2,188 matches
-
chipul lui ca de ceară și am înțeles că, în cazul său, suferința preferase să se exprime nu prin gesturi și vorbe, prin tăceri și lacrimi, ci doar printr-o culoare. De o anumită indiferență l-am bănuit și pe cumnatul meu, fratele Doinei, când a murit (în 1975) bunica lor paternă, „mamaie” (bunica maternă, „mămăică”, murise în 1970). Bănuială la care am renunțat, rușinat, când, peste niște ani, intrând intempestiv în camera cea mare a casei de la Snagov (ne petreceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ideea de a-mi instala „biroul” în antreul scos practic din uz (de mult se folosea aproape exclusiv intrarea din fund, prin curte - eu unul cel puțin așa apucasem). În legătură cu ușa cu pricina am fost în litigiu, mai întâi cu cumnatul meu, apoi cu cei doi fii ai săi, nepoții Dudu și Dani, care, din când în când, făcându-se că uită consemnul (sau chiar uitându-l: erau în stare!) o deschideau energic, folosind stilul smuls, deși eu doream ca ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
decât despre asta, cu cei pe care îi știam „microbiști”, firește. O anumită reținere trebuia să-mi impun, totuși, fiind vorba de... „ruși”. Meciul se jucase într-o miercuri, în „săptămâna patimilor”. Duminica următoare, de Paști, invitați la masă de cumnatul meu, am luat metroul spre Militari. Și ce să vezi? Minune mare! În timpul călătoriei, cineva a început să vorbească tocmai despre meciul de miercuri, lăudându-i - fără nici o reținere în ce-l privește - pe fotbaliștii de la Kiev. Desigur, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
alungită, galbenă, un cadavru. Ce se întâmplase în acest scurt interval în corpul lui? Ce catastrofă avusese loc? Era evident că se produsese un fel de Stalingrad biologic, că forțele vieții pierduseră bătălia decisivă. Cu nouă zile înainte de a muri, cumnatul meu era deja mort. Mort nu l-am văzut pe T. decât așa, în picioare, în dreptul ușii prin care se intra în sufrageria apartamentului lor. Când a murit de-adevăratelea eu eram deja în spital. * Ne întorceam cu mașina de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
voi duce și eu acolo, ca să încerc să „ajut”; în realitate voi deveni o povară în plus, căci, neputând suporta să văd cum moare un om tânăr, mi se va face, în două reprize, rău. Miercuri dimineață, la ora șapte, cumnatul își va da, literalmente, ultima suflare în brațele Doinei („și-a umflat obrajii, așa cum fac copiii după sau înainte de efort, a mai expirat o dată și a murit” - mi-a povestit mai târziu Doina); în acest timp, somat de un medic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
absentă și copleșitor de prezentă. * Când se întâmplă o nenorocire, mai bine rezistă, paradoxal, tocmai cei mai loviți de ea. Cei doar impresionați de ea cad, în schimb, ca muștele. Așa s-a întâmplat cu mine de pildă la moartea cumnatului meu (de am ajuns la spital). Cum a rămas în picioare atunci Doina, pe care am lăsat-o singură? Să luăm numai înmormântarea, care - după cum am reconstituit-o ulterior - s-a transformat într-un adevărat balamuc. Cât de supărat am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1958 sau 1959, deci), la masă (o masă alcătuită din mai multe mese dispuse în formă de patrulater, cu o latură lipsă: pentru a obține cât mai multe locuri scosesem toată mobila din camera respectivă), printre invitații din partea proaspătului meu cumnat se găseau și acel bărbat și acea femeie, oameni nici tineri, nici bătrâni, având, în orice caz, în urma lor o lungă experiență a conviețuirii, despre care nu știu cum aflasem (legenda lor circula se vede printre meseni ca un semn de bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acum la ham iepușoarele mele pentru tine” dar, după ce au savurat un pepene verde, dulce și gustos, i-a dus la gară. La prima ocazie de întâlnire cu frații ei, le-a istorisit dialogul, dar pentru a face haz de „cumnatul Cristache” a înlocuit cuvântul „iepușoarele „ cu cel de „iepuțele” și astfel propoziția rostită de tata suna așa : „Păi, da o să-mi pun eu acum la ham epuțele mele pentru tine”. Istețimea lui tanti Florica de a schimonosi expresiile altora, era
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
