3,441 matches
-
studiilor Catullo (1943) sau La Poésie latine. Étude des structures phonétiques (1960), ca și al valoroaselor instrumente de lucru Bibliografia clasică în România (1928-1939) (1943, în colaborare) și Bibliographie de la littérature latine (1943), el se adresează mai cu seamă specialiștilor, cunoscătorilor Antichității. În schimb, în calitate de director al publicațiilor „Favonius” și „Revista clasică” sau de fondator al Institutului Român de Studii Latine, ca autor de manuale, traducător din lirica și teatrul latin sau ca autor al volumelor de eseuri Milliarium (I-II
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
străinătate. Frecventează din octombrie 1890 cursuri la École Pratique des Hautes Études din Paris și începe documentarea, în biblioteci și arhive, pentru lucrarea de diplomă. Concomitent depune eforturi pentru învățarea cât mai multor limbi străine. Specialist în greacă și latină, cunoscător al francezei, italianei, spaniolei, în bună măsură și al germanei, se străduiește să-și perfecționeze engleza și se inițiază în daneză, olandeză, suedeză, norvegiană. Colaborează la Encyclopédie française și începe a semna în publicații străine de specialitate („Revue historique” ș.a.
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și la organizarea activității redacționale de la ,,Curentul”, unde va semna aproape zilnic reportaje politice. Contribuie astfel, secondând alți ziariști și scriitori importanți - Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Romulus Dianu, Ion Vinea - la impunerea cotidianului în atenția opiniei publice. Ca un cunoscător din interior al fenomenului teatral, R. semnează cronici corecte, echidistante și pline de vervă în cele mai multe publicații la care a colaborat. SCRIERI: Amedeu Stânjenel (în colaborare cu Nicolae Vlădoianu), București, 1925; Eroii muncii: Taylor - Ford - Bata - Edison - Nobel, București, 1930
RODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
și de la începutul secolului al XX-lea, lui Lucian Blaga, care dă și una dintre cele mai strălucite tălmăciri din Faust. Istoricul literar stabilește paralelisme, efectuează analize comparate ale versiunilor românești, urmărește bibliografia până în periodice și înregistrează receptarea critică. Profund cunoscător al literaturilor din spațiul germanic, R. s-a afirmat, începând cu deceniul al șaptelea, ca excelent traducător al unor opere de mare dificultate stilistică, aparținând îndeosebi prozatorilor din secolul al XX-lea: Alfred Döblin (Berlin Alexanderplatz), Hermann Hesse (Jocul cu
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
scris și un număr mare de cărți pentru copii, cele mai reușite fiind versurile și povestirile din O sută de ochi (1974), Câte sunt pe lumea asta (1979) și Pădure, verde pădure (1982), în care R. se arată un bun cunoscător al universului infantil, mereu deschis spre inițiere. A semnat și câteva povestiri științifico-fantastice, ca într-o culegere din 1968, intitulată Fantastic! Aventurile unui băiat pe Terra Ignota. SCRIERI: Bună dimineața!, Chișinău, 1952; Nuvele, Chișinău, 1954; Din câte ochii văd, Chișinău
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
Deutsche Zeitung”, „Lettre internaționale” ș.a.). Este coeditor și traducător, alături de Mihai Isbășescu, al unei antologii în limba germană din lirica română contemporană (Eine Welt wird geboren, 1974). Prima carte tradusă singur, Eleșteul (1976), aparține prozatorului german din România Arnold Hauser. Cunoscător al culturii de expresie germană, S. s-a implicat în acțiunea de familiarizare a cititorului român cu ideile, literaturile și personalitățile acestui spațiu spiritual. A prefațat opere de Conrad Ferdinand Meyer ori Franz Kafka, a redactat articole dedicate multor scriitori
SAHIGHIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
tristă poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet ș.a.), Arturo Pérez-Reverte (Tabloul flamand), Javier Marías (Românul Oxfordului) și Juan Marsé (Ultimele seri cu Teresa) ori eseuri de Jorge Luis Borges și Luis Cernuda, impunându-se în elită cunoscătorilor și promotorilor literaturii universale. A tradus (uneori în colaborare) scrieri literare ale unor români stabiliți în spații hispanice (Alină Diaconu, Vintilă Horia) sau din opera științifică a lui Alexandru Ciorănescu (Principii de literatură comparată, Dicționarul etimologic al limbii române). Ediții
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
tot în folclorul românesc de pe Valea Timocului, este urmată de Coroană munților (1983), concepută în același fel și conținând povestiri, basme, snoave populare ce au ca sursă folclorul maramureșean, timocean și aromân-macedonean, repovestite în limbajul și stilul folcloric oral. Bun cunoscător al istoriei românilor din sudul Dunării, luptător pentru identitatea culturală a acestora și a celor din alte părți ale Europei, S.-Ț. a publicat câteva cărți referitoare la aceste aspecte: Istoria românilor timoceni (Dacia Aureliană) (1944), Tragedia românilor de peste hotare
