3,596 matches
-
ai fi zis că, de departe, de pe insulele Manilei, din văile lor verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
după intensitatea razelor lui, strînse ca niște baionete într-un mănunchi. Peste tot străluceau parcă blazoanele unor regi și regine din Babilon. Marea era ca un creuzet cu aur topit, din care lumina și căldura țîșneau bolborosind. Ahab stătea deoparte, cufundat de multă vreme într-o tăcere vrăjită; de cîte ori corabia își vîra bompresul în valuri, el își îndrepta privirea spre razele strălucitoare ale soarelui, iar cînd Pequod se lăsa pe spate, își întorcea privirea spre pupa și vedea cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ahab era mai mare decît teama de Destin. Doar harponiștii păgîni rămîneau, ca de obicei, impasibili sau, dacă simțeau ceva, asta se datora magnetismului transmis inimilor lor de inima neînduplecată a lui Ahab. Bătrînul se plimbă un timp pe punte, cufundat în reveriile lui amețitoare. Deodată, însă, alunecînd pe picioru-i de fildeș, zări lunetele de vizare ale sextantului azvîrlit în ajun pe punte. Ă O, sărmane cîrmaci al soarelui și trufașule cercetător al cerurilor! Deunăzi te-am sfărîmat, iar azi compasele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Vodă trece», deoarece În locul părăsit de Întunecatele umbre regale «sunt mii de salopete aici pentru plămâni». Adevărata culoare a anotimpului o dau Republica și izbânzile muncitorimii. Iar pentru țăranii satului de munte descris de Nicolae Tăutu, care de veacuri sunt cufundați În prejudecăți și neștiință, roși de mizerie și exploatare, noutatea este ajutorul ce li-l dă Partidul muncitorilor și «brațul de tovarăș grabnic» din Răsărit, adevărurile ce se slovenesc acum din cartea proaspăt Învățată: «A.B.C.D.E. - până-n hău, departe, silabisea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cursul narațiunii trece un fel de linie de umbră, care despică fenomenele În două. Ceea ce se află la dreapta ei, ceea ce privește aspectele vechilor relații sociale cu meschinăria și contradicția lor e puternic luminat. Ce trece de această barieră se cufundă Într-un fel de ceață deasă care disolvă contururile. Autorul Își pierde parcă dincolo de un astfel de hotar forța de a crea oameni vii cu personalitate distinctă, de a da trăsăturilor pozitive ale eroilor un relief puternic, de a prezenta
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
această situație, a încetat să clipească. Observați bărbații și femeile cu păr lung așezați pe terasele cafenelelor. Li se întâmplă să-și treacă mâna prin păr, netezindu-și șuvițele, dar palma lor nu este niciodată deschisă spre exterior atunci când sunt cufundați în gânduri. Alte gesturi ale mâinii prin păr dezvăluie armonie și bună dispoziție. Bazându-ne pe ceea ce am învățat din ultimele atitudini analizate, ar trebui acum să știm dacă următorul gest exprimă sau nu dorința. Gestul, despre care se spune
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
văzut ceva pe jos, în fața mea, un lucru care n-ar fi trebuit să fie acolo. M-am dat înapoi, am apăsat comutatorul cu degetul mare și am aprins lumina. Patul era desfăcut. Cineva chicotea în el. Pe pernă era cufundat un cap blond. Două brațe goale se încrucișaseră, iar mâinile care le aparțineau stăteau încleștate pe pernă ca și cum ar fi fost așezate de o mână abilă și artificială. Ochii ei de culoarea gresiei mă priveau furiș, lăsându-mi, ca de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi apucat să-mi scot cheile din buzunar. Ușa de la intrare se închidea la unsprezece. Am deschis-o și am trecut de holul veșnic plin de mirosuri, ajungând la scări și la lift. Am urcat la etajul meu. Etajul era cufundat în întuneric. În fața ușilor de serviciu erau sticle de lapte. În spate lucea stins ușa de culoare roșu aprins. Avea o fantă prin care intra o pală leneșă de aer ce nu reușea niciodată să îndepărteze mirosul de bucătărie. Eram
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu investighează, de fapt, împrejurările morții lui Lennox, ci reconstituie fragmente - disparate, ilogice, contradictorii - ale vieții lui. Concluzia nu poate fi decât deconcertantă: după acel unic moment de eroism, în Norvegia, în timpul celui de-al doilea război mondial, Terry se cufundă în mlaștina unei existențe promiscue. Ceea ce el numea „mândrie” (și poate chiar era) putea să fie, la fel de bine, o perversă mască a lașității și a neputinței de a înfrunta viața. Dar tocmai aceste trăsături, niciodată perfect conturate, niciodată fixate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