La primăria din Câșlița bunul meu prieten Nicu Radu mi-a spus că Steluța și copiii se află la familia Bielinschi, primar, aflat și el în casa fostului primar, Petre Mincioagă, deportat cu toată familia în Siberia. Stătea aici fiind cumnat cu cel aflat în suferința deportării. Acasă, alături de ai mei se afla familia Uzunov, fiindcă un descreierat de comandant de jandarmi, plutonierul major Bucșă, semănase teroare printre oameni. El ordonase, între altele, împușcarea armonistului Iașa din Câșlița fiindcă, probabil, nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce m-au îmbrățișat în grabă, fără vreo introducere, mi-au spus: Dă-ne și nouă un baton de salam, că tu primești în fiecare lună. Cu oarecare părere de rău, le-am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la dispensarul comunal, implicit a doctoriței și a întârzierii salvării au făcut ca micuțul să nu poată fi salvat. Reclamațiile lui au ajuns până la Tribunalul de la Haga, care însă nu i-a mai putut da copilul înapoi. Celălalt „revoluționar”, Andrei, cumnatul inginerului șef de la C.A.P., era un tânăr obraznic, adeseori reclamat de săteni că fură mult, motiv pentru care, dând curs reclamațiilor făcute de către vecinii „binevoitori”, l-am surprins aducând acasă, seară de seară, la terminarea lucrului, cantități mai de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
secretari de stat, generali, colonei, maiori, căpitani, ofițeri acoperiți și descoperiți, sergenți majori și minori, 11 UMuri (unități militare), "sifoane", "colectori, "raportori", "diplomați" cu și fără ghilimele, șefi și agenți de firme turistice străine, judecători, procurori, fețe bisericești, unchi, cumnate, cumnați, vecini de bloc, dame, "oameni de bine" români și "făgărășeni"... Scenografia: birouri sordide, cazărmi, locuințe conspirative, mări, oceane, avioane continentale și transcontinentale, autoturisme CD, tehnica T.O., radare, binocluri, aparatură de cifrat și descifrat și o mămăligă care explodează. Acțiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Am revenit și la salamul Victoria și la apartamentul în comun din Balta Albă. Pentru a evada din această "căsnicie locativă în trei", inițiasem o acțiune de "divorț", reușind, cu eforturi financiare proprii, dar și cu cele ale fraților, surorilor, cumnaților și cumnatelor, să încropesc avansul necesar pentru un apartament de două camere. Așa că în aprilie 1974 m-am despărțit de cei doi colocatari, eu, fără regrete, ei, cu regretul de a pierde "accesul la frigiderul și aragazul meu" și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
câteva luni, a venit și decembrie cu zăpadă imaculată, care a acoperit cenușiul orașului și cel din sufletele oamenilor. Așteptam, ca în fiecare an, cu bucurie de copil, Crăciunul. Urma să-l petrecem la Iași, împreună cu părinții, frații, surorile, cumnatele, cumnații și liotă de nepoți. Soția era deja plecată și, rămas singur, mă delectam serile cu cititul, așteptând ziua de 23 când urma să plec și eu "la ai mei". Într-una din seri, pe la opt și ceva, am fost trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mâncând pământul, preferând să rămân celibatar și să plătesc până la adânci bătrânețe taxa aferentă. Dar așa... Și la cele de mai sus, Nota respectivă îmi mai pune și "bomboana pe tortul nupțial", "băgându-i în cerneală și pe cumnata și cumnatul meu, care " Au întreținut legături cu fugarul... din Franța, cunoscut cu manifestări dușmănoase împotriva țării noastre și sprijinitor al legionarilor din grupul preotului Vasile Boldeanu...! În perioada 1969-1970, soții... au fost lucrați informativ..., acțiunea a fost închisă prin neconfirmarea materialului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
reieșind că unchiul Gheorghe a fost doar telegrafist la poliție și nu polițist, din aceia cu pistol și "organul contondent" în mână), Gheorghe, "telegrafistul", a răposat în 1947, nemaidorind să ne încurce la dosar și, după "abolirea Monarhiei", cumnata și cumnatul erau "oameni de bine"... Era ceva, zic eu, să-ți clarifici niște semne de întrebare din propria viață, apelând la expertiza supercalificată a "Cooperativei Ochiul și Timpanul"! Deci la 9.o3.78, "Cooperatorii" cu ochi albaștri precizau: Nu avem obiecții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
