2,624 matches
-
Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, în 1638, îi reproșează lui Corneille neverosimilul piesei 22. Subiectul ei este "defectuos în partea cea mai esențială, ca acela căruia îi lipsește atât unul, cât și celălalt verosimil, comun și extraordinar. Căci nici buna cuviință a moravurilor unei Fete virtuoase, la început, nu este respectată de Poet, când ea se hotărăște să-l ia în căsătorie pe cel care i-a ucis Tatăl, nici Soarta printr-un accident neprevăzut și produs printr-o înlănțuire de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Medeei, închisoarea lui Egeu, piața publică. Singura unitate respectată de Corneille pe atunci, după cum precizează chiar el în "Aviz către cititor" de care își precede Văduva (1631), este unitatea de oraș: " În privința unității de loc, o interpretez după cum cred de cuviință, când o restrâng numai la dimensiunea scenei, când o lărgesc la un întreg oraș, ca în această piesă." Corneille procedează la fel și în Cidul, reprezentat la Marais în 1637. Își va explica procedeul în 1660, în Discurul despre cele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apartamente, căreia i-aș atribui două privilegii: unul, ca fiecare din cei care vorbesc aici să o facă cu aceeași discreție ca și cum s-ar presupune că ar fi în camera lui; celălalt, ca în loc să intre în obiceiul comun de bună cuviință ca cei care ocupă scena să meargă să-i găsească pe cei care sunt în cabinetul lor pentru a le vorbi, aceștia să poată veni să-i găsească pe scenă, fără să șocheze buna cuviință, pentru a păstra unitatea de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în obiceiul comun de bună cuviință ca cei care ocupă scena să meargă să-i găsească pe cei care sunt în cabinetul lor pentru a le vorbi, aceștia să poată veni să-i găsească pe scenă, fără să șocheze buna cuviință, pentru a păstra unitatea de loc și legătura între scene." Este soluția adoptată de Corneille în Polyeucte. Acțiunea se petrece într-o anticameră comună cu apartamentul lui Felix și cel al fiicei sale, procedeu care acordă verosimilitate atât întâlnirilor amoroase
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sângeroase nu mai este la ordinea zilei în epoca clasică. Foarte prizat la începutul secolului, în teatrul lui Hardy, de exemplu, un asemenea spectacol apare pe atunci ținând de o concepție arhaizantă și barbară a scenei. Din grija față de buna cuviință, unii teoreticieni se refugiază în spatele autorității Anticilor pentru a recomanda nefolosirea lui. Numai Horațiu interzice totuși reprezentarea actelor de violență, pe care Aristotel nu le condamnă. El se mulțumește să-și arate preferința pentru scenele în care pateticul se naște
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a căror viziune riscă să fie penibilă. Catastrofa din ea este "poate puțin prea sângeroasă, scrie el. Într-adevăr aproape că nu apare niciun actor aici care să nu moară la sfârșit." Pentru a explica această nerespectare a normelor bunei cuviințe, el aduce două motive, de natură foarte diferită, violența subiectului, pe care îl ia de la Fenicienele lui Euripide, și lipsa lui de experiență ca autor debutant. "Dar, de asemenea, este vorba de Tebaida, adică subiectul cel mai tragic al Antichității
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau zeilor. Scédase, sărman țăran lovit de nefericiri înfiorătoare în piesa lui Alexandre Hardy din 1624, este demn, după părerea lui, de a fi erou de tragedie 55. Dacă îl exclude de pe scena tragică, asta se întâmplă numai în numele bunei cuviințe, pentru că nu poate admite reprezentarea scenelor de viol ale celor două fiice ale lui Scédase. "În afară de faptul că nu este o necesitate să nu fie puse decât nenorocirile regilor pe scena teatrului, acelea ale altor oameni și-ar găsi locul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
estetică scris în 1766, Filoctet și Trahinienele lui Sofocle, el face elogiul tragicilor greci care nu au șovăit să arate personaje care suferă în trupul lor, care jelesc, gem și strigă, atunci când durerea devine intolerabilă, în timp ce francezii, sub pretextul bunei cuviințe, au golit scena de spectacolul suferinței fizice. "Este de remarcat că printre puținele tragedii antice care ne-au parvenit, se află două piese unde durerea trupească intră în mare parte în suferința care îl lovește pe eroul îndurerat. Pe lângă Filoctet
