2,938 matches
-
da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l „coborî” În poezie. Femeia rămîne În zona de sus a firii, ca În poezia trubadurilor („au dessous de toute pensée”) Într-o indeterminare consternantă: „Singură ești numai una, care ai luat cununa darurilor de la fire mai pă sus dă omenire!” Vede, oare, Alecu Văcărescu În Lucsandra sau Elenco un simbol de ordin religios, inaccesibil, neîntrupat? Fostul mare clucer nu-i departe de această confuzie. Sau nu-i rămîne necunoscută nici această convenție
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ulii, și bulinele, și corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea printre arbori s-aprind ca roși jaratici. Ei zboară pretutindeni alăture-mpreună, Formîndu-i pe sub nouri cu zborul o cunună, Un larg cortegi funebru ce lasă unde trece De albe oseminte o cladă tristă, rece!” Citind aceste versuri, un fapt se observă: poezia, ieșind de sub regimul solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
formule lirice este preocupat de definiția feminității, socotind că forma ei ideală este aceea ce unește spiritul (duhul) cu grația. El oferă mai multe combinații, din nici una nu lipsesc Însă nurii: „Tu numai supt cer ești una, Care ai luat cununa De duh, de grai, de blîndeță, De nuri și de frumuseță”... sau: ... „duhul, nurii și vorba cea drăgălașă”... sau: „Avînd cu desăvîrșit Darul cel mai iscusit Nurii uniți cu sîmțîre”... Femeia să fie, dar, nurlie, Înaltă la fire, să aibă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chimitire Spre vecinică pomenire. El slăvește În viață Un adevăr cu dulceață, Și o dreptate cinstește, Aceasta Îl mulțămește. La neam, l-averi nu să-nchină (Lumea de pilde e plină), La el săracul e una Cu cel ce poartă cununa, Înțeleptul și nebunul La el amîndoi sînt unul. MÎndru deloc nu se ține, Petrece cu fiecine, Pe nimeni cu osibește...” Poemul se termină printr-o juxtapunere de proverbe despre iubire și moravurile ei. Iată cîteva: „Unde c dragoste multă e
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aici era Afară. Gavriel lasă găndurile să i se alăture independent de el. Se lăsă într-o piruetă ce descrisă cercuri albe pănă cănd reuși să se scufunde în cerneala rece a norului său preferat. Imediat își prinse într-o cunună măinile înrămăndu-și chipul visător și pistruiat de atăta dorință și invidie către Pămănt. Se simți uriaș, cuceritor și totuși mic și umil, această pleoapă albastră veșnic închisă care credea în iluzia a cătorva ore de lumină, nu știa că tot
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
o păstra ascunsă într-un colț, sub ramurile joase ale unui gutui. O deschise și scoase un colac de sârmă subțire, tăie o bucată mai lungă, o împleti și o adună într-un cerc, făcând din ea un fel de cunună. Alese niște cuie mărișoare, le înfipse în ochiurile împletiturii și strânse bine, ca să păstreze puterea de a înțepa toate deodată. Apoi luă în spinare scara lungă, folosită la ștersul pânzelor de păianjen de la încheieturile zidurilor, și se apropie de statuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încercuită cu o placă de fier bătut. Porțile se deschiseră singure, de parcă cineva le-ar fi tras dinăuntru. Curtea era ca totdeauna și totuși nu era. Soarele, ajuns până aproape de creneluri, așezase un nimb de lumină pe creștetul cava lerului. Cununa de sârmă, împunsă de cuie, arăta ca o coroană și nu ți-ai fi dat seama, dacă n-ai fi privit cu băgare de seamă, că era, de fapt, o împletitură de speriat corbii. Petrache se apropie și avu pornirea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și spațiul se bifurcaseră și fiecare alesese o altă cale. Lipsit de călărețul de bronz, atriul părea acum mai larg. Lecuiți de crengile uscate, gutuii se pregăteau să înflorească. Lespezile străluceau, ca după maslu. Abia atunci văzu, la doi pași, cununa din care ieșeau cuiele, ca niște spini. Se simțea plin de bunătate, dar și de tristețe în lumea cea nouă. Totul în jur părea bine orânduit și în așteptare, încât nu găsi nicio tainiță unde să ascundă împletitura de sârmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ostenit. Își strânse veșmintele pe trup, vântul sufla prin ele de parcă ar fi fost zdrențuite. Se ghemui la rădăcina zidului și adormi. Poate că visă și visul îl nedumerea, căci capul i se înclină într-o parte și, tot așa, cununa de spini, ca un cuvânt rostit doar pe jumătate. Iacob, fiul lui Zevedei „Lumina este cea care face diferența. A fi liber se asociază cu un anumit fel de lumină. Cu totul altfel este cea care se arată întemnițatului. Lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
