul I e.n., o proto-finlandeză s-a vorbit cel puțin în așezările agrare din Finlanda meridională, în timp ce populațiile vorbitoare de Sami ocupau mare parte din restul țării. Regii suedezi și-au exercitat dominația începând cu Cruciadele Nordului din și până la . Zona Finlandei de astăzi a devenit o parte din regatul suedez centralizat. Coloniști suedofoni au sosit în zonele de coastă în Evul Mediu. În secolul al XVII-lea, suedeza a devenit limba dominantă a nobilimii, administrației
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
660 ± 85 î.e.n., impact soldat cu formarea craterului Kaali de pe Saaremaa. La începutul secolului al XIII-lea, Lembitu din Lehola, o căpetenie din Sakala a încercat să-i unifice pe estoni și să îndepărteze pericolul cuceririi daneze și germanice în timpul Cruciadei Livoniene. El a reușit sa adune o armată de 6000 de estoni din diferite regiuni, dar a fost ucis în bătălia de Sf. Matei în septembrie 1217. Din 1228, în urma Cruciadei Livoniene, și până în anii 1560, Estonia a fost inclusă
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
și să îndepărteze pericolul cuceririi daneze și germanice în timpul Cruciadei Livoniene. El a reușit sa adune o armată de 6000 de estoni din diferite regiuni, dar a fost ucis în bătălia de Sf. Matei în septembrie 1217. Din 1228, în urma Cruciadei Livoniene, și până în anii 1560, Estonia a fost inclusă în Terra Mariana, teritoriu înființat la 2 februarie 1207 ca principat component al Sfântului Imperiu Roman și a proclamat de papa Inocențiu al III-lea în 1215 ca principat supus Sfântului
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
ecoregiunii pădurilor de amestec sarmatice. Republica Estonia este împărțită în regiuni "(Maakonnad)", subdiviziuni administrative ale țării. Prima atestare documentară a subdiviziunilor politice și administrative ale Estoniei provine din Cronica lui Henric din Livonia, scrisă în secolul al XIII-lea în timpul cruciadelor Nordului. "Maakond"-ul (regiune) este cea mai mare diviziune administrativă. Guvernul regional "(Maavalitsus)" al fiecărei regiuni este condus de un guvernator regional "(Maavanem)", care reprezintă guvernul național la nivel de regiune. Guvernatorii sunt numiți de guvernul central și au mandate
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
educație, cu mult peste media OECD. Circa 89% dintre adulții estoni cu vârste între 25 și 64 de ani dețin o diplomă de liceu, aceasta fiind unul dintre cele mai mari procentaje din lumea industrializată. Dominația asupra Estoniei, începând cu Cruciadele Nordului din secolul al XIII-lea până la 1918, de către Sfântul Imperiu Roman, Suedia și Rusia, s-au soldat cu faptul că sunt foarte puține opere literare vechi în limba estonă. Cele mai vechi texte în estonă datează din secolul al
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
funcția de comite de Timiș pe Paul Chinezu. Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, inițiate de Papa Leon al X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, inițiate de Papa Leon al X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
un regnum grecorum (regat al grecilor), iar împăratul Manuel I Comnenul era rex grecorum. Aceste expresii apar în scrisorile trimise de Barbarossa la Constantinopol, amintite în Cronica lui Ioan Kinnamos.Conflictul avea să se acutizeze în timpul celei de-a Treia Cruciade, la care participă împăratul în persoană. În urma unui conflict pe care acesta îl are cu împăratul bizantin Isac II Angelos, Frederic Barbarossa pune chiar problema cuceririi Constantinopolului. Într-o scrisoare adresată moștenitorului tronului Imperiului Romano-German, Henric VI, Barbarossa îi cere
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
conflict pe care acesta îl are cu împăratul bizantin Isac II Angelos, Frederic Barbarossa pune chiar problema cuceririi Constantinopolului. Într-o scrisoare adresată moștenitorului tronului Imperiului Romano-German, Henric VI, Barbarossa îi cere să facă apel la Papă să organizeze o cruciadă împotriva Bizanțului, și ia flota venețiană pentru a lua cu asalt Constantinopolul.După moartea lui Frederic Barbarossa, Henric VI amenință Bizanțul și obține chiar plata unui tribut din partea Constantinopolului. Moartea timpurie a lui Henric VI și izbucnirea unui conflict între