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
judecății cale, Și scena să nu-și piardă aplausele sale. Ear stilul seu în totul plăcut și întocmit, La timp să se ridice de glume împodobit, Și plin de pasiune cu artă-nchipuite, Și scenele-ntre ele să fie-nlănțuite. În contra cuviinței cu glume nu veni Natura, totdeauna te-aplică a descri. Privește în Terențiu, cum vine un părinte, Cum mustră, cum învață pe fiul făr-de minte: Ș-acesta cum ascultă, și-ndată cum s-a dus În brațele iubitei el uită
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Academie. Aceste Memorii sunt uneori îndoielnice din cauza caracterului lor hagiografic (cf. Racine, Oeuvres complètes, Le Seuil, 1962, Mémoires, pp. 17-66). 53 Corneille insistă mereu asupra faptului că nu trebuie confundate regulile artei și "uzanțele" care sunt în funcție de regulile de bună cuviință ale epocii. 54 "Nu de ieri de azi invidia și ura persecutat-au pe Eroi Hercule e un exemplu, iară Istoria nu duce lipsă, Căci noi îi vrem cu fruntea căzută în noroi." (n.tr.) 55 Subiectul lui Scédase este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și prostia întinează totul: familie, prieteni, vecini, servitori. Gălăgia și cearta au caracter de permanență, fiecare replică antrenând contraziceri zgomotoase și obraznice, reproșuri, amenințări izbucnind într-un vârtej verbal contrapunctat de penibile încăierări. Lipsa oricărei cenzurări impuse de normele bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viață sub forma unui ideal mitic.156 Mitul trimite la o "formulă a omului", dar el propune toate valorile, pure și impure, însă nu este instanța care să autorizeze ceea ce sugerează, conștiința având sarcina de a dispune ceea ce consideră de cuviință din propunerile mitului.157 Astfel, conștiința filozofică s-a născut din cea mitică, de care s-a degajat progresiv, rupând un echilibru ce atinsese o armonie de acum pe veci pierdută: "mitul este legat de prima cunoaștere pe care omul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât cu șiraguri de mărgele și la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în port. Flăcăi și fete, bărbați și neveste, se prind cu toții de mână, în horă, într-un cerc larg. Joc simplu și patriarhal, simbol al unirii tuturor într-o singură familie. Lăutarii cântă și din gură, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fixă cu o privire mânioasă, cu mai multă ură și dezgust decât ar fi fost nevoie ca să-i usuce ochii, și pe ai mei pe deasupra: — Nu ești foarte deștept, zise ea. Nu pricep de ce proștii ăștia doi au crezut de cuviință că era necesar să fii dat la o parte. — În clipa asta, m-aș fi gândit că e evident de ce. Haupthändler scuipă pe podea și spuse: — Și acum ce o să se Întâmple? Am ridicat din umeri: — Depinde. Poate născocim o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de acțiune nu-și au locul lor În cadrul Sipo. Dar după ce s-a spus și s-a făcut totul, bărbații care gândesc sunt cei care trebuie să ia deciziile. De ce crezi că Germania Life Assurance Company nu a găsit de cuviință să ne informeze pe noi de existența acestui colier? Felul În care schimbă vorba pe nesimțite cu Întrebarea lui aproape că mă luă pe nepregătite. — Poate că nu i-a Întrebat nimeni, am răspuns eu plin de speranță. Urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu vârful bocancului: — Să-l amestecăm pe comandantul de la Dachau ar Însemna, În același timp, să trebuiască să-l informăm și pe Himmler, lucru pe care nu doresc să-l fac. Vezi dumneata, Reichsführer-ul e un idealist. Va crede de cuviință, fără Îndoială, că e de datoria sa să folosească aceste hârtii pentru a-i pedepsi pe aceia pe care-i va percepe ca fiind vinovați de crime Împotriva Reich-ului. Mi-am amintit de scrisoarea adresată de Himmler lui Paul Pfarr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Pfarr, pe care Marlene Sahm mi-o arătase pe Stadionul Olimpic, și am aprobat din cap. — Eu, din contră, sunt un pragmatic și aș prefera să folosesc documentele Într-o modalitate cu mult mai tactică, cum și unde cred de cuviință. — Cu alte cuvinte, nu vi se pare sub demnitatea dumneavoastră să nu vă dați la o parte de la un șantaj mic, am