footnote>. Vederea luminii dumnezeiești în viața viitoare Experierea luminii dumnezeiești în această viață este o pârgă, o arvună și o pregustare a bunătăților din Împărăția luminii și a iubirii lui Dumnezeu: Și aceia care cred că Te au pe Tine, Cununa întregii lumi și zic că nu te văd, că nu petrec în lumină, că nu sunt luminați, că nu Te văd neîncetat pe Tine, Mântuitorule, să învețe că n-ai strălucit în gândul lor, nici nu Te-ai sălășluit în
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
poate să-și controleze sentimentele și acțiunile? Ce reprezintă omul pentru om? Ce reprezintă demnitatea de a fi om? Cu toate ca nu știu mai nimic despre filosofie,am încercat să dau un răspuns acestor întrebări din limitatele mele cunoștințe. Omul este cununa creației divine, este ființa superioară aici, pe Pămănt, care se află într-o permanentă 104 Colegiul Național Ecaterina Teodoroiu - Tărgu Jiu legătură cu puterea supremă, Dumnezeu... Însă, ajungănd să fie mai preocupat de partea materială, omul nu mai acordă atenția
Demintatea umană. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Irina Georgiana Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2294]
-
-i același lucru a primi să suferi un prăpăd ca acesta și pierderea vieții, și să nu pieri, cu a suferi aceeași pedeapsă pentru o faptă mai mică. Nu numai cei care au fost uciși și-au pus pe frunte cununa de mucenic, ci și cei care erau pregătiți, care erau gata să facă aceasta”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către cei ce s-au poticnit în fața împrejurărilor vitrege ale vieții și din pricina prigonirii și tulburării poporului, 19, în
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
tăindu-mi limba, faci cu neputință mărturisirea laudei. Destul L-am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt; de acum încolo să-L lăudăm prin suferință<footnote Din cuvintele unuia dintre cei șapte fii ai preotului Eleazar, ce au primit cununa muceniciei - n.n.; cf. Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 50, Traducerea opurilor a fost realizată de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga și Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Împărat. Dar ei disprețuiau întreaga lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințați, este prietenul nostru, că
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Să nu-mi invidiați cumva fericita mea nădejde! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât îmi veți prilejui o răsplată mai mare! Am o înțelegere cu Stăpânul: în locul rănilor de pe trup, îmi va înflori la înviere haină luminoasă; în locul necinstirii, cununile; în locul închisorii, raiul; în locul osândirii cu făcătorii de rele, traiul cu îngerii. Semănați mult în trupul meu, ca să secer de mai multe ori pe atâta!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVIII-a, V, traducere, introducere
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fap. 7, 55-58); în loc de pietre, număra răsplățile și cununile”<footnote Idem, Cuvânt la Sfinții Mucenici, I, în vol. cit., p. 450. footnote>. Așa au dat mărturie grăitoare și cei patruzeci de mucenici care se încurajau unul pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
trecut. După serviciul funebru la Mitropolie, o mulțime nenumărată de popor cu arhierei în frunte s-au pus în mișcare spre piața Beilicului, trecând în procesie prin stradele de căpetenie ale orașului. Ajunsă în piață, în mijlocul căreia se înălța în cunună de laur bustul de marmură al martirului, clericii începură cu citirea acelor molcome și tânguioase versete bisericești, scrise în dulcea limbă a trecutului, pline de sfințenie și pace sufletească, prin care se cere de la stăpânul lumii repaosul de veci, vecinica
