1,564 matches
-
spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc interogația retorică din final, comunicând ideea poetică a neputinței de a sfida limitele materiei, de a opri trecerea timpului. SUBIECTUL al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
revelației îndumnezeirii trăit de Bologa : Apoi toate simțămintele, cele tulburi, ca și cele clare se adunară într- un mănunchi solid, puternic, și îndată îi apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet : — Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu ! O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploaiei, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși într- o armonie fierbinte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
este proprie) iar restul ale Hanrietei. Cartea a fost întâmpinată cu rezerve ori cu aspre critici („scrisorile au un cuprins ordinar”, „denigrează”; Titu Maiorescu, în 1902: „sunt caricaturi literare, nu izvoare”, etc.). Acest zguduitor roman epistolar al Hanrietei a făcut dâră adâncă în conștiința publică, prin el s-a instituit definitiv imaginea lui Eminescu bolnav de sifilis, a Veronicăi Micle drept cauză a sifilisului (și transmițându-l mai departe, lui Miron Pompiliu, care-i era, cum crede Hanrieta, un fel de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
bogați; tu nu-i mai alegi!"146 "Lumea neagră" din basme nu are conotații negative, este văzută ca o complementaritate a "Lumii albe": "Și au mers cu ei în pădure. Sosind la locul acela, au aflat copaciul smuls și o dâră prin pădure (...). Și așa s-au luat după dâra aceea și au mers și au mers, cine știe cât prin pădure; când după un timp au ajuns la o bortă în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din basme nu are conotații negative, este văzută ca o complementaritate a "Lumii albe": "Și au mers cu ei în pădure. Sosind la locul acela, au aflat copaciul smuls și o dâră prin pădure (...). Și așa s-au luat după dâra aceea și au mers și au mers, cine știe cât prin pădure; când după un timp au ajuns la o bortă în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra aceea. Prin această bortă te băgai în Lumea Neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dâră prin pădure (...). Și așa s-au luat după dâra aceea și au mers și au mers, cine știe cât prin pădure; când după un timp au ajuns la o bortă în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra aceea. Prin această bortă te băgai în Lumea Neagră (...). După ce-au ajuns Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în pământ, unde intrase Șchiopul-cu-barba-cât-cot, pentru că tocmai aici se sfârșise și dâra aceea. Prin această bortă te băgai în Lumea Neagră (...). După ce-au ajuns Tei-Legănat în Lumea Neagră, s-au dezlegat de funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
funie și s-au luat tot după dâra aceea, și au mers până ce au dat de la un timp de-o chilie. Aice locuia Sânta Luni(...). Apoi, și-au luat rămas bun de la Sânta Luni și au apucat-o repede pe dâră tot după Șchiopul-cu-barba-cât-cot (...). Călătorind așa au ajuns la Sânta Vineri (...). Tei-Legănat și-au luat rămas bun de la Sânta Vineri și au plecat mai departe după dânsul, și s-au dus și s-au dus până ce-au ajuns la Sânta Duminică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care îi atrage atenția), precum și toaletarea (la speciile de primate superioare, animalele dominante sunt toaletate de subordonații lor); • cererea și oferirea hranei (puii păsărilor care deschid larg gura pentru a fi hrăniți de părinți); • inducerea pericolului (la termite sunt lăsate dâre de substanțe alarmante când apare o spărtătură în peretele cuibului) și suferinței (la puii păsărilor precociale precum găinile de curte, rațele și gâștele piuie apar chemări speciale în condiții de frig sau foame); • adunarea sau recrutarea (culori strălucitoare, individualizante ale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
deget, aplecându-se să privească o parte din pictură, acolo unde câteva tușe viguroase, ceva culoare aplicată pe desenul În cărbune, indicau un trup de femeie Într-o perspectivă ciudată, chipul nedefinit, pulpele goale desfăcute În prim-plan, cu o dâră roșie de sânge Între ele, și silueta unui copil pe jumătate ridicat, Întors spre femeie ori mamă. Curioasă mai e și evoluția bărbatului, a gândit Faulques: pește, crocodil, asasin, cu propriul cadavru interpus Între etape. Fiii de azi, călăii de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
castrul de la Cătunele prin valea Motrului de orașul Drobeta, continuă spre nord pe malul stîng al acestui rîu, ocolind dealul Înalt și abrupt al Bujorăscului. Drumul roman de pe valea Motrului se poate identifica la răsărit de castrul Cătunele printr-o dîră de pietriș ce apare la suprafața actualului sol. După ce străbate satele Glogova și Negoiești, drumul roman ocolea pe la Apa Neagră spre cursul Tismanei pînă la castrul de la Pinoasa, comuna CÎlnic, județul Gorj. Misiunea castrului de la Cătunele era de a supraveghea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
unui proces pe care nici nu l-a declanșat și pe care nici nu-l poate controla, jurnalul intim al sinucigașului e mai puțin un document al dispariției - așa cum jurnalul scrierii unei cărți e un „document al creației” -, cât o dâră, o urmă, o aură a mecanicității actului suicidar În sine. Repetitiv și halucinatoriu, jurnalul sinucigașilor e Însă arareori unitematic. La o lectură normală, sinuciderea nu e - nici la Virginia Woolf, nici la Pavese, nici la Drieu la Rochelle - subiectul exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