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
lui Frederic Barbarossa, Henric VI amenință Bizanțul și obține chiar plata unui tribut din partea Constantinopolului. Moartea timpurie a lui Henric VI și izbucnirea unui conflict între posibilii moștenitori ai tronului au făcut ca Imperiul Romano-German să nu se implice în Cruciada a IV-a. În vara anului 1081, sub conducerea lui Robert Guiscard, începe prima expediție împotriva statului bizantin. Ambiția lor era aceea de a ajunge să cucerească orașul Constantinopol pentru a pune bazele unui imperiu mediteranean.Această primă expediție se
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
să se întoarcă în Italia, pentru a revendica tronul. Armata normandă începe să piardă teren și astfel normanzii sunt împinși spre Marea Adriatică, obligați să paraseasca Peninsula Balcanic, în 1085 fiind recucerită Cetatea Dyrrachium. Boemund de Taranto avea să participe la Cruciada I și de numele lui avea să fie legat scandalul legat de stăpânirea Antiohiei. Boemund refuză să înapoieze Antiohia împăratului bizantin, punând aici bazele unui regat latin a cărui conducere a și preluat-o. Între 1105-1106 , Boemund de Tarent organizează
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
se recunoștea ca vasal al acestuia și se angaja ca, la moartea lui, Antiohia să fie returnată Bizanțului (ceea ce nu s-a întâmplat). Cea de-a treia expediție are loc în vara anului 1147, într-un moment în care începe Cruciada a II-a. Manuel I Comnenul, pentru a face față trecerii cruciaților prin Bizanț, își mobilizează forțele în zona capitalei. Regele normand, Roger II, în fruntea flotei sale, atacă Grecia.Sunt prădate câteva orașe dintre cele mai importante (Corintul, Theba
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
o alianță antibizantină din care făceau parte Veneția, Regatul Siciliei și Imperiul Romano-German.Practic, mai bine de trei decenii au așteptat venețienii să își ia revanșa. Pentru Nicetas Choniates, dogele Veneției , Enrico Dandoloa , avut ambiția de a lua parte la Cruciada a IV-a. In primul deceniu al domniei lui Alexios I Comnenul, atenția împăratului a fost concentrată asupra Balcanilor și a Asiei Mici, încheind o înțelegere cu Contele de Flandra pentru a-i trimit o trupă de mercenari ( 500), care
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
era falsă. Sursele vorbesc despre prezența unei delegații bizantine la Conciliul de la Piacenza. Nu se știe care a fost activitatea lor în cadrul conciliului și nici care a fost misiunea lor pe care trebuiau să o îndeplinească aici. În 1096, Prima Cruciadă pornește către Orient. Primul val a fost condus de Petre Eremitul și Walker cel Sărac, care era compusă din săraci. Aceasta a pornit din Europa Centrală și a ajuns în Balcani, traversarea peninsulei șocându-i pe greci, Anna Comnena asemuindu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a avut în ceea ce privește cucerirea cetății. Apar dispute chiar în rândul cruciaților, Raymond de Toulouse opunându-se nobilului normand. S-a ajuns în cele din urmă la un compromis pentru a nu periclita expediția, iar disputele sunt amânate după încheierea Primei Cruciade. În același timp se puneau bazele Comitatului de Edessa, guvernator fiind Balduin de Boulogne. Expediția își continuă drumul, iar Ierusalimul este cucerit în 1099. În urma acestei expediții se pun bazele în Orient unui sistem de state latine: Regatul Ierusalimului, Comitatul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Mici, precum și cel al Mării Negre. Politica de cuceriri a lui Alexios a fost continuată și de Ioan Comnenul.După moartea lui Ioan, în timpul guvernării lui Manuel, are loc cucerirea Edessei de selgiucizi (1144), fapt care declanșează cea de-a doua cruciadă. Cruciada a doua a fost publicată de Berbard de Clairvaux în Franța și Germania și de această dată, spre deosebire de prima expediție, conducerea cruciadei este preluată de Ludovic VII și Conrad III. Cele două grupuri ajung separat la Constantinopol, mari neajunsuri
