2,824 matches
-
a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a fost lângă el cu gând să-l trimită pe cealaltă lume și pentru aceasta i-a scos coiful. În clipa aceea, Rogero a descoperit cu spaimă chipul Bradamantei. Stai păgâne! Strigă el cutremurându-se și se repezi la uriaș cu spada întinsă. Dar acesta ca și cum n-ar fi avut poftă să mai înceapă o nouă luptă, o ridică pe Bradamanta pe umăr și a fugit cu ea în pădure. Rogero s-a luat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a rămas nemișcat. Dintr-un salt, uriașul a fost lângă el cu gând să-l trimită pe cealaltă lume și pentru aceasta i-a scos coiful. În clipa aceea, Rogero a descoperit cu spaimă chipul Bradamantei. Stai păgâne! Strigă el cutremurându-se și se repezi la uriaș cu spada întinsă. Dar acesta ca și cum n-ar fi avut poftă să mai înceapă o nouă luptă, o ridică pe Bradamanta pe umăr și a fugit cu ea în pădure. Rogero s-a luat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
putea să se Întindă În dormitor. Nu e avionul meu, frate, așa că servește-te. Dar să nu te superi dacă o să te rog să pleci În scurt timp, spuse Philip, cordial, reușind să-mi arunce o privire lascivă. M-am cutremurat, dar am reușit să ridic suportul pentru picioare și m-am străduit să mă concentrez timp de câteva minute la Pulp Fiction, care Începuse pe un ecran cu plasmă mare cât un perete. Tocmai când Începuse să mă prindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În extaz când am auzit că aveam și după-amiaza liberă. Desigur, timpul acela În plus Însemna Încă o ocazie de a mă gândi la Sammy. În ultimele două săptămâni nu fusese o problemă, pentru că mă afundasem În pregătiri, dar mă cutremura gândul la cât de mult m-ar obseda, dacă aș avea puțin timp liber. Kelly achită nota de plată și toată lumea Își lua la revedere când Elisa mă luă deoparte. Pot să vorbesc ceva cu tine un minut? Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de la Cămăraș și Nusfălău, 19.09.1940 masacrul hortist de la Moisei, 14.09.1944 asasinatele hortiste de la Hodos, 17.09.1940 asasinatele colective ale armatei hortiste de la Mureșenii de Câmpie, 23.09.1944 asasinatele hortiste de la Tarianu, 30.09.1944 Cutremură-te, române! A uita e primejdie. Nu pactiza cu cei ce te lovesc fățiș și vor dezmembrarea statului român unitar, național și creștin! Ține ochii deschiși pentru a nu deveni iar victimă ca în anul 1940. Nu dezerta. Propaganda dezlănțuită
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în munți, am mobilizat luptători, am fost pe câmpul de luptă al tranșeelor, am fost zidit ani și ani în temniță. Am construit speranțe neamului meu, am trăit durerile lui, am urmat cu curaj îndemnurile inimii mele și m-a cutremurat mucenicia camarazilor mei. Comunismul, această hidră cu șapte capete, a mutilat și sufocat timp de aproape o jumătate de veac sufletul copiilor noștri, a însângerat drumul spre mai bine al studențimii române cu cele mai diavolești torturi. În școli a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul a fost recunoscut după înălțime și după săculețul cu pământ ce-l purta veșnic din tinerețe. Echipa de legionari care lucra la dezgroparea celor 14 victime, cutremurați de acest îngrozitor tablou, gâfâind de efort și tulburați sufletește, nu s-a putut stăpâni, a pătruns în fortul Jilava și a executat pe asasini, demoni blestemați. A fost un moment de grabnică hotărâre și eroică îndârjire. Ion Antonescu voia
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dacă dorești să mai ai un gologan în pungă și dacă nu vrei ca hanul să ia foc, adună-ți mințile și fă ce îți spun eu! Nu mai umbla în urma ei... Altfel!... La auzul acestor cuvinte, hangiul s-a cutremurat, dar nu a scos un cuvânt. Clipea des, privind într-un colț al bordeiului. Asta însemna că întorcea spusele lotrului pe toate fețele... „Dacă mă opun, mă așteaptă dezastrul! Hoțul nu glumește. Îl știu destul de bine. Și muierea, dacă umblă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
căderea fulgilor de zăpadă, s-a desprins de trunchiul copacului. A mai privit o dată în urmă și a pornit spre bordei... Când mai avea de făcut doar câțiva pași, o detunătură surdă și o lovitură în umărul stâng l-a cutremurat! În clipa următoare, s-a întors și, cu mișcări fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în nămeți... Lotrul s-a repezit spre primul copac din apropiere
