2,195 matches
-
vei dobândi (1992), Primejdia mărturisirii (1993) etc. Așadar, abia după căderea regimului comunist, din motive lesne de înțeles pentru cel ce a citit Jurnalul, literatura română s-a putut îmbogăți cu o carte tulburătoare, carte care este rodul unui spirit cuceritor, este rezultatul frământărilor și al experiențelor unui adevărat model de moralitate într-o societate bolnavă la toate nivelele ei. Argumentele în favoarea literaritații capodoperei lui Steinhardt fiind oferite în al doilea capitol al lucrării, Literarizarea experienței convertirii, mai exact în subcapitolul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
1878 Carol I se adresează armatei: „OSTAȘI,Marile puteri europene, prin tratatul din Berlin, au unit cu România Dobrogea , posesiunea vechilor Domni Români. Astăzi voi puneți piciorul pe acest pământ care redevine țară românească.Voi nu intrați în Dobrogea ca cuceritori, ci intrați ca amici, ca frați ai unor locuitori cari de astăzi sunt concetățenii voștri.Ostași! În noua Românie voi veți găsi o populație , în cea mai mare parte română! Dar veți găsi și locuitori de alt neam, de altă
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
în posesia locuitorilor orașului Oltenița. Prin înființarea muzeului, automat a devenit și director al lăcașului de cultură, pe care l-a condus până în 1968. În cei 10 ani cât a condus Muzeul de Arheologie sin Oltenița, acest entuziast și pasionat cuceritor al trecutului din zonă a deschis numeroase șantiere arheologice, cum sunt cele de la: ”Renie” - Oltenița, Măgura Gumelnița, Căscioarele, Chirnogi, Budești, Radovanu, Mitreni, Ulmeni, Vlădiceasca, Sultana. După pensionarea sa, a rămas în cadrul Muzeului, ca restaurator și cercetător al trecutului istoric oltenițean
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
loc dezvoltării unei alte teorii: aceea a "resentimentului" unui popor față de un altul, generat de un traumatism istoric evident 88. Cu siguranță că astfel au simțit spaniolii confrun-tîndu-se cu invadatorii musulmani. Rușii, la fel, au dobîndit reflexul unității, solidarizîndu-se în fața cuceritorilor mongoli și tot așa francezii cel puțin aceia care erau aproape de englezi care în contextul Războiului de 100 de ani s-au comportat dintr-o dată în fața invaziei străine ca o comunitate sudată. Cu siguranță, nu este vorba aici decît de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se mențin pînă la sfîrșitul secolului al XIII-lea. Către dascălii bilingvi de mare reputație aflați aici, alergau din toate părțile discipoli străini, de renume, ca germanul Hermann sau englezii Abelard de Bath și Daniel de Morlay 90. Folosirea limbii cuceritorilor și bilingvismul se răspîndesc într-atît, încît în secolul al IX-lea un arhiepiscop de Sevilla găsește de cuviință să tra-ducă Biblia în arabă, iar un cronicar creștin din aceeași epocă observa cu amărăciune: "Mulți dintre coreligionarii mei citesc poeziile și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sălbatice care îi hărțuiau pe sedentari și distrugeau ogoarele, iar mai târziu împotriva tâlharilor. Este, de asemenea, posibil ca primele organizații militare să se fi constituit pornind de la aceste grupuri de vânători - apărători ai satelor. Cum vom vedea îndată, războinicii, cuceritorii și aristocrațiile militare prelungesc simbolismul și ideologia vânătorului exemplar. Pe de altă parte, sacrificiile sângeroase, practicate atât de cultivatori cât și de păstori, repetă, la urma urmei, uciderea vânatului de către vânător. Un comportament care, timp de unul sau două milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imperiale despre care avem cunoștință. O generație mai târziu, întreprinderea e repetată, cu mai mult succes, de către Sargon, regele Akkadului. Dar civilizația sumeriană și-a păstrat toate structurile. Schimbarea îi interesa exclusiv doar pe regii cetăților-temple: ei se recunoșteau tributari cuceritorului akkadian. Imperiul lui Sargon se prăbuși după un secol, ca urmare a atacurilor gutilor, "barbari" care nomadizau în regiunea Tigrului de Sus. De aici înainte, istoria Mesopotamiei pare să se repete: unitatea politică a 21 Cf. S. N. Kramer, The Sacred
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