imediat pe ea. Marlowe e, din nou, martorul unei judecăți de natură transcendentală, în care destinul decis de voința superioară se dovedește mai puternic decât cel al oamenilor. Istoria e fără morală, fără consecință și fără speranță. Marlowe, abătut și cufundat în propria dramă, nu înțelege cum un personaj infect, total lipsit de caracter, egocentric și respingător poate fi iubit cu o asemenea pasiune de două femei provenind din două lumi diametral opuse și posesoare ale unor caractere total diferite. E
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
patul său, după ce fusese bătut în cap și făcuse meningită TBC. Cei doi se știau încă din 1946, așa încât, la baie, Popa l-a întrebat dacă îl recunoaște, pentru a vedea dacă are să îi transmită ceva, dar Balanișcu s-a cufundat în tăcere, fie pentru că nu l-a recunoscut, fie pentru că îi era frică, mulțumindu-se să îl privească adânc. Deși toată lumea era convinsă că își trăia ultimele zile în infirmerie, tot timpul cât a stat în cameră nu a schițat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pe de o parte, și distrugerea Mișcării Legionare, pe de alta. În ceea ce ne privește, considerăm că adevărul complet despre acțiune nu va putea fi dezvăluit niciodată. Atât timp cât nu există documente credibile, iar cei care cunoșteau intențiile inițiatorilor s-au cufundat în tăcere până la moarte (Alexandru Nicolschi ori Alexandru Popa), se pot face doar speculații ori interpretări legate de scopurile urmărite și adevărații vinovați. Închisoarea din Pitești a fost aleasă ca punct central de desfășurare a evenimentelor datorită izolării sale, fapt
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fiii și soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori: nimic nu-i etern în lumea asta. Soarta poate ridica pe oricine în slavă, dar îl și poate cufunda în beznă 1. În centrul dezbaterilor Congresului „Grupării Naționale a Femeilor Române”, întrunit pe 28-29 noiembrie 1936 la Chișinău, a stat organizarea luptei femeilor împotriva revizuirii granițelor țării. Președinta Grupării, Alexandrina Cantacuzino, a atras atenția delegatelor venite din toate provinciile
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
fiii și soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori; nimic nu-i etern în lumea aceasta! Soarta poate ridica pe oricine în slavă, dar îl și poate cufunda în beznă!” Preș. Elena C. Meissner Universul, anul LIII, nr. 313, din 12 noiembrie 1936. 52TC "52" De la Congresul „Grupării femeilor române”tc "De la Congresul „Grupării femeilor române”" În zilele de 28, 29 și 30 noiembrie ș1936ț a avut loc
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din România: ce trebuie făcut, pe nu mai mult de douăzeci de pagini. Între timp, Lazăr Vlăsceanu nu a mai fost președintele Fundației Soros și eu am devenit tot mai interesat de studiile de filosofie și istorie politică, m-am cufundat În arhive, și acest tip de studiu nu s-a realizat. Au apărut lucruri foarte bune pe care le-a dat Societatea Academică Română a Alinei Mungiu-Pippidi. O serie de studii efectuate de Alina Împreună cu Denisa Mândruță sau cu Sorin
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
întotdeauna chiar așa de simplu, pentru că unele fete erau mai puțin... Dar am avut o mulțime de experiențe. De exemplu, erau multe furtuni de nisip în zonă, așa că, atunci când voiam să mâncăm, umpleam mai întâi niște găleți cu apă și cufundam farfuria în apă chiar înainte de a pune mâncarea pe ea. Foloseam aceleași căldări mari și ca să spălăm vasele, până mai târziu, când au instalat niște chiuvete de bucătărie. I: Ce an era? S: Am fost încorporată în 1970, deci trebuie
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cărui urmaș se dovedește a fi și prin viziune, și prin stil. Este un pictor al Bucureștiului, oraș pe care-l iubește cu frenezie, al anotimpurilor și topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe alocuri elementul livresc, totdeauna plăcut
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
