1,813 matches
-
aplică principiul: cea mai bună apărare e ofensiva. Acolo, În acea rezervație, arțarul și-a mai aflat un aliat În opera sa distructivă și tot În urma favorizării de către om. Anume, o colonie de bâtlani care, rămași fără locurile tradiționale de cuibărit, distruse de aceeași amenajare hidrotehnică, au năvălit În pădure, oxidând solul prin excrementele lor. În rest, ca mecanism, nici o deosebire de efectul arțarului. Stejari bătrâni au plătit această schimbare cu viața. Este cazul să ne mirăm? În fond, și În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că pune stăpânire pe mine somnul, ah, somnul acela liniștitor de care avusesem atâta nevoie și care mă ocolise în noaptea trecută. Îmi rotesc ochii în jur și descopăr un nor tocmai potrivit să-mi fac culcușul în el. Mă cuibăresc în valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme s-a scurs, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
numai de partea sa. Obișnuită să provoace continuu și totodată neselectiv, se prea poate ca Privirea Străină să contribuie ea însăși la ostilitatea cu care e întâmpinată de persoanele neamestecate. Se expune de parcă ar avea ceva de ascuns. S-a cuibărit în ea duplicitateaacelor nimicuri cu umbre însemnate, contrastul dintre despuierea și îmbrobodirea de sine la un loc. Privirea seamănă cu lucrurile știute de odinioară, din lumea ei aflată sub supraveghere. Mai demult am cumpărat o ilustrată cu un peisaj din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
necăjit!" (G. Topîrceanu) Concertul s-a terminat. Acum, Titi, du-te lângă frații tăi și culcă-te. E târziu, iar mâine trebuie să mergi la școală. Ai dreptate, Serioja. Și a plecat. Iar eu m-am dus și m-am cuibărit pe salteaua de paie la spatele fratelui meu Radu. Doamne, oare pentru cei mereu nedreptățiți, care-și duc existența cenușie într-o perpetuă și amenințătoare sărăcie contabilizată cel mult de la o zi la alta, mai sunt speranțe pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
funcționează din nou; își bombardează cu mesaje țara, navele cu care reușește să intre în legătură, prietenii, ziarul Sunday Times. Inventează viteze și poziții, vederi, vedenii și scene pe ocean. În vârful catargului mare al lui „Teingmouth Electron” s-a cuibărit diavolul. Crowhurst scrie un eseu lirico-filosofic cu titlul Dislocatul. Într-o dimineață, povestește, vede pe punte o pasăre care deodată, pe neașteptate, și în mod inexplicabil, și-a schimbat zborul spre est, spre moarte: „Pasărea aceea sunt eu. Era castanie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de naștere, ci după maturitatea de gândire și de creație. Este în această înfrățire a vârstelor peste limite artificiale și peste îngrădiri, un semn al unei adânci revoluții culturale înnoitoare și puternice.“ (România liberă, 17 august 1958) Istoria s-a cuibărit în inima lui Aurel Baranga (nota V. I.) „Trăiesc zilele de încordare de dinaintea lui 6 Martie, când nimeni și nimic nu putea stăvili avântul de luptă al mulțimilor conduse de Partid. ...Îmi țiuie în urechi gloanțele trase de legionari împotriva
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
comunism, păstrându-se permanent în prim-plan problemele complexe ale omului, bunăstării, demnității și fericirii sale.“ („Sublimul unei idei: Ceaușescu și Poporul“, Contemporanul, 13 ianuarie 1984) „Gândirea cutezătoare, revoluționară, a tovarășului Nicolae Ceaușescu a determinat lichidarea tezelor neștiințifice ce se cuibăriseră în activitatea istoriografică. E lesne de înțeles că, pentru a se înlătura din realitatea românească asemenea fenomene, se impunea o judecată guvernată de adevăr, de respect pentru valoarea științifică autentică și, mai presus de orice, o mare dragoste pentru propriul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
