2,007 matches
-
Ne-am gândit că te-am putea invita la cină vineri, să luăm un alt tort și să mai dăm o altă petrecere. Minunat. Mi-era dat să merg la petrecerea de mâna a doua. Dar nu aveam timp să cuget asupra noului sistem în două viteze care fusese pus la punct în numai câteva zile de la despărțirea noastră și fără ca eu să fi fost consultată în vreun fel. Tocmai fusesem confruntată cu un adevăr care nu contase înainte, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fi tămăduit. L-am iubit, fără să-mi dau seama în care ascunziș de suflet mi-a zăcut de-a lungul anilor acest simțământ. Sunt impresionante obiectele de care s-a servit cu o zi înainte cadavrul de azi, când cugeți că omul de ieri nu va mai întinde mâna după ele, niciodată. O singură dată i-am primit sărutul rece la poarta casei părintești, când, cu coburii îndesați cu rufărie de harnicele mâni ale mamei m-am despărțit de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai singular și prețios, mai stăruie să-mi ardă inima. Cuget iar la zilele copilăriei, când teama de el mă făcea să-l doresc plecat departe în lungă și nesfârșită călătorie. Mai cu seamă, când, din pricina lui, mi se scoteau perinile din pătuc în fiecare dimineață și eram lăsat descoperit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
servesc și eu. Vânzătorul de mașini era gras și mic, ca un butoiaș de bere, din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la întâlnirea lor, cu atitudinea binevoitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care nu s-au născut încă, va stârpi din suflete buruiana răului, crescută în fiecare dintre noi din sămânța nedreptății. - Bravo! întrerupse încântat piticul dinlăuntrul meu și recăzu să adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul bombelor aruncate din înalt, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
douăzeci de ani de viață laolaltă, se răsti la mine Omul cu ciocul de aramă. Apoi continuă ca pentru sine: - Cățeaua a fost în călduriă E hotărât că nu ne vom mai putea înțelege niciodată, din vina ei, deoarece a cugetat cu matricea. Atunci am resimțit durerea violentă din creștet. Omul cu capul de păstârnac îmi implantă în creier ciocul de aramă, clătinându-și zarzavatul țestei și gesticulând cu hulubele mâinilor întinse în spațiul negru cenușiu fixat ca un hotar în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ori, ca pentru a mă sorcovi. Intenționam să cer o scurtă prelungire, ca să-mi termin cartea, care trebuia să însemne cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea n-o să-mi ajute la nimic! Cugetai resemnat, străduindu-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebuie s-o plimbe și să o ducă la culcare amețită de alcool. Trebuie să recunosc, fără nici o rezervă, că niciodată nu mi-am bătut joc de femeia care înțelegea să mă însoțească ore întregi, fără să rostească vreun cuvânt. Cugetam că, poate, dânsa ascultă, ca și mine, muzica în tăcere, când așezați, seara, pe banca unui parc, conturam cu vârful bastonului profiluri în nisip. Mai cred și azi că muzica este o emanație a tăcerii... Asta mi s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu se scutură de ea. Ei apucă taurul de coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai triste. Și când cuget astfel, conștient de soarta oribilă și de finalul absurd și dramatic la care vom asista cu toții, îmi vine să cred că imensa durere ce-mi surpă existența, din pricina Gloriei se datorește panicii provenite numai din singurătate. Căci unde este omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căci era cam fudul de-o ureche. Când aproape că se liniștise, Molinari i-a relatat totul: — Pe zău meu, că io-s gagiu modern, nație dă om dân prezent; am trăit dân gros, da-mi place și să mă cugetez. Am băgat la bostan că am Întrecut d-acu iepoca materialistă; Împărtășaniile și buluceala inșilor la Congresu Euharistic ie pentru mandea dă sfântă și neuitată pomenire. Cum spuneați matale data cealantă și, pe zău meu, vorba nu v-a plutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înființez la quinta nainte dă mezu nopții. Vinerea și sâmbăta le-am trecut bine mersi, da duminică am căzut cu noaptea-n cap și plin de draci nașpa din culcuș. Uite ce-i, don Isidro, acu, că stau și mă cugetez, nedezmințit prepuneam ce nasoală o să mi se Întâmple. Da nici că m-am lăsat teleleu, ci am stătut cât mi-a fost ziulica dă lungă cu terfeloaga În ghiare. Iera de mai mare bășcălia, mă bungheam la cinci minute o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult o tiradă pe care V. n-o aude. Abia de la un timp de la despărțirea lor, ultimele cuvinte rostite de acesta capătă semnificație: „-Suferi pentru că ești o aberație”-spune vocea. „-La ce e bună inteligența dacă nu poate ocupa tot?” Cugetă îndelung asupra celor spuse și simte încet, încet cum o vulcanică putere urcă în el. Adoarme aproape fericit și visează ceva straniu care-l umple de groază. A doua zi se repede și scrie despre Personajul V. care, rănit de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui de alături. Iar eu am pășit încruntat pe lîngă ele călătorind fără să bag de seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca americanii... „-Ai cugetat stîmb?”-mă întreabă Judecătorul. „-Srtîmb, părinte. Am schimbat formele și culorile între ele. Și binele a devenit rău și răul, salvare. Mi-a fost cruzimea o noblețe și-am îndrăgit magia, să pot schimba lumea, așa, pe placul meu.” „-Te-ai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