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în capul listei de subscripție. Totodată d. ministru al instrucției au îngrijit ca în țintirimul din satul Bolintin să se așeze pe mormântul poetului liric Dimitrie Bolintineanu o piatră de marmură c-un basrelief, reprezentând o mână ce depune o cunună de lauri. [11 martie 1877] ["ÎN 7/19 MART PROTOCOLUL... "] În 7/19 mart protocolul s-a redijat în mod definitiv și s-a semnat de ambasadorii acreditați ai marilor puteri. Diplomația consideră protocolul din Londra ca un protocol final
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
auditori la Facultatea teologică din Blaș Proiect de program pentru serbarea națională la mormântul lui Ștefan cel Mare, la 15 (27) august 1870. 1. Îndată după leturghie în ziua Sântei Marii se va decora mormântul lui Ștefan cel Mare cu cununi de flori și cu lauri și se vor arangia în simetrie cel puțin 70 făclii tricolore. 2. La prânz, în trapeza mănăstirei, va ținea președintele comitetului arangiator o cuvântare amăsurată locului și scopului și va invita pe oaspeți la ceremonia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se va începe ceremonia și adică: a) Se va depune prezentul învălit pe o masă înaintea bisericei. b) Într-un semicerc îndărătul mesei se vor pune membrii comitetului în gală, având fiecare tricolorul național și ținând în mână câte - o cunună de flori și câte - o făclie. Toți ceilalți tineri vor coprinde loc în dreapta și în stânga mesei iar publicul va ocupa locul dinaintea și îndărătul mesei. c) Trei preoți în ornate vor împlini actul sînțirei. d) Trei salve vor anunța finirea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sau a se pomeni nu se cuvine. 6) Alții cinstesc pre un idol anume Cupál. pre carele îl numea al rodurilor pământului, căruia la pârga secerișului la o zi a lor însemnată îi aducea jertfă, adunîndu-se bărbați și muieri, împletind cununi de buruieni, de-și punea în cap și se încingea cu ele. Unii din bărbați se îmbrăca în haine muierești, ca, putând ei juca mai răsfățat decât muierile, să poată îndemna pre privitori la toată pohta spurcată... Așa, jucând și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Așa, jucând și sărind, adeseaori striga Cupál! Cupál! Această urâtă închipuire și până acum se ține aicea în țara noastră pre la unele orașe și sate, de se îmbracă bărbații în haine muierești și se numesc Cuci sau Căluceni, făcîndu-se cununi de buruiene: anume de pelin; iar cei ce nu joacă, pelin tot își pun înbrîu. Alții iarăși fac altă izvodire drăcească. La vreme de secetă un om cu pielea goală, inșirînd buruieni verzi pe ață, se-nfășură de sus până
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
iar cei ce nu joacă, pelin tot își pun înbrîu. Alții iarăși fac altă izvodire drăcească. La vreme de secetă un om cu pielea goală, inșirînd buruieni verzi pe ață, se-nfășură de sus până jos și pe cap pune cunună, jucând pre la case, aruncă toți cu apă într-însul, inchipuind cumcă și de la dânsul apă cer, adecă ploaie. Prostimea se înșală la acestea două cumcă ar lua vindecări de toate neputințele sale prin călcarea Cucilor, iară Păpăluga c-ar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
femeii trebuia să fie pe măsura calităților dezvăluite până acum: „vorba mângâioasă”, „dreapta judecată”, „măiastră-n elocință”660. Frumusețea nu uită niciodată să fie dublată de inteligență: „și mai avea, spun sus și tare,/ O minte a-tot cuprinzătoare”661. Cununa însușirilor este reprezentată de un spirit al dreptății („Era nsetată de dreptate,/ Nicicând făcând vreo strâmbătate”662), de o bunătate nemărginită, de o modestie și o cumpătare demne de o adevărată sfântă. Întruchipare a binelui, personajul feminin nu poate accepta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind pașii condamnatului, izbăvind de orice învinuire sau pedeapsă: „Amor, ducând de mână o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]