3,589 matches
-
mine, ăștia rătăciți într-un buzunar de la rucsac, o mie de franci, două cearșafuri de cinci sute și celebra sută de dolari, ascunsă în curea, pentru momente de maximă criză. Ciudat e că nu mai umblasem la fermoarul secret din curea de dinainte de plecarea mea din Franța. Mai avearn o carte de credit, pe care mai erau câteva mii de franci, dar foarte curând aveam să aflu că expirase. Vero avea doar cele patru sute de franci strecurați de Bea înainte de plecare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
22. Avram a răspuns împăratului Sodomei: Ridic mîna spre Domnul Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pămîntului, 23. și jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de ață, nici măcar o curea de încălțăminte, ca să nu zici: "Am îmbogățit pe Avram." Nimic pentru mine! 24. afară de ce au mîncat flăcăii, și partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eșcol și Mamre: ei pot să-și ia partea lor!" $15 1. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
două, după miezul nopții, iar eu trebuia să fiu acasă la ora 11.30, așa stabilise babacu’. Brusc, mi-am mai revenit puțin din beție, m-am aruncat într-un taxi și când am ajuns acasă taicămeu mă aștepta cu cureaua pregătită. Fără să accepte explicații sau scuze, mi-a făcut curu vânăt, încât nici acum nu pot sta pe ambele buci. Așteptam ca mama să-mi sară în ajutor, dar n-a făcut-o. Am reprodus, cu mici aproximații, modul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
puterii e un fel de drog, Periculos și netratabil de toxicolog. Contaminații doresc puterea să păstreze Și, cu orice preț, s-o permanentizeze. Buget Pentru nimeni nu mai e o noutate, Că avem un nou buget de austeritate. Dar, „strângerea curelei” este pentru vulg, Nu și pentru cei care se lăfăie-n belșug. Cu ce ne-am ales? Sărăcia și corupția se generalizează, Munca și cinstea nu mai valorează, Lumea interlopă crește în exces, Încât te întrebi: cu ce ne-am
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ras și în toată lumea să curgă numai clăbuc. Ce știți voi ? Stelele sânt stropi de șampon săriți când vă spăl pe cap. / Nenorociților !/ Zorile sânt briciul meu, și ele n-ar luci la fel / dacă nu le-aș ascuți de cureaua plină de găuri negre/ a timpului. / ... / Gică fie numele meu / și fie mâinile mele acelea care bărbieresc lumina de pe obrazul lui Dumnezeu / și fie foarfecele mele acelea care retează aripile îngerilor / așezați câte șase în scaunele mele. / Sânt cel mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
despărți. Așezat cu picioarele sub el, alt scrib scria cu grijă numele robilor și vârstele lor pe un sul de papirus, luîndu-le de pe cioburi. Robii vorbeau între ei, însă cu glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau zgomot. Acum, lui Auta nu i se mai îngăduise să stea printre robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu adevărat nătărău. Du-te în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau sub poverile grele și alergau pe scândurile piezișe care legau țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin văzduh, soldații zăngăneau din arme, strigau căpitanii, corăbierii cântau pe fiecare punte sau înjurau pe sclavi, sclavii gemeau sub poveri, în timp ce dinspre deșert se zărea năvălind seara liliachie. Atlanții erau gata de drum. Țara Ta Kemet îi privea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ura omului smuls poate de lângă nevastă și copii tocmai în luna semănăturilor. Zâmbi vinovat. Sclavul tăcu și scuipă în mare, fără să-și ia în seamă spinarea însîngerată, pândită de o nouă primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea de furie, și acum porni să facă ocolul punții, ca să biciuiască și pe ceilalți vâslași, spre a le aduce aminte că sunt robii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altul ca pe un pai. Acum vântul ridica înalte valuri albe din marea care se făcuse neagră. Începu o ploaie, parcă Zeul Cerului s-ar fi mâniat pe Zeul Apelor și l-ar fi bătut cu zeci de mii de curele ude. Celelalte corăbii atlante nu se mai zăreau, nici cele din față, nici cele dindărăt. Oamenii se apucau de ce puteau, ca să nu-i măture valurile de pe punte. Era