dreptate? Heydrich zâmbi forțat: — Vezi prin mine cu atâta ușurință, Herr Gunther. Dar trebuie să Înțelegi că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ceva care să Îmi ofere un indiciu cu privire la ce se Întâmplase, nu găseam niciodată nimic. Până să expire contractul de Închiriere al lui Inge, mă duceam adesea la apartamentul ei În căutarea unor lucruri secrete pe care nu găsise de cuviință să mi le Împărtășească. Între timp, amintirea ei se estompă. Neavând o fotografie, i-am uitat chipul, și am ajuns să-mi dau seama cât de puține știusem cu adevărat despre ea, nici măcar elemente rudimentare de informație. Păruse Întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
schimbări, a lucrat singur, fără îndrumarea unui meșter mai vârstnic, era prima lui lucrare, n-a mai pictat niciodată o biserică, apoi Protopopul de, era unchiul lui, nimeni nu-l controla și el s-a exprimat cum a crezut de cuviință, Și eu din timiditate, din slăbiciune nu pot să protestez, parcă sunt țintuit în acest scaun, de ce nu mă ridic în picioare să-l apăr pe cel absent care și-a sacrificat lumina ochilor pentru? Se va întruni o comisie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am venit să-I transmit lui Boris că îl cheamă Sabina, o tresărire pe chipul ei, Copilul e pe moarte! L-am căutat toată ziua, eram dator să-i transmit acest mesaj iar el va face cum va crede de cuviință, E bine că ai venit! se ridică și face neliniștită câțiva pași prin încăpere, abia acum îmi dau seama că mișcările ei pornesc din vârful picioarelor într-o armonie deplină cu întreg trupul, îi ghicesc cu ușurință formele elastice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre mine neîncrezător, dar văzând neclintirea din ochii celui care a vorbit folosindu-se de gura mea mă aduce cu multă emoție la pieptul său, Să fie într-un ceas bun, Theo! Buzele mele ar trebui să rostească Aminul de cuviință, dar sunt pecetluite de, 29 august, sărbătoare astăzi și-am încetat de ieri, de când a bătut clopotul de vecernie lucrul în biserică, stau cu Janos afară pe prispă, el își fumează țigara și tăcutul Janos începe să vorbească cu imperceptibilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am prilejul la masă să-i revăd pe toți cei șapte frați călugări, părintele Ioan stă în capul mesei și abia se atinge de mâncare, îi dezvălui toate dorințele mele referitoare la pictura din biserică, îi spun cum cred de cuviință că voi proceda, pare să mă asculte numai părintele Ioan, călugării preocupați de mâncarea de post din farfuriile lor, nu mă întrerupe părintele, mă ascultă cu luare aminte, aprobându-mi din când în când spusele cu o ușoară înclinare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să ia cunoștință de lucrare, eu nu sunt prea încântat de plănuita vizită, îi spun că nu sunt încă pregătit pentru asta, că nu-mi place să fiu întrerupt când lucrez, că îl voi chema eu când voi crede de cuviință, el cu mare diplomație trece peste orgoliosul meu afront, De altfel săptămânile astea două, trei, sunt și eu foarte ocupat cu zidarii, trebuie să fiu mereu în preajma lor, vor veni și instalatorii, într-o zi am de mers la carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
C. Blanchard a fost demis oficial din cadrul Departamentului de Poliție din Los Angeles, pe motiv de imoralitate. Dumneavoastră sunteți beneficiarul contului său de la banca Los Angeles City Credit Union și, întrucât domnul Blanchard nu poate fi contactat, am găsit de cuviință să vă remitem soldul existent. Cu cele mai bune urări, Sergent Leonard V. Strock, Direcția Personal În plic era inclus și un cec de 14,11 dolari. Am simțit că înnebunesc de furie, și m-am năpustit asupra dosarului principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de coloane pe fiecare latură... Zâmbi și închise codexul. Păstrează-l tu; nimeni nu trebuie să vadă desenele astea de copil. Misiunea lui Sertorius Macro Sertorius Macro se întoarse și îi dădu lui Tiberius informațiile pe care le crezu de cuviință despre călătoria lui rapidă; dar Tiberius era bolnav și, pentru prima oară, nu dădu prea multă atenție raportului său. Macro se închise în bibliotecă împreună cu Gajus. — La Roma nu există nimeni care să dețină puterea în zilele astea, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]