niște puturoase, dar, oricât le adulmecam, nu simțeam în urma lor decât un miros fin de parfum. Nu știu de ce, dar în timp ce mă holbam după ele de la geam și mă gândeam dacă să scot limba sau nu, în suflet mi se cuibărea ceva amestecat, neclar, ca un sos de ceapă, făcut din încântare, ciudă și dispreț. N-am așteptat prea mult să intru în rândul femeilor-cal de pe strada Ion Vasi din Timișoara, care, în ochii mei, erau cele mai însemnate și mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cunoscuți, iar timpul petrecut împreună fusese ca un preludiu plăcut care acum se apropia în mod firesc de un sfârșit dezastruos. O privea cu un dispreț pe care ea nu-l merita. Acum speranța era ca un pui cu tot cu pene, cuibărit în suflet. Înfricoșată, tremurând, se furișă ca o umbră într-o altă cameră înaintând în întuneric, deschizând ușa fără zgomot. Se trezi rugându-se: ,,Doamne, dă-mi putere să rezist, să cred că am visat și că totul este un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
te văd așa curând ! - Și ? Nu te bucuri? - Da. Foarte mult. - Mi-ar plăcea să-ți aud noutățile. - Dacă aș avea, cu ce crezi că aș începe? - Cu trecutul tău și cu noul început. Femeia simțea cum privirea lui se cuibărea în sufletul ei fără permisiunea sa, așezându-se ca niște dune mici și fierbinți de nisip. Simțind că este în continuare torturată de privirea lui, îl invită să ia loc la o masă într-un separeu. Trase două scăunele pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fulgi deși, învăluiți de vînt. Ușa e lovită ritmic de ușorul metalic, iar zgomotul ei mă trimite cu gîndul la nopțile de insomnie ale copilăriei, cînd auzeam cum viscolul urla pe sub streașină și scutura zdravăn ușa de la intrare, în fața căreia, cuibărit pe bucata de preș din lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să vadă vitele. Mă sculam și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minunata clipă a țipetelor noastre de iubire și desnădejde, cu glasul tău viu, cu emoția ce mă amuțise și-mi încleștase dinții; cuvintele se strecurau vătuite și tu-mi spuneai „Mai tare, mama, ca să te aud“. Toată seara mi-am cuibărit impresiile și bucuria pe jumătate tristă în mine și am mâncat cu toții, fără ca să mă derideze glumele lui Mihai și nici maimuțăriile Luciei. Am sfâșiat depărtarea și, ca într’o vrajă malefică, imediat s’a închis, ca și cum între noi ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
astupa multe găuri din buget? Încuiată în camera mea, cu ușile închise, numai cu geamul cel mare deschis, mor de cald, simt cum îmi curge sudoarea, ca un râuleț fierbinte, până la călcâie. Mă gândesc la tine, gingașa mea floare exotică, cuibărită într un pod! Cum ai să poți trăi acolo. Sunt ploșnițe? Chiar aștept cu mare îngrijorare detalii despre mutare și mai ales despre instalarea ta. E imposibil să mă gândesc măcar, serios, că ți-aș putea trimite scrisoarea asta; scriu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
săli de cinema ? Ce înseamnă faptul că atîta lume a văzut aceste filme ? Nu mi se pare suficient să spui că altele nu erau : ce înseamnă faptul că lumea le-a văzut pe astea ? Atunci cînd niște imagini cinematografice se cuibăresc sau umblă prin mințile a milioane de oameni reprezentînd cel puțin două generații, ele înseamnă cu siguranță ceva. într-adevăr, pe astea le aveam. și pe astea le avem în comun cu toții. Sigur, pe măsură ce ne îndepărtăm de epoca lor, acest
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fascinat de unele dintre obiectele pe care le găsește în gunoi : o linguriță, o brichetă Zippo, o casetă VHS cu Hello, Dolly !. Locuința lui e plină de asemenea comori. Uneori, pămîntul se cutremură și vomită toxine, și atunci Wall-E se cuibărește pe unul dintre rafturile sale de jucării, devenind una dintre ele ; capul și șenilele lui dispar în cutia trunchiului și nu mai rămîne pe-afară decît un braț metalic, cu care Wall-E leagănă raftul ca să se liniștească. Patosul acestor secvențe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bun ce aveți voi dar astea sunt aduse din livada bunicilor de la Cursești și au gustul lor mai altfel, mai ales că sunt date de bunica lor cu drag, spuse bătrâna, mângâind cu dragoste părul mătăsos al nepoțelei ce se cuibărise lângă ea. Se auzi ușa camerei „de din jos”, Maria ieși să vadă ce este iar frate-su îi spuse: − Apăi, Marie, noi ne ducem oleacă prin târg, la fierar și pe la prăvăliile negustorilor. Ne întoarcem mai târziu, o luăm