ziuă, dar era aproape întuneric. Iahuben simți un gol în stomac și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei, încă unul și Auta intrară pe o ușiță îngustă și se așezară pe scaunele care se desfăceau din podea, până atunci nevăzute. Al patrulea străin și femeia rămâneau în turn. Când se așezară, legîndu-și pieptul și picioarele cu anumite curele pe care le avea fiecare scaun, Auta auzi un horcăit ușor și simți cum tremură totul. Apoi, zvâcnind pe neașteptate, această luntre mică a văzduhului sări de pe pământ și în scurtă vreme călătorul pământean înmărmurit văzu prin lunga fereastra din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de basm, sau Ta Nuter din istorisirile oamenilor rome, Auta întrebă cu voce tremurătoare: - Cum zburăm? Văd că aripile nu se mișcă de loc. - Uită-te în spate, zise străinul cel mai vârstnic; și întorcîndu-și capul cât îi îngădui strânsoarea curelelor de pe piept, rostul cărora l-a înțeles bine când se urcau și trupul său năzuia să cadă de pe scaun, Auta zări printr-o fereastră rotundă din capătul luntrii un smoc de văpaie albă care țâșnea îndărăt. Se uită lung, însă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un scaun, apoi când văzu că unul din străini (cîrmaciul) se duce în față și începe să miște anumite mânere, bănui ceva și se mută pe scaunul de lângă el. Auta amuți de mirare văzîndu-l atât de liniștit, lăsîndu-se legat în curele fără a crâcni (de fapt, Tefnaht se lăsă legat văzând că asta se întîmplă și cu toți ceilalți) și urmărind mâinile cârmaciului cu cea mai desăvârșită luare aminte. Sclavul se gândi apoi că mirarea sa era fără rost, și pesemne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iar unele stele sunt într-adevăr departe de pământul vostru și lumina de la ele până la voi ajunge în sute de mii de ani. Auta nu te-a mințit! Uluit, Tefnaht uită de cârmaci și se întoarse repede, cât îi îngăduiră curelele, spre străinul din spatele Iui. Apoi întoarse capul spre Auta și-l fulgeră din ochi. Scrâșni și spuse printre dinți: - Ai călcat porunca, șarpe! Înspăimântat, Auta se întoarse spre străinul vârstnic și-i spuse în limba adusă din cer, în vreme ce Tefnaht
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în care a fost ucis câinele. Și fulgerător mintea i se lumină: oare nu erau aceștia zeii despre care se tot vorbea în mulțime că ar fi coborât din cer într-un turn de foc? Iar când Auta îi prinse curelele pe piept și pe șolduri, Iahuben îl privi neputincios și trist. Abia izbuti să-l întrebe: - Voi mă duceți la moarte? Luntrea începu să tremure, înainte de a țâșni în văzduh. - Nu la moarte, Iahuben! îi spuse Auta cu voce caldă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben îi răspunse că se găsesc la depărtare mică de întîia. Îngândurat, Auta începu să așeze armele din luntre, pe care Iahuben le-a pus cum se nimerise. După aceea se așeză pe scaunul lui de lângă cârmaci și-și prinse curelele. Intrară și ceilalți. Iahuben nu se mai temea de zbor; dimpotrivă, era chiar mândru că zboară prin văzduhuri laolaltă cu zeii. Luntrea zvâcni de la pământ și pluti lin. Iahuben, care privea jos, deodată strigă: - Auta, roagă-i pe zei să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apoi îi porunci soldatului să se înarmeze și să păzească maldărele de arme până la întoarcerea lui, ceea ce soldatul făcu bucuros, mulțumit că scăpase cu atâta. Iar sutașul intră mândru în luntre, se așeză pe scaunul său și își prinse singur curelele, ca și când ar fi fost călător prin văzduh de când s-a născut. Luntrea se înălță în aer, îndreptîndu-se de astă dată spre Muntele de Foc. Trecu peste podișul de lângă munte, unde mii de robi munceau la tăiatul pietrei. Unii erau pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcută a celei mari, și intrară toți șase, desfăcîndu-și jilțurile și, după cum se cerea, culcîndu-se pe ele, întinse de tot, cu picioarele în sus. Jilțurile îi cuprindeau strâns, desfăcute cu totul ca niște paturi, și fiecare își strânse trupul în curele puternice. Apoi luntrea începu să se ridice pe cele două picioare ale ei care se lungiră până o așezară drept, cum stătuse în lanul de grâu. Cu un zumzet ușor, picioarele intrară înăuntru. Auta simțea că îi vine sângele în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cap spre picioare, și peste câteva clipe auzi un foșnet slab și câteva ușoare țăcănituri: jilțurile se strângeau, îndemnînd și trupurile de pe ele să se îndoaie. Acum șederea era plăcută. Dar iată că Hor cel dintâi începu să-și desfacă curelele. Auta se uită la el mirat. Hor îi spuse rîzînd: - Am ajuns. Auta își desfăcu nehotărât curelele de pe trup, apoi se întinse puțin ca să și-l dezmorțească. După aceea se duse cu ceilalți, spre ușă. Înăuntru era lumină, iar în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