redutabili, care foloseau calul, armura, carul de luptă și arcul compus. Se cunoaște destul de puțin istoria hiksoșilor 48; totuși, avântul lor spre Egipt era, desigur, consecința migrații! Or care zguduiseră Orientul Apropiat în secolul al XVII-lea î. Hr. După victorie, cuceritorii s-au instalat în Deltă. Din capitala lor Avaris, ei guvernează prin intermediul vasalilor cea mai mare parte a Egiptului de Jos; dar ei comit eroarea de a tolera în schimbul unui tribut succesiunea faraonilor în Egiptul de Sus. Hiksoșii au importat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a IV-a, cultul lui Seth era practicat în Delta. Pentru egipteni, invazia hiksoșilor reprezenta o catastrofă greu de înțeles, încrederea în poziția lor privilegiată, predeterminată de zei, a fost grav atinsă, în plus, în timp ce Delta era colonizată de către asiatici, cuceritorii, întăriți în taberele lor fortificate, ignorau cu dispreț civilizația egipteană. Dar egiptenii au priceput lecția. Treptat, ei au învățat s: i mânuiască armele învingătorilor. La un secol după dezastru (i. E. pe la ~ 1600), Teba, în care domnea un faraon 45 Traducere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Hiksoșii nu sunt menționați în nici un document egiptean din epocă. Găsim o aluzie la orașul lor fortificat, Tanis, într-un text din Dinastia a XlX-a și într-o povestire populară redactată cam în aceeași epocă. Așa cum era de așteptat, cuceritorii ("barbarii" în ochii egiptenilor) au fost asimilați cu șarpele Apofis, simbolul Haosului. al Dinastiei a XVII-a, declanșa războiul de eliberare. Victoria finală 49 coincide cu venirea Dinastiei a XVIII-a (~ 1562-1308) și întemeierea Imperiului Nou. Eliberarea s-a tradus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
barbare). Dar, destul de curând, arianizarea Pcnjabului a declanșat procesul marii sinteze care trebuia sa devină într-o zi hinduismul. Un număr considerabil de elemente harappiene atestate în hinduism nu se pot explica decât printr-un contact, început destul de devreme, între cuceritorii indo-europeni și reprezentanții culturii Indusului. Acești reprezentanți nu erau în mod necesar autorii culturii Indusului ori descendenții lor direcți: ei puteau să fie tributarii, prin iradiație, ai unor forme culturale harappiene, care se păstraseră în regiunile excentrice, cruțate de primele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au fost aduse alte dovezi ale continuității 40, în plus, fenomene similare sunt atestate în alte părți, și anume în Creta, în Egeida și în Grecia continentală, într-adevăr, cultura și religia elenică sunt rezultatul simbiozei între substratul mediteranean și cuceritorii indo-eu-ropeni, coborâți din nord. La fel ca și în India, ideile și credințele religioase ale autohtonilor ne sunt accesibile mai ales din mărturiile arheologice, în timp ce cele mai vechi texte, în primul rând Homer și Hesiod, reflectă, în parte, tradițiile năvălitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Grecia zisă "doriana" și nu va supraviețui decât în anumite societăți închise, thiasii (cuvânt poate preelenic)57. Tradiția raportată de Diodor este de cel mai mare interes: ea indică limitele procesului de asimilare a ideilor religioase orientale și mediteraneene de către cuceritorii ariofoni. 42. Continuitatea structurilor religioase preelenice Descifrarea Linearului B a demonstrat că, spre ~ 1400, greaca era vorbită și scrisă la Cnossos. Urmează deci că invadatorii micenieni au jucat un rol hotărâtor nu numai în decăderea civilizației minoice, dar și în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se ține cont de faptul că, înainte de invazia micenienilor, influențele Egiptului și Asiei Mici58 realizaseră o sinteză asiano-mediteraneană, ne dăm seama de măsura vechimii și complexității fenomenului cultural grec. Elenismul își împlântă rădăcinile în Egipt și în Asia; dar aportul cuceritorilor este acela care va produce "miracolul grec". Tăblițele exhumate la Cnossos, la Pylos și la Mycene îi menționează pe zeii homerici cu numele lor clasice: Zeus, Hera, Atena, Poseidon și Dionysos. Din nefericire, informațiile mitologice și cultuale sunt destul de modeste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pentru discuția noastră e important să subliniem faptul că acest complex religios - zeițe ale fertilității și ale morții, rituri și credințe privind inițierea și supraviețuirea sufletului - n-a fost integrat în religia homerică. Cu toată simbioza cu nenumărate tradiții preelenice, cuceritorii ariofoni au reușit să-și impună panteonul lor și să-și mențină "stilul religios" specific (cf. cap. X-XI). P. 45. 61 P. Faure, "Speleologie crâtoise et humanisme", p. 40. Ihid., p. 40. Numeroase peșteri sunt dedicate sfinților și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regale. Altfel zis, ignorăm credințele și ritualurile populare. Totuși nu ne putem îndoi de rolul cuvenit zeițelor fecundității și zeului furtunii. Sărbătorile legate de anotimpuri, mai ales sărbătoarea de Anul Nou (purulli), erau celebrate de către rege, care-i reprezenta pe cuceritorii ariofoni; dar ceremonii asemănătoare se practicau în țară din neolitic. "Magia neagră" era interzisă prin Codul Legilor; vinovații erau executați. Lucru care confirmă, indirect, extraordinarul renume de care se bucurau, în mediile populare, anumite practici arhaice. Dimpotrivă, un număr considerabil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întotdeauna cuvântul lui Iahvc. Aceste revelații, directe, personale, erau evident interpretate în lumina credinței lor profunde și transmise după anumite modele tradiționale. Profeții preexilici se caracterizează prin aceea că ei anunță îndeosebi judecata Domnului împotriva lui Israel: Iahve va trimite cuceritori nemiloși ca să-1 nimicească: Domnul va folosi marile Imperii militare ca instrumente de pedepsire împotriva propriului său popor, care 1-a trădat. Se poate descifra și o promisiune de nădejde în această judecată teribilă? S-a crezut a se putea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