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cărților de Română, Istorie, Geografie și Franceză, rosti, silabisit, ca să înțelegem mai bine: ― ...Și Zoologia de Kirițescu și Bîznoșanu. Pe fețele tuturor vedeam uimirea. Primele titluri de cărți le-am înțeles noi, dar când am auzit de Zoologie, ne-am cutremurat! Cel puțin eu, deși venisem cu un nespus drag de a cunoaște și a învăța cât mai mult, am rămas foarte abătut. Cine știe ce învățătură grea o mai fi și asta?! Și cum n-avusesem frați mai mari în clasele superioare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
profesorul stupefiat, nevenindu-i să-și creadă urechilor; la care Simulescu a repetat cu candoare, convins că nu fusese auzit: ― Papa! ― Ei, bine, ce e cu Papa? ― ...Nu era creștin! Un hohot de râs a răsunat în clasă, de se cutremurau băncile. ― Cum, domnule Simulescu? Cum poți să debitezi asemenea inepții, cu atâta senină naivitate? Papa nu era creștin?!... Îți dai seama ce-ai spus? Tocmai Papa, capul creștinătății apusene, domnule? Dar oricât de indulgent aș fi, răspunsul dumitale nu-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-l viseze căpitanii de oaste și boierii Sfatului domnesc, cei care fuseseră alături de voievod În fiecare zi a apropierii urgiei. Cea mai mare armată a Asiei și Europei nu putea fi Înfrântă la Vaslui, Își spusese fiecare din ei, cutremurându-se la gândul morții apropiate, dar luminat de flacăra curajului și a Împăcării cu sine. Dacă aici trebuiau să moară, aici vor muri. Dar iată că nu toți erau sortiți morții pe Valea Bârladului. Iată că cerurile se clătinaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuit copiat, pentru a fi afișat și În alte piețe ale orașului. Trebuie să recunosc, Gianluca are un talent deosebit În a descrie scenele de luptă, mai ales că le-a trăit el Însuși. Am citit totul și am fost cutremurat. Victoria de la Vaslui este mai mult decât Îți poți imagina acum. Ea va trece prin timp și va spune enorm despre Moldova acestor ani. Poate că, Într-un fel, ea va intra În definiția acestui ciudat popor de sorginte latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dimpotrivă, atentatul s-a produs, cum Înțeleg eu, chiar asupra voastră, a Apărătorilor. Voievodul Moldovei - vocea lui Ștefan deveni aspră, ca un tunet care sosea În depărtări - nu pleacă nicăieri! Poruncile mele sunt următoarele: căpitane Petru! Știu că ai sufletul cutremurat de vestea aceasta! Ia-ți luptătorii și pornește spre conacul Brăneștilor! Fă ce crezi de cuviință, dacă se mai poate face ceva, pentru salvarea căpitanului Oană! Spătare Mihail! Ai curierii la scară? - Pregătiți de drum, măria ta! -Trei curieri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
creștet până-n tălpi. În acea fracțiune de secundă, ienicerul Înțelesese că fusese urmărit de pictor, iar pictorul Înțelesese că fusese reperat de ienicer. Doar ei doi știau că În palat avea să se petreacă ceva neobișnuit. Dar nu asta Îl cutremurase pe Alexandru. Ci privirea ienicerului, care, nu mai avea nici o Îndoială, era unul și același om cu cerșetorul. O privire pătrunzătoare, rapidă, atentă, plină de tensiune și de inteligență. Un chip zguduitor de apropiat, o față frumoasă, tânără, luminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă, apoi se lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se smucească. Durerea Îl cutremură. În sală se răspândi mirosul de carne arsă. Fierul se Îndepărtă, apoi se lipi iarăși de umăr. Partea sensibilă a trupului i se Încordă, iar ascuțimea durerii Îl duse până la leșin. Dar nu leșină. Rămase În starea aceea, vecină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere și două fregate, În desfășurare de escortă! Abia terminase anunțul, că cele șase nave de război deschiseseră focul simultan, cu toate tunurile de la bord. Lui Alexandru i se păruse că marea se cutremură de puterea de foc dezlănțuită de venețieni asupra galerei turcești, care virase scurt și ridicase toate pânzele ca să scape de urgie. Navele se apropiaseră de fregata moldoveană cu steagurile alb și cel galben, de