imbecilității. Și poate că aș fi continuat sămi iubesc demența ca pe mine însumi. De dimineață, o fată blondă m-a chemat în Parcul Central al orașului pentru a-i da un interviu. M-am închis în birou și am cugetat îndelung la cele ce am de făcut. Apoi m-am spălat, m-am îmbrăcat frumos și, la plecare, mi-am sărutat îndelung soția și copiii ca pentru o despărțire mai lungă. Unul din ei chiar m-a rugat: „-Tata, nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și intelectualii ultimii, ca de obicei. Revista se Încheie cu salutul Frăției Scriitorilor Români adresat colectivului de la Europa: „GÎndul nostru să fie Într-un ceas bun... Înțelepciunea strămoșilor noștri să vă lumineze calea, spre Înălțarea Națiunii noastre...” Vă las să cugetați singuri asupra tîlcurilor, dacă mai aveți cu ce, Îmi e destul pentru luna asta, curiozitățile ajung guvernanți, vinovații, nevinovați, nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu unchiul Jack! — Olandezu’! Olandez nenorocit! Mickey ar trebui să știe ca să-mi facă rău. Dar nu știe. Hub rachmones, Meyer, hub-rachmones, Meyer Harris Cohen, te absolvo de păcatele mele. Gura vorbea, dar restul omului părea a fi mort. Jack cugetă: Van Gelder, Olandezul, din idiș În latină - ceva ce mirosea a trădare. — Hai, continuă. Mărturisește-i părintelui Jack și totul va fi bine. Goldman se scurmă iar În nas. Jack Îl scutură: — Haide! — Olandezul a stricat totul! ???? Poate un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cum și ce e dincolo, dar durerile sunt, cu siguranță ale ei, iar dincolo se spune că nu-i durere, îi lipsește însă puterea să gândească până la capăt și în clipa următoare uită cu totul ce gândise. E ca și cum ar cugeta la oribila moarte care o așteaptă, fie că avea să se trezească, fie că nu, întrucât se poate foarte bine să piară și în salonul acesta. Dar, știute o clipă, ca o umbră, toate acestea n-au mai fost știute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
importanță în clipa asta, dar încă sunt. Prea se gândește la povestea asta a încăprezenței în lume. Două săptămâni, cât a stat în spital și de două săptămâni, de când e acasă, n-a existat zi în care să nu fi cugetat la bătrânețea ei. E sigură, foarte sigură acum, că a ajuns la capăt. Nu contează că acest capăt o să fie mâine sau la sfârșitul anului, important e că ea îl simte aproape. La spital, pe masa de operație, înainte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să spună tare sau să-i spună lui Andrei Vlădescu, de parcă ar fi simțit o culpă. A doua zi uita ce-a scris. Uneori își repeta gândurile, cum se repetă rugăciunile într-o biserică, o incantație automată asupra căreia nu cugeți prea mult - o faci nu pentru că biserica te îndeamnă, ci pentru că așa ai învățat. Stăteau unul în fața altuia, în camera Ioanei Sandi, și se priveau și ar fi trebuit să se înțeleagă numai din priviri, dar nu se înțelegeau. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Michael? Uneori îi duc dorul, chiar și acum, Winshaw Towers se află la marginea mlaștinii Spaunton și pentru că nu mă simțeam în stare să mă întorc în oraș, am mers până la un loc liniștit, unde m-am plimbat câteva ore, cugetând la ciudatele întâmplări din ultimele săptămâni, întrebându-mă ce semnificație aveau și la ce-mi folosiseră. Cred că în ziua aceea a încolțit în mintea mea hotărârea de a mă întoarce la Londra. Era duminică, dar nu se plimbau mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dumnezeule! Porni val-vârtej spre casă și dintr-odată, în timp ce o privea cum se îndepărtează, George simți brusc că se trezește din beție. Își puse o întrebare brutală: De ce m-am însurat cu femeia asta? Apoi plecă în Lake District ca să cugete asupra acestei chestiuni. Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar dacă așa stăteau lucrurile, de ce atâta grabă? Putea fi cu siguranță eliberat pe cauțiune și întâlnirea noastră putea fi amânată până ce se întorcea în intimitatea apartamentului lui. Oricum, n-aveam de unde să știu și mi-am petrecut restul nopții cugetând la această nouă perspectivă, pe jumătate adormit, într-o stare de agitație, întreruptă abia după câteva ore de primele raze ale soarelui de iarnă. 2 Părea să ne fi luat aproape toată dimineața să ajungem la secția de poliție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care s-au unit împotriva Domnului și împotriva lui Cristos"128; dar tocmai pentru că el este liber, tocmai pentru că este de neîmblînzit, fiind superior virtuții care îl înalță și superior puterii oamenilor, tocmai din acest motiv "freamătă neamurile iar popoarele cugetă deșertăciuni"; tocmai din acest motiv pămîntul întreg și infernul se ridică împotriva lui, singura stîncă pe care nu au reușit s-o doboare; tocmai din acest motiv se înfăptuiesc rapid atîtea disensiuni între oameni, atunci cînd este vorba să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Să stai, să umbli și să te-ntorci în Domnul. Pe Domnul să Îl cauți și să-l găsești pe Domnul, Ceea ce ai să duci, prin El, la Domnul, Și să-L urmezi, și să-L slujești pe Domnul, Să cugeți, să lucrezi și să vorbești în Domnul, Și speră doar în Domnul, desfată-te în Domnul, Și tot mereu să cugeți doar la Domnul. Tot ce-ți dorești în Domnul fă în Domnul. Să te dedici, să te sfințești în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Ceea ce ai să duci, prin El, la Domnul, Și să-L urmezi, și să-L slujești pe Domnul, Să cugeți, să lucrezi și să vorbești în Domnul, Și speră doar în Domnul, desfată-te în Domnul, Și tot mereu să cugeți doar la Domnul. Tot ce-ți dorești în Domnul fă în Domnul. Să te dedici, să te sfințești în Domnul. Și Domnului să-I placi, să suferi pentru Domnul, În totul să te bucuri doar în Domnul. Să tînjești după
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]