strângeau, îndemnînd și trupurile de pe ele să se îndoaie. Acum șederea era plăcută. Dar iată că Hor cel dintâi începu să-și desfacă curelele. Auta se uită la el mirat. Hor îi spuse rîzînd: - Am ajuns. Auta își desfăcu nehotărât curelele de pe trup, apoi se întinse puțin ca să și-l dezmorțească. După aceea se duse cu ceilalți, spre ușă. Înăuntru era lumină, iar în ușă îl întîmpină cerul înstelat. - Unde suntem? întrebă Auta cu uimire. - Tot tu mă întrebi! râse cârmaciul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi se năpustiră înainte. Auta începu să se frământe. - Coborîți-mă! strigă el. Eu trebuie să fiu acuma cu ei. Străinii însă tăceau. - Vreau să ies de-aici, vreau să mă duc la ei! strigă Auta iarăși, începînd să-și desfacă curelele. Atunci Hor îi spuse blînd: - Știi bine că nu numai tu n-ai să câștigi nimic ducîndu-te printre ei, dar, mai ales, nu vor câștiga ei nimic. Dacă te vor ucide atlanții, și să fii încredințat că te vor ucide
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se agăță de umărul lui Auta. Bărbatul o privi, îndoit. Stătea în cumpănă. Apoi porni cu pași rari spre luntre, murmurînd: - Totuși uneori folosește. Voi n-aveți de unde să știți. Când se așezară în jilțuri și începură să-și încheie curelele, Auta își întrebă iubita: - Nici nu mi-ai spus, Nefert, dacă nu ți-e frică să vii sus. Nefert îl privi cu ochii mari și începu să plângă din nou. Nu se putea ști dacă-și dă seama unde pleacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în gând, nici scriind socotelile. Aveau niște cutii cu minte aproape omenească, ce lucrau în locul lor. Puțin mai târziu luntrea nu se mai roti în jurul ei. Apoi Hor le ceru să se culce pe jilțurile întinse și să-și lege curelele peste trup. - Coborîm? întrebă Auta plin de bucurie. Dar întrebarea și-o pusese mai mult sieși. După un ceas, luntrea se întoarse cu botul în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai lin. Toți așteptau liniștiți și tăcuți, cu globurile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din lemn păsări sau elefanți, ca să poată avea marfă de schimb în piețele din Ta Kemet. - Altădată făceam zei din lut, numai că zeii nu trebuia să semene!... Nu sunt bun de nimic! murmură Auta. În timp ce își prindeau toți patru curelele scaunelor în jurul trupului, cârmaciul zise aspru, fără măcar să zâmbească, lucru atât de rar la dînsul: - Nici acum nu-ți dai seama cât de folositor ne ești nouă și cât de folositor ai fost pentru pămînteni?... Pe ei i-ai învățat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în seamă. Își scoase un inel subțire de aur cu o piatră verde și în uimirea stăpânului unui șir de grămezi de marfă bogată, îi ceru două coșuri din cele pe care le purtau vânzătorii atârnate peste umăr cu o curea, și le umplu pe amândouă cu plăcinte, curmale, faguri de miere, turte de grâu, carne fiartă de oaie, struguri și ouă; apoi îi dădu inelul, fără să mai ceară nimic, în vreme ce negustorul gras, cu mutră rânjitoare de om mulțumit, o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de campanie din furgonul pe care era nevoit să-l abandoneze. Își alese actele personale ș-ale companiei, le puse în buzunarul interior al uniformei. Într-o raniță își înghesui uniforma nouă, învelită mai întâi într-un ziar, un prosop, cureaua lată din piele pe care-și ascuțea briciul, și alte câteva lucruri pe care le considera indispensabile. Aruncă o ultimă privire conținutului lăzii de campanie, în care-i rămăseseră schimburi curate, cărți și ziare, o încuie și-o părăsi în mijlocul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]