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
precum și cel al Mării Negre. Politica de cuceriri a lui Alexios a fost continuată și de Ioan Comnenul.După moartea lui Ioan, în timpul guvernării lui Manuel, are loc cucerirea Edessei de selgiucizi (1144), fapt care declanșează cea de-a doua cruciadă. Cruciada a doua a fost publicată de Berbard de Clairvaux în Franța și Germania și de această dată, spre deosebire de prima expediție, conducerea cruciadei este preluată de Ludovic VII și Conrad III. Cele două grupuri ajung separat la Constantinopol, mari neajunsuri provocând
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
guvernării lui Manuel, are loc cucerirea Edessei de selgiucizi (1144), fapt care declanșează cea de-a doua cruciadă. Cruciada a doua a fost publicată de Berbard de Clairvaux în Franța și Germania și de această dată, spre deosebire de prima expediție, conducerea cruciadei este preluată de Ludovic VII și Conrad III. Cele două grupuri ajung separat la Constantinopol, mari neajunsuri provocând germanii în momentul în care au traversat Peninsula Balcanică. Istoricul bizantin Ioan Kinnamos relatează problemele create de cruciați în Peninsula Balcanică și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
grecești care ies de sub autoritatea imperială. Este o perioadă în care împărații bizantini caută alianțe, chiar Andronic încheind un tratat cu Saladin, același sultan care în 1187 avea să cucerească Ierusalimul. Evenimentul a dus la declanșarea celei de-a treia cruciade, la care au luat parte Frederick I Barbarossa, Filip II August și Richard Inimă-de-Leu. Încă din anul 1188, Frederick trimite o solie la Constantinopol, anunțându-l pe împăratul Isaac II Angelos de intenția sa de a trece prin Peninsula Balcanică
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sa de a trece prin Peninsula Balcanică. Suveranul bizantin își dă acordul, însă după aceea se pare că s-a răspândit și îi ține captivi la Constantinopol pe solii împăratului german. Armata germană pătrunde în Peninsula Balcanică, urmând traseul Primei Cruciade, și încep atacurile împotriva orașelor bizantine în contextul în care împăratul refuză să îi elibereze pe solii lui Frederick I. Martorul ocular al ravagiilor făcute de germani este Nicetas Konyates, autor al unei istorii consacrate domniei lui Manuel Comnenul, dar
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Balcanică, Adrianopol, iar soldații germani ajung să prade cartierele din afara capitalei bizantine. În aceeași perioadă, în noiembrie 1189, Frederick I trimite scrisoarea adresată fiului său Henric VI, prin care îi cere să ia legătura cu papa pentru a predica o cruciadă antibizantină și să trimită flota orașelor italiene în strâmtori pentru a ataca Constantinopolul. Faptul că Isaac II a cedat în cele din urmă, a dus la încheierea unui tratat la Adrianopol, astfel că a fost împiedicată punerea în practică a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
situație dificilă, deoarece Frederick II era minor și se afla sub tutela papei Inocențiu III. Situația era delicată și în Franța, unde măsurile regelui au determinat nemulțumirea unei mari părți ale nobilimii franceze. Lansarea chemării pentru cea de-a patra cruciadă este făcut de Inocențiu III ( perioada sa este considerată apogeul papalității medievale). La apelul pontifical au răspuns mari cavaleri, care veneau mai ales din Franța ( în special din Flandra). Cruciații încep să se adune în 1201, fiind desemnat un conducător
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Alexios și dorința venețienilor de a ajunge la Constantinopol i-au determinat pe cruciați să se îndrepte către capitala bizantină. Aceștia ajung la Constantinopol în primăvara anului 1203, alături de forțele terestre apărând și flota venețiană. Din sursele occidentale referitoare la cruciada IV, un reprezentant al marii nobilimi, Godefroy de Villerhardouin și Robert de Clari, un reprezentant al mici nobilimi, cruciații se așteptau ca prințul Alexios să fie întâmpinat cu entuziasm de populația bizantină, însă lucrurile nu au stat deloc așa. Grecii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]