negativ de a pleca la post în Italia, stabilindu-se unele divergențe în familie; în noiembrie 1978 a fost semnalat cu comentarii tendențioase privind întâlnirile conducerii superioare de partid și de stat... (NB: același text de mai sus); cumnata și cumnatul au întreținut legături cu fugarul... din Franța; unchiul soției (fratele socrului), Predescu Nicolae, decedat în anul 1947, a fost polițist în Iași... Mențiuni: în decembrie 1979, cu nota adresa Nr. 00606061, Secția verificări-avizări a DSS, a prezentat Secției Cadre a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
iarnă în însorita Americă de Sud! La Otopeni pândeam, până la decolare, dacă nu vine vreun "mesager" de la MAE să mă dea jos din avion, gândind că toate NOTELE "Cooperativei" cu "comentariile" mele împotriva partidului și guvernului, cu "unchiul "polițist, cu cumnatul, cumnata și emigrația română de la Paris... au fost "la dosar" și atunci când s-a luat hotărârea de a fi trimis șef de misiune în Chile. Îmi mai aminteam de discuția cu ministrul Ștefan Andrei și îmi ziceam că poate cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
centru, nu folosea "mașina șefului de misiune", ci mergea însoțită de soția cifrorului, o persoană "cu ochi albaștri, soția unui tovarăș cu ochi de aceeași culoare"!) în luna aprilie 1981, Săvescu Alin a încercat să trimită, printr-un cetățean român, cumnatului său domiciliat în Iași suma de 100 dolari SUA. (NB: Cumnatul avea aprobare pentru o deplasare în Franța și nu avea bani suficienți pentru sejur, ca atare a apelat la "șeful de misiune", care din propriul salariu dorea să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
soția cifrorului, o persoană "cu ochi albaștri, soția unui tovarăș cu ochi de aceeași culoare"!) în luna aprilie 1981, Săvescu Alin a încercat să trimită, printr-un cetățean român, cumnatului său domiciliat în Iași suma de 100 dolari SUA. (NB: Cumnatul avea aprobare pentru o deplasare în Franța și nu avea bani suficienți pentru sejur, ca atare a apelat la "șeful de misiune", care din propriul salariu dorea să-i trimită 100 de dolari SUA zerourile sunt corecte. Nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a demisionat, îi trimiți exemplarul la "Orchestra Radio" și domnului vice la Facultatea de Istorie. S-a cam lungit lista! Câte un exemplar colegilor diplomați, pentru documentare la unii și "baterea obrazului" la alții. Mai ai? Da. Pentru frați, surori, cumnați, cumnate, nepoți, vecini... Să mă căineze sau să gândească: "Uite-al dracului! Bănuiam eu ceva!" Oprește-te omule, c-ai să ajungi la un tiraj mai ceva decât "Codul lui Da Vinci"! M-am oprit! Da' dacă-mi mai vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu două, trei zboruri în cerc, drept salut, s-a îndepărtat în zare spre Iași, iar sătenii au căscat gura ca și la tren, duminica și-n zile de sărbătoare, uitându
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu două, trei zboruri în cerc, drept salut, s-a îndepărtat în zare spre Iași, iar sătenii au căscat gura ca și la tren, duminica și-n zile de sărbătoare, uitându
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
că cele mai importante problemele erau cele legate de viitorul țării, descoperindu- și vocația politică. A intrat În politică destul de timpuriu, În 1865 ocupând prima sa funcție, aceea de auditor la Consiliul de Stat, fiind numit de Cuza la propunerea cumnatului său, Theodor Rosetti. A luat parte la lovitura de stat de la 11 februarie 1866, aflându-se În curtea palatului domnesc Împreună cu ceilalți conspiratori. Nu a făcut-o din motive personale, deoarece nu avea ce-i reproșa domnului Unirii, ci din
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
redactor-șef la "Matin", foarte agitat, învîrtindu-se precum călușeii de lemn de la iarmaroc, și murmurînd din cînd în cînd: Ce va trebui oare să le spun?" Încadrat de aprozi cu lanțul lor de aur la gît167, conduși de șeful lor, cumnatul președintelui Poincaré, a trebuit să traversez marea galerie de pe marginea sălii de ședințe, printre grupurile de senatori zgomotoși și surescitați, care fără a ține cont de calitatea mea de martor îmi aminteau de relațiile noastre obișnuite, în sensul pasiunii lor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]