zmei, care ne-a răpit de la părinții noștri, și suntem trei surori și fete de împărat de pe tărâmul de unde ești tu. Atunci el povesti în scurt toată istoria cu merele, cum a rănit pe hoț și cum a venit după dâra sângelui până la groapa pe unde s-a lăsat în jos la ea. și o întrebă ce fel de oameni sunt zmeii aceia și dacă sunt voinici." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) "Eu aș socoti, domnule, zise călugărul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (d) "Frații săi prinseră pizmă pe el pentru că fusese mai vrednic decât dânșii și căutau prilej ca să-l piarză; de aceea și voiră bucuros să meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
piarză; de aceea și voiră bucuros să meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) " Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (e) " Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-l în pace să se liniștească." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (c) "Dară împăratul, mulțumit că pipăise merele cele aurite, nu mai voia să știe de hoți. Fiul său însă nu se lăsa cu una cu două, ci, arătând împăratului dâra de sânge ce lăsase pe pământ rana ce făcuse hoțului, îi spuse că se duse să-l caute și să-l aducă împăratului chiar din gaură de șarpe. Și chiar de a doua zi vorbi cu frații lui ca să meargă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
servitorii mei, nu am putea păzi toate trecătorile. În sfârșit, procedeul mă va costa foarte scump, mai scump decât valorează rezultatul. Domnul Prohibant era pe cale să se resemneze cu tristețe că nu este decât la fel de liber ca toată lumea, când o dâră de lumină îi atinse creierul. Își aminti că la Paris există o mare fabrică de legi. Ce este o lege? se întrebă el. Este o măsură la care, odată decretată, bună sau rea, toată lumea este obligată să se conformeze. Pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acord, iar tânărul a început să cânte «Bucură-te, regină, maica milei!». Din întâmplare, pe acel drum venea, fără ca ei să știe, tocmai acel cavaler puțin binevoitor. După ce a terminat cântecul de laudă în cinstea Preamăritei Fecioare, în timp ce cavalerul privea dâra de sânge lăsată de picioarele lor goale, felicitându-se aproape de unul singur, acel frate consolator l-a întrebat pe însoțitorul său: «Frate, am cântat bine antifonul?». Atunci, dintr-o dată, a intervenit cavalerul în discuția lor: Cu siguranță, pentru Dumnezeu! - spuse
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o dimineață albastră și străvezie, cînd o liniște nefirească domnea pe mare, deși aceasta nu avea aspectul pe care-l capătă într-un calm plat; în acea dimineață, cînd lunga dîra de lumină proiectată de soare pe ape semăna c-un deget de aur pus asupra lor, pentru a le porunci să păstreze cine știe ce taină, cînd valurile catifelate șușoteau în dulcea lor tălăzuire, în această pace adîncă a lumii vizibile, Daggoo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aveau un avans considerabil față de ale noastre. în total erau opt balene - un cîrd de mărime obișnuită. Vizibil alarmate, înotau ca repeziciune contra vîntului, atingîndu-se una pe alta, întocmai ca niște cai înhămați la același atelaj, în urma lor rămînea o dîră lată, ca un sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe mare. în mijlocul acestei dîre mișcătoare, dar la o distanță de mulți stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Vizibil alarmate, înotau ca repeziciune contra vîntului, atingîndu-se una pe alta, întocmai ca niște cai înhămați la același atelaj, în urma lor rămînea o dîră lată, ca un sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe mare. în mijlocul acestei dîre mișcătoare, dar la o distanță de mulți stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai domol, precum și din pricina ciudatelor incrustații gălbui ce i se vedeau pe spinare, părea suferind de gălbinare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
compacte, pe actuala linie a Tropicelor și cînd pe întreaga întindere de 25.000 de mile a circumferinței acestui glob, nu se vedea nici o palmă de pămînt locuibil. Atunci, întreaga lume aparținea balenei; acest rege al creațiunii și-a lăsat dîrele de-a lungul actualelor lanțuri ale Anzilor și Himalaiei. Cine s-ar putea lăuda cu un arbore genealogic ca acela al leviatanului? Harponul lui Ahab făcea să curgă un sînge mai vechi decît cel al faraonilor! Pe lîngă leviatan, Matusalem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vrăjită; de cîte ori corabia își vîra bompresul în valuri, el își îndrepta privirea spre razele strălucitoare ale soarelui, iar cînd Pequod se lăsa pe spate, își întorcea privirea spre pupa și vedea cum aceleași raze aurii se contopesc cu dîra statornică a vasului. Ă O, scumpa mea navă, parcă-ai fi un rădvan oceanic al soarelui! Hei, neamuri din fața provei mele, vă aduc soarele! Puneți la jug talazurile! Hei, ia uitați-vă ce tandem: eu și soarele, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în fața ei, foarte departe pe covorul turcesc al apelor, se proiecta umbra albă, strălucitoare, a frunții sale late și lăptoase, umbră acompaniată de susurul vesel al undelor despicate ritmic; iar înapoia monstrului, apele albastre se amestecau în valea mișcătoare a dîrei sale statornice; de-o parte și de alta, se înălțau bulbuci scînteietori, al căror dans jucăuș era curmat numaidecît de ghearele a sute de păsări, ce se lăsau lin pe apă, din zborul lor capricios. Iar pe spinarea albă a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]