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
pentru care există foarte puțin precedente. Istoricul Anthony Smith scria: În epocile anterioare nu se punea problema mobilizării oamenilor pentru a lua parte la politica centrală, nici a necesității pentru bărbați, ca să nu mai vorbim despre femei, de a deveni cunoscători În politică și cetățeni activi. Drept consecință, nu a existat nici un interes În a furniza infrastructura și instituțiile, care să slujească nevoile și interesele cetățenilor 27. După ce euforia declarației de suveranitate s-a mai temperat, francezii au adoptat o definiție
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
licența în 1929. Între 1930 și 1942 este membru al Baroului Ilfov, ulterior funcționând în calitate de consilier juridic la Uzinele Siderurgice din Reșița, până la pensionare. L. își va dedica însă întreaga viață studiului științelor „tradiționale”, devenind unul dintre cei mai subtili cunoscători și hermeneuți ai fenomenului. Și-a început cariera scriitoricească în anii ’30, când după contactul hotărâtor cu opera lui René Guénon începe să publice în revistele vremii studii de prezentare și popularizare a ezoterismului. Tot acum (1935 și 1936) face
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
în 1812 cu familia la Chișinău. S. învață la Iași (probabil la Academia Domnească) și ocupă unele slujbe în cancelaria vistieriei Moldovei, apoi este funcționar în administrația rusească a Basarabiei, cavaler, din 1826, al ordinului „Sf. Ana”. Era un bun cunoscător al limbilor franceză, rusă și greacă, cu lecturi din clasici și romantici. L-a întâlnit în 1821 pe Pușkin, exilat o vreme la Chișinău. P. Svinin, unul din apropiații poetului rus V. A. Jukovski, i-a fost sfătuitor. Era prieten
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
documentate din câte s-au scris, alături de paginile lui Ioan Slavici. Informații prețioase, fapte și amănunte referitoare la felul de a fi al lui Eminescu, expresii și lecturi preferate - toate participă la conturarea unei imagini verosimile a personalității eminesciene. Bun cunoscător al limbii germane, Ș. a tradus, fără talent însă, poezii de Heinrich Heine, Emanuel Geibel, precum și scurte povestiri de K. E. Franzos și Carmen Sylva. SCRIERI: Originea câmpulungeană a lui Gavriil, mitropolitul Kievului, București, 1901; Eudoxiu Hurmuzachi, Cernăuți, 1913; Amintiri
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
cercuri de literați, în general păgîni, dar interesați de creștinism; se cultiva nu doar retorica, ci și filozofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de figuri ilustre, și însuși episcopul cetății, Ambrozie, om de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgîne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra adversarilor de la curte și ridicarea sa progresivă pînă la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. La sfîrșitul anului 390 și începutul lui 391 el se găsea la Hippona, unde se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un bătrîn de origine greacă, slab cunoscător al limbii latine: el nu putea să predice așadar cu succes și era incapabil să-i combată pe donatiști. Valeriu s-a gîndit să profite de faptul că Augustin se găsea la Hippona, unde era cu siguranță cunoscut pentru asceza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
da cîteva exemple în această privință - poate că de fapt fenomenul politic autohton e cel care include bizareriile ca pe un subfenomen normal. Ceea ce ieri sau alaltăieri părea de neconceput se întîmplă azi cu un firesc de-a dreptul năucitor. Cunoscătorii, adică cei pentru care bizareriile se produc discret, înainte ca ele să aibă loc public, au explicații simple, care pot părea cinice, dacă sînt date înainte de vreme. Semnificativ din acest punct de vedere este ceea ce s-a întîmplat cu partidul
Zona crepusculară a politicii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17169_a_18494]
-
trebuie să fie o interlocuțiune a două minți” (Stroe apud Cornel Hăvârneanu, Crina Duță, Agresivitatea În școală, pg. 62). Profesorul trebuie să fie permanent preocupat de crearea de situații propice dezvoltării personalității elevilor, să fie un bun manager, un fin cunoscător al ființei umane, al copilului. Fiecare copil trebuie tratat ca o individualitate, diferit de ceilalți, unic, de aceea și intervențiile din partea profesorului trebuie să fie conforme cu aceste particularități. Profesorul Înzestrat cu aceste calități, la care s-ar adăuga spiritul
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