pace și protecție, arborate imediat dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se apropie și Îi mângâie fruntea. Ochii Îi erau umezi. - Tată... Rănitul nu răspunse. - Uneori doarme, uneori e pur și simplu inconștient... șopti Erina. A suferit enorm. Nu știm ce se poate vindeca și ce nu... Alexandru rămase tăcut. Era cutremurat de această Întâlnire tristă, parcă neverosimilă. Tatăl lui fusese Întotdeauna cel puternic, cel care Îi ajuta pe ceilalți. Cel care le salva viața. Iar acum, era doar un neputincios care se zbătea Între viață și moarte. - Rănile? - Îngrozitoare... spuse Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de sultan. În urma lui, la doar câteva ore de marș, soseau luptătorii Îngrozitorului Dracula, pe care Mihaloglu Îl cunoștea din campania anului 1462, când toți marii viziri fuseseră ridicați În țepi, pe drumul Bucureștiului. Și când Mahomed Însuși se retrăsese, cutremurat de curajul sau de furia nebună a acestui voievod crud, trist și fără seamăn. Era o confruntare stupidă, la care nici unul dintre ei nu se aștepta. Era o luptă pentru nimic. Dar o luptă care trebuia câștigată, cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
retrage Își struniră caii și făcură câte un semnicerc pe ambele laturi, dezlănțuind un atac rapid pe flancuri. Surprinși de iuțeala execuției ienicerii din primele careuri fură dați peste cap. Strategia „cascadei” era reluată, cu o amploare sporită. Munții se cutremurară sub bubuiturile artileriei. De dincolo de creastă țâșniră zeci de explozii. Ienicerii ținuți În rezervă de Mihaloglu se năpustiră dincoace de creastă, dar fură Întâmpinați de valurile de săgeți ale Cuceritorilor. - Excelent... spuse din nou Angelo. Omul acela mi-a intuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe care și-o imaginase de mii de ori, pe care n-o auzise niciodată dar ar fi recunoscut-o prin vis. Vocea calmă, curată, luminoasă, spunând: - Alexandru... Se Întoarse. Se simți cutremurat de lumina ochilor albaștri și de o bucurie care Îl cufundă În el Însuși, În speranțele lui și În lacrimile lui și În așteptările lui. Era el. Nu putea fi decât el. Nimeni. Umbra. Fratele lui. Ștefănel. Simți Îmbrățișarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
necruțători sau inexpresivi. Ochii aceia Îl căutară Întâi pe Alexandru. Buzele rostiră câteva cuvinte. Alexandru Întoarse și el calul și Îl urmă pe tânărul luptător. Apoi ochii albaștri se rotiră asupra pădurii, Întâlnind ochii albaștri ai lui Oană. Căpitanul fu cutremurat. Era ca o Întâlnire cu el Însuși. Ștefănel avu o ezitare, dar se stăpâni repede. Privirea lui deveni fixă, ca un mesaj. Iar mesajul veni. Pădurea deveni roșie ca sângele. Primejdia era aproape și era reală. Ștefănel o simțise primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi ridicat o greutate inumană. Greu. Lent. Cu mușchii umerilor tremurând. Valurile crescură. Vântul deveni geamăt al mării. Geamătul deveni vuiet. Cerul se Întunecă. Lumina zilei scăzu, scăzu, până deveni o biată pâlpâire. La orizont se iviră fulgere. Alexandru era cutremurat de ceea ce vedea. Ziua se făcuse noapte. Lumina se făcuse Întuneric. Întunericul era străbătut de fulgere. Valurile mării se ridicau, tot mai mari, asemeni unor munți dincolo de care nu se mai zărea nimic. Ștefănel tremura, străbătut de forța pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bancheta îngustă din spate. Stăpânul examina cu grijă dar repede picioarele cailor. Mini admiră și ea picioarele fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în acele fusuri fragile, care cutremurase atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara cu capul întors spre dog-cart-ul pe care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o călugăriță și de o scrisoare, în care maica superioară povestea ce-ți spusei. Lăsase însă deoparte stilul pios și era drastică și plastică în explicații și păreri. Halii pi jignit în demnitatea lui, a fost foarte supărat, și a cutremurat locul cu mânia lui. Lenora, impulsivă, a călcat-o cu picioarele. Bine zici tu că Mika-Le are de-a face cu Egiptul. Are în ea suflet de pisică. O zvârli, o tăvălești și se scoală. De uitat n-a uitat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]