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o țesătură militară care imită frunzele pădurii, stă Zgripți, adică nemțoaica din casă, Jeni, sora Ecaterinei, care spală în continuare vase, punctând cu câte o glumă hâtră tot ce se întâmplă. Între șopron și gard, ascunsă de soare, s-a cuibărit Margot de la Pitești, care fumează non-stop Carpați fără filtru, iar pe terasa de deasupra noastră lucrează pe rând Angela Tomaselli din București și Ecaterina, când nu e hărțuită de problemele organizatorice. La mansardă s-a cuibărit Mircea de la Pitești, care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de soare, s-a cuibărit Margot de la Pitești, care fumează non-stop Carpați fără filtru, iar pe terasa de deasupra noastră lucrează pe rând Angela Tomaselli din București și Ecaterina, când nu e hărțuită de problemele organizatorice. La mansardă s-a cuibărit Mircea de la Pitești, care nu rezistă mult acolo din cauza căldurii, bănuiesc. Eu ajut la ce pot și cu ce pot, mai scriu, mai citesc, mai tricotez. Aseară au venit primarul și viceprimarul, prefectul și alte personalități, televiziunile locale. Am așezat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unui deal: rude, prieteni, foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând parcă ceva ce uitase pe-acolo... Și-am înțeles de ce mi-a fost imposibil să-l contactez în ultima vreme: temeinicia suferinței nu poate fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
purta oare frac? Văd doar gestul - și apoi purcedea la deschiderea cutiei din tablă neagră cu vopsele. Îmi plăcea vioiciunea cu care Își Îmbiba pensula În nenumărate culori, În acompaniamentul unui zăngănit rapid, produs de recipientele de email unde se cuibăreau ispititoare bogatele nuanțe de roșu și galben În care pensula făcea câte o gropiță; după ce Își culegea astfel mierea, Înceta să se mai balanseze și să lovească și, măturând de două, trei ori, cu vârful ei Încărcat de culoare, hârtia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dat și pe Box I (fiul și soțul lui Loulou, cățelușa menajerei), acel bătrân dachshund maro care doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă Îmi aparține. Botul lui sur, cu un neg În colțul Încrețit al gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Princesse, pe care ai lovit-o cu pumnulețul pentru că a fost grosolană cu mine! (Nu-mi amintesc.) Și cum Îmi spuneai la ureche micile tale necazuri de copil! (Niciodată!) „Și cotlonul din camera mea În care Îți plăcea să te cuibărești fiindcă acolo era cald și te simțeai În siguranță!“ Camera Mademoisellei - atât cea de la țară cât și cea de la oraș -, era pentru mine un loc straniu - un fel de seră ce adăpostea o plantă cu frunze groase, impregnată cu un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cine rămânem? Dacă îl pierdem și pe Eminescu, noi cu cine rămânem? Dacă ne pierdem "eroii", noi cine suntem? Dar, mai mult și mai mult, l-a iubit poporul, "prostimea" cea multă și umilă, care, veacuri și veacuri, i-a cuibărit în inimă o amintire de legendă: "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bine așa. O să-mi lipsești, Voichițo... În jurul meu roiesc oameni, mulți oameni. Și, totuși, sunt singur. Da, da... E mai bine să pleci. O să fii de folos acolo. Mă obișnuisem cu râsul tău: "Bună dimineața Ștefane Măria ta!" Voichița se cuibărește la pieptul lui: Dacă... dacă tu vrei, suspină ea, rămân! Fie ce-o fi! Să rămân?!... Ștefan tace... Ea lovește cu pumnii în pieptul lui și strigă: Pentru Dumnezeu! Spune-mi! Spune-mi, ce să fac?! Ajută-mă! Eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]