ceruri, chipuri familiare. Soarele scăpăta și în pragul casei se ivea tatăl - iar bucuria soarelui în amurg era și aceea de a-l vedea pe omul zâmbitor pe care soarele îl aducea înapoi acasă, sau poate că tocmai întoarcerea tatălui cufunda soarele printre ramurile pădurii, dând razelor o culoare arămie. Mâinile mamei miroseau a rufe spălate în apa înghețată a torentului, iar mirosul lor înmiresma primele ceasuri ale dimineților, amestecându-se cu aroma aerului tare ce cobora dinspre munți. Și fluxul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
copil pierdut în mijlocul munților. Teama lui de a înțelege, refuzul de a numi și salvarea lui, prin muzica unei limbi necunoscute. Copilul a șovăit o clipă în pragul jocurilor noastre de plăcere și de moarte și s-a lăsat iarăși cufundat în intimitatea fraternă a universului. Femeia care-l ținea în brațe continua să-i îngâne încetișor cântecul de leagăn chiar și când ecoul împușcăturilor s-a făcut auzit de pe celălalt mal al torentului. Limba aceea necunoscută era limba ei maternă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aveam s-o constat și a seriozității foarte nemțești cu care erau pregătite sărbătorile. Ghiceam cam ce putea simți un bărbat de vârsta lui, în mijlocul animației festive din acel oraș, din acea țară unde, tânăr fiind, făcuse războiul. A tăcut, cufundat în trecut, apoi revenind la amintirea care avea prioritate asupra tuturor celorlalte, a început să vorbească iarăși despre soții Rosenberg. Băgam de seamă acum că liniile obrazului său deveniseră mai ascuțite, iar umerii stăteau ușor înălțați ca atunci când îți impui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
străzile înguste. Pavel căra în spate un soldat a cărui tunică era umflată de sânge, ca un ciudat burduf. Dând colțul unei străzi, zări silueta lui Marelst, și el purtând povara unui trup omenesc. Merseră un timp împreună, în tăcere, cufundați amândoi în lâncezeala unui sfârșit de luptă, când te reinstalezi în trupul tău rămas în viață, în gândurile tale de acum câteva ceasuri, dar care par mai bătrâne cu câțiva ani. Din când în când, Marelst își îndoia genunchii, iar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
amorțit de ziua de muncă sub ploaie, dar și de fericire. „Numai că poți foarte bine deveni porc, dacă o ții tot așa“, își spuse, simțind un zvâcnet slab de deșteptare, un aflux de amintiri. Și se grăbi să se cufunde iarăși în plăcuta amorțeală a serii. A doua oară (din pricina gerurilor, echipa lor se întoarse mai curând decât era prevăzut, își scoase cizmele pline de noroi la intrare și urcă fără zgomot), fericirea aceea a fost cât pe ce să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
găsite... Când am ieșit, m-a ajuns din urmă un ziarist pe care îl mai întâlnisem la una dintre acele reuniuni. „Voi asigura transmisia vizitei președintelui dumneavoastră împreună cu o ziaristă rusoaică. O cunoașteți, poate, se numește...“ În timp ce mergeam pe străzile cufundate în noapte, îmi spuneam că probabilitatea de a te reîntâlni sub o identitate rusă era aproape nulă. Mai ales alături de președintele „nostru“. Era totuși singurul mijloc ce-mi rămânea de a le da la o parte, una câte una, pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se oprea la marginea a ceea ce fusese cu siguranță un râu îngust, transformat acum într-o apă stătătoare, astupată de rămășițe omenești și de cadavre. După câteva clipe de șovăială, intra în lichidul brun la culoare, ceilalți îl urmau, se cufundau apoi până la piept și ieșeau din nou la suprafață, acoperiți de o spumă lipicioasă. Și începeau să alerge spre șirurile de sârmă ghimpată, spre miradoare... Înțelegeam acum că în discuția absurdă de după film, ar fi trebuit să vorbesc tocmai despre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
privire sălii, apoi se întoarse spre mine și am văzut atunci pe chipul lui o expresie obosită, care părea să spună: „Nu-i nimic de făcut!“ Cunoștea, desigur, cealaltă ieșire care, după modelul sălilor de cinema, dădea într-o stradă cufundată în întuneric, în care cu greu puteai recunoaște imediat fațadele clădirilor. — Te-am ascultat perorând adineaori, zise el, după ce ne-am instalat într-o braserie. De altfel, eram cu siguranță singurul care te asculta, mai adăugă, zâmbind ușor. Am stat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]