Național de Artă, unul dintre cele mai importante evenimente ale acestui sezon, așază personalitatea artistică a lui Peter Jacobi în limitele unui continuu paradox și în spațiul unei incontestabile performanțe. Sculptor prin formație și printr-un îndelungat exercițiu, adică un cunoscător profund al materiei brute și al formei lipsite de ambiguități, el își dublează permanent orizontul tridimensionalului cu reveria incontinentă din universul imponderabil al fotografiei. De fapt, personalitatea reală a lui Peter Jacobi se definește exact doar la intersecția obiectului cu
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
Paris, unde în 1952 se joacă și La Leçon, iar în 1953 îi sunt reprezentate șapte piese într-un act. Mărturii cu atât mai semnificative cu cât de partea lui I. s-au aflat și câțiva dramaturgi reputați, foarte buni cunoscători ai exigențelor construcției dramatice. Jean Anouilh - care își câștigase celebritatea cu mai bine de un deceniu în urmă - avea să spună despre colegul său de generație că „e superior lui Strindberg”, folosind termenul „clasic” pentru a defini Les Chaises, drama
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
teme politice (îndeosebi în chestiunea angajamentului României alături de Antantă, opțiune dezastruoasă în ochii săi), K., partizan al Puterilor Centrale, își lansează argumentele și într-o broșurică, Rusia în fața cugetărei românești (1915). O vervă corozivă degajă șarjele lui de pamfletar. Bun cunoscător al literaturii franceze, el se oprește cu un prilej sau altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
doctor în filologie al Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1998). Din 1996 este vicepreședinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, iar din 1997, redactor-șef al revistei „Bucovina literară”. Cea dintâi carte, Poezia de la „Gândirea”, îi apare în 1997. D., bun cunoscător al vieții culturale, literare și politice din Bucovina interbelică, elaborează două remarcabile cărți în domeniu: Mircea Streinul. Viața și opera (1998) și Mișcarea „Iconar”. Literatură și politică în Bucovina anilor ’30 (1999). Acuzată în anii comunismului de iraționalism, spiritualism și
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
vădită în beletristică, își spune cuvântul și la nivelul prestației critice. S. valorifică avizat nu numai patrimoniul strict al teoriei și istoriei literare, ci și pe cel al filosofiei, culturologiei și al altor discipline umaniste, fiind, de pildă, un bun cunoscător al chestiunilor teologice și religioase. În Textualism, postmodernism, apocaliptic criticul își chintesențiază activitatea de cronicar, regrupând texte care se articulează într-o amplă panoramă a producției literare din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Sunt antologate aici cronici, studii
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (din 1984), acordându-i-se în cadrul acesteia Premiul „Arcadia” (1998), Premiul „Sară și Hâim Ianculovici” (1999) și Premiul „Acmeor” (2001) pentru versiunile sale din opera poeților persani Omar Khayyam, Saadi și Djalal ud-Din Rumi. Autodidact, cunoscător al unor limbi vechi, „pasionat al unei iubiri intelectuale absolut gratuite”, „mistuit de o benefică monomanie” (Mircea Anghelescu), S. și-a legat numele de restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
ar viza, între alții, pe Victorin și Commodian? Este posibil, deoarece Lactanțiu vorbește de Nero ca de un „persecutor” (al creștinilor, evident). În acest caz, am avea de‑a face cu un atac virulent din partea unui creștin „cultivat”, un bun cunoscător al culturii păgâne, împotriva coreligionarilor săi „inculți”, ca Victorin și Commodian. În realitate, ne aflăm în fața a două poziții eshatologice complet diferite: una, strict politică, cea a lui Lactanțiu, iar cealaltă, teologică și politică, susținută de Victorin și de Commodian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să evadeze în spațiul oniric în încercarea lor zadarnică de a-și alunga singurătatea. Cu o operă textualistă în spiritul, nu doar în litera sa, Ș. se dovedește a fi unul dintre cei mai interesanți autori ai generației ’80. Bun cunoscător al literaturilor de expresie engleză, a tradus texte de factură diferită, de la romane polițiste la SF, precum și scriitori contemporani (Malcolm Lowry, William Trevor, Charles Bukowski) care se remarcă prin scriitura lor dificilă, dispusă pe mai multe paliere stilistice și narative
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
inițiativă al Fundației pentru Promovarea Ideilor Artei Generative „Lumi Diverse”, constituit la Timișoara în 2001. Cu un destin mai puțin obișnuit, S. oferă cazul unui excelent poet puțin cunoscut de contemporani, prețuit și susținut de un cerc relativ restrâns de „cunoscători”, în fine, recunoscut tardiv în dimensiunile aportului său la întregirea tabloului poeziei românești contemporane. Situația poate fi explicată prin împrejurări ținând de temperamentul și de caracterul lui S. - un om retractil, însingurat, izolat geograficește într-un oraș de provincie, dar
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]