națiunii. De aceea rugăciunea pentru restaurarea independenței naționale era inseparabil legată de rugăciunea pentru reconstruirea Templului 33. Au fost mulți aceia care, la Ierusalim ori în exil, s-au îndoit de puterea lui Iahve și i-au adoptat pe zeii cuceritorilor. Unii s-au îndoit chiar de existenta lui Iahve. Dar pentru alții, catastrofa era dovada supremă a mâniei Domnului, neobosit prezisă de către profeți. A existat o reacție plină de indignare împotriva "profeților optimiști". Dimpotrivă, marii profeți ai 30 Ve/. I
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și pentru a pune o anumită ideologie sub semnul întrebării. Un exemplu timpuriu din categoria scrisorilor în care jurnalismul narativ a fost folosit în scopuri fățiș ideologice sau politice este relatarea făcută de călugărul Oderic Vitalis a morții lui William Cuceritorul în 1087. Călugărul relatează cum lorzii regelui aflat pe patul de moarte se adună în jurul său dar în clipa în care acesta moare, lorzii pleacă pe domeniile lor pentru a înăbuși răscoalele țăranilor. Între timp, vasalii jefuiesc locuința regelui decedat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dar și începutul recunoașterii lumii înconjurătoare nemediate de învățătura bisericească care spune că simbolica viață de apoi avea o realitate superioară lumii noastre temporale. O astfel de mediere timpurie poate fi observată în omilia lui Vitalis despre moartea lui William Cuceritorul. Pentru a cita încă un exemplu, cartografii medievali au oglindit o lume care se conforma atât cu învățăturile bisericii, cât și cu crezurile răspândite legate de fantastic. Rezultatul a fost, după cum a observat Susan Eisenstein, "inabilitatea de a distinge Paradisul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
foarte evident. Un alt predecesor al jurnalismului literar narativ este relatarea narativă de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul nu este nou, bineînțeles. Clar, miasma corpului lui William Cuceritorul este de senzație pentru ilustrarea unei omilii. Mai mult, majoritatea relatărilor senzaționale scrise în secolele al XVI-lea și al XVII-lea aveau o morală. Dar o altă motivație pentru scriitor și tipograf este profitul care însoțea dezvoltarea clasei mijlocii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
socială la sfârșitul secolului al XIX-lea, explorată de Michael Schudson. Ar fi greșit să spunem că reportajul social a apărut din neant. Ca majoritatea formelor nonficționale, reportajul social are antecedente. Până la urmă, relatarea lui Vitalis despre moartea lui William Cuceritorul are un aspect social, având în vedere natura sa omiletică: intenția sa a fost salvarea trupului. În secolul al XVI-lea pamfletele despre hoți serveau drept amuzament dar examinau și o problemă urbană, aceea a tâlharilor și a hoților de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
210, 258 Warner, Charles Dudley, 51, 265, 283 Warner, Langdon, 70 Washington Journalism Review, 318 Washington Post, 64 Wave, 64 Wayne, John, 251, 299 Weekly World News, 130 Wells, Linton, 216, 217 Whibley, Charles, 154 Whitehead, Alfred North, 300 William Cuceritorul, moartea lui ~, 124, 128, 137, 152 Wilson, Woodrow: Mere Literature and Other Essays, 283 Winterowd, W. Ross, 24, 25, 32 Wordsworth, William, 269 Wright, H. J., 203 Wycherley, William, 148 Yagoda, Ben, 26, 27, 35, 37, 43, 158, 181, 204
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
echilibrează perfect și autorul prezintă această dramă că pe o tragedie epica" [Albérès, Istoria românului modern, 1968, p.75]. Lumea pe care o propune Zola pare să fie diferită de cea a personajelor flaubertiene și maupassantiene. În ea regăsim figurile cuceritorilor, cum sunt întreprinzătorii Saccard, Octave Mouret sau medicul Pascal, care au energia, voința și capacitatea de luptă a personajelor balzaciene. Românul zolist își găsește structura fundamentală în schema dinamică a invaziei, a luptei și a cuceririi. Energia și dorințele personajului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pentru cele câteva zeci de oameni cultivați, demni de respect, trăitori în Sodoma națională). Să învățăm, deci, finețea și mândria provensală! Post scriptum. Și să nu uit: stricto sensu, "provincie" desemnează un teritoriu cucerit militar și administrat ca atare de cuceritor. Nu e cazul, până astăzi, ca Iașul să fi fost în această postură față de București! 10 ianuarie 2009 Am citit în presă că primarul Gheorghe Nichita vrea o Direcție de cultură pentru sine. Este, o